Beneficiile capitalismului sunt suficient de puternice pentru a susține dezavantajul competitiv al socialismului în raport cu regimurile ne-democratice.

Mentalitatea socialistă poate subzista numai într-un mediu de selecție cu abundență de resurse care permite punerea în practică efectivă a unor drepturi pozitive consumatoare de resurse provenind de la alte persoane decât beneficiarii. Într-o societate lipsită cu resurse insuficiente socialismul duce în mod necesar la un jaf generalizat în care fiecare încearcă în afara legii însușirea resurselor pe cont propriu, deși instituțiile proprietății private pot lipsi. Rezultatul este formarea unor popoare de hoți și a unor societăți cleptocratice, cum este și cazul României. Afirmația recentă că nu putem fi toți bănuiți că suntem hoți a doamnei Andronescu poate fi decodificată în acest sens. O cleptocrație care recunoaște situația își taie craca de sub picioare. Argumentul doamnei Andronescu ține de o strategie de comunicare menită să stabilizeze fie și pe termen scurt o cleptocrație inerent instabilă pentru că e neproductivă.

Dar tăiarea acestei crăci de sub picioare e posibilă, pur și simplu coborând din copacul socialismului. Dificultatea tăierii vine din reformatarea dureroasă a minții celor formați într-o mentalitate socialistă pe care o implică. E vorba de un eșec existențial total, nu doar de un eșec oarecare al vreunui proiect personal. Acceptarea eșecului total nu e ușoară, având conotații spirituale. Sunt de părere că înclinațiile personale spirituale ale unor persoane cu opțiuni socialiste, alianța încercată cu Biserica, vin din recunoașterea implicită a dezastrului vieții personale și publice, a consecințelor naționale evident dezastruoase a ce ai susținut și făcut.

Citește comentariul integral al lui Virgil Iordache pe platforma de dezbateri Marginalia