Premierul Dăncilă, aflat în Muntenegru, a confundat în discursul oficial capitala acestui stat, Podgorica, cu cea a statului/provinciei Kosovo, Priština, ministrul agriculturii, Petre Daea, a comparat soarta porcilor sacrificați în urma pestei porcine cu cea a evreilor de la Auschwitz, iar ministrul de interne, Carmen Dan, a filozofat „matur” asupra destinului implacabil al omului pe marginea sutelor de victime ucise în urma incendiilor devastatoare din Grecia. Toate aceste probe de incultură și îngustime a minții au divizat din nou, așa cum era de așteptat, societatea românească. Unii au fost scandalizați și chiar au cerut demisii neîntârziate. Alții au minimalizat gafele, mereu scuzabile, ale demnitarilor PSD, tot timpul dispuși în asemenea situații să recunoască modest că sunt și ei oameni care mai greșesc, dar că gafele lor sunt întotdeauna incomparabil mai mici decât ale altora. Câțiva au simțit nevoia să bage capul în pământ de rușine, iar cei mai mulți au revărsat un potop de glume și caricaturi pe rețelele de socializare. Nu m-aș mira ca la sfârșitul mandatului de premier al Vasilică Viorica Dăncilă să se pună în vânzare și niște dvd-uri Best of Vasilica, precum cele cu Amza Pellea, Toma Caragiu sau Dem Rădulescu, menite să-i nemurească anii petrecuți în fruntea țării.
Întâmplarea (sau nu!) face ca mai toate gafele de răsunet ale foarte originalei doamne care ne e prim-ministru să fi avut loc în contextul unor situații internaționale foarte delicate, care ar fi trebuit tratate cu toată responsabilitatea unor oameni hârșâiți în marea politică a lumii. În Israel, doamna Dăncilă a mers să propună nici mai mult, nici mai puțin decât mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, act ce ar fi spart solidaritatea Uniunii Europene care anunțase că niciun stat membru al UE nu va face un asemenea gest. Faimosul „he-he” ca răspuns la salutul premierului Benjamin Netanyahu nu a fost decât o penibilă pată de culoare pe rochița premierei din Videle pe lângă miza acestui act săvârșit fără informarea și avizul Președintelui României (cel îndrituit prin constituție să se ocupe de politica externă a României), fără o discuție prealabilă în parlament și fără informarea opiniei publice.
Citește comentariul integral al lui Tudorel Urian pe platforma de dezbateri Marginalia
