Cercetări anterioare realizate pe ţesuturi de cornee prelevate de la oameni şi de la şoareci au demonstrat că virusul Zika poate fi transmis prin lacrimi. Oamenii de ştiinţă au dorit să afle dacă aceste ţesuturi ar putea reprezenta un punct de intrare şi pentru SARS-CoV-2.
În acest scop, ei au testat expunerea ţesutului ocular la diverse tipuri de virusuri şi au monitorizat cu atenţie pentru a afla dacă acestea pot să crească şi să se înmulţească la nivelul corneei.
Ei au identificat, totodată, câteva substanţe-cheie în ţesuturile de cornee care pot stimula sau inhiba creşterea încărcăturii virale.
Unul dintre inhibitorii identificaţi se numeşte interferon lambda, care previne într-o manieră eficientă dezvoltarea virusului Zika şi a virusului herpes simplex în interiorul ţesuturilor de cornee. Dar, în cazul SARS-CoV-2, concentraţiile acestei substanţe nu au avut niciun efect asupra posibilităţii virusului de a se replica. Pur şi simplu, acesta din urmă nu găsea o cale de pătrundere în organism, indiferent dacă interferonul lambda era prezent sau nu.
Această descoperire sugerează că maladia COVID-19 nu poate fi transmisă prin transplant de cornee sau prin proceduri similare realizate la nivelul globului ocular.
"Datele noastre sugerează că noul coronavirus nu pare să fie capabil să penetreze corneea", a declarat Rajendra S. Apte, profesor la catedra de Oftalmologie şi Ştiinţe Vizuale din cadrul universităţii menţionate.
Totuşi, din cauza unor aspecte necunoscute care au legătură cu canalele lacrimale şi cu conjunctiva, este prea devreme să fie eliminată din discuţie importanţa deţinută de sistemele de protecţie ale globului ocular, au precizat autorii studiului.
"Este important să respectăm ceea ce virusul poate să facă şi trebuie să luăm măsuri corespunzătoare de precauţie", a declarat coordonatorul studiului, Jonathan J. Miner, profesor-asistent la Facultatea de medicină, microbiologie moleculară, patologie şi imunologie din cadrul Universităţii Washington din St. Louis.
"Am putea să descoperim că membranele acoperitoare ale ochiului nu sunt create neapărat pentru a proteja împotriva infecţiilor în rândul comunităţii generale, dar studiile noastre se află abia la început. Avem nevoie de studii clinice mai ample care să ne ajute să înţelegem mai bine toate rutele posibile de transmitere folosite de SARS-CoV-2, inclusiv ochiul", a adăugat profesorul american.
Studiul a fost publicat în revista Cell Reports.
