Acum, când a aniversat 80 de ani, uzina se află sub umbrela Michelin, produce gume Kleber și Goodrich, iar Newsweek România i-a călcat pragul pentru a păși pe firul istoriei.
Marcată de pierderile suferite în urma primului Război Mondial și de crahul economic din anii 1930, perioada interbelică a fost una zbuciumată în Europa și, implicit, în România.
Din noiembrie 1918 până în septembrie 1940, în cei 22 de ani de pace, de exemplu, în țara noastră s-au schimbat la volan 30 de prim-miniștri.
Cu toate acestea, însă, perioada în care Bucureștiul era supranumit „Micul Paris“, mai ales cea de dinaintea izbucnirii Celui de-Al Doilea Război Mondial, poate fi considerată și una de dezvoltare și expansiune tehnologică, capitol la care se înscrie și ridicarea primei fabrici de anvelope din România și din sud-est-ul Europei.
La cererea Principesei Elisabeta, sora Regelui Carol al II-lea, printr-un decret regal din iulie 1936, se începe construcția unei uzine de anvelope la Florești, o unitate strategică pentru dezvoltarea țării și a industriei în zona petrolieră Prahova.
Construcția durează mai puțin de un an, iar inaugurarea are loc trei ani mai târziu, pe 4 iulie 1939, în prezența primului ministru Constantin Argetoianu, dată la care pe poarta fabricii Banloc, cum se numea la acea vreme, iese și prima anvelopă Goodrich 6.50-16, cu profil antiderapant.
Producția era supervizată de echipe de specialiști americani și francezi, iar până la sfârșitul anului 1939 producția depășește 11.200 de anvelope, cu 247 de angajați, într-un singur schimb.
În timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, în pofida ocupației germane și a atacurilor aviației americane din cadrul operațiunii „Tidal Wave“, uzina continuă să producă și, chiar, își extinde gama de sortimente produse – cauciucuri Express HD, Express Balon, Antiderapant flanc alb, Antiderapant și Tractor.
Cauciucul natural este pațial înlocuit cu cel sintetic german, denumit „BUNA/S“. Ca idee, pe rând, armatele germană, română și, apoi, cea rusă au utilizat anvelope 6.25 -16 cu triplă protecție produse la Florești.
Epoca comunistă
Industrie grea și ușoară, construcții de autobuze și tractoare, reformă monetară, irigații și agricultură pentru producții-record la hectar…
După Cel de-Al Doilea Război Mondial, economia României a fost relansată cu tot „entuziasmul“ epocii comuniste și sprijinul Uniunii Sovietice.
Fabrica de anvelope Banloc devine Uzina Chimică Victoria și își modernizează fluxul tehnologic, trece la lucrul în trei schimburi, achiziționează utilaje noi și mărește considerabil volumul de producție.
Evident, renunță la tehnologia americanilor de la BFGoodrich, primul producător american de anvelope radiale, și deschide o secție de proiectare.
Anii 1960-1970 sunt unii de glorie pentru Uzina Chimică Victoria. În 1962, împreună cu Pirelli, ia naștere secția Auto-Moto-Velo.
În 1963, anvelopele de la Florești sunt exportate, în premieră, către Finlanda, Cipru, Grecia, Africa și Thailanda. Iar în 1968, primul autoturism românesc, Dacia 1100, este încălțat cu avelope radiale Victoria 145 SR 15.
La sfârșitul anilor ’70, uzina ajunge la o producție de un milion de anvelope – auto, moto, velo, camion, tractor și Agricole – și, împreună cu General Tire, se deschide la Florești o nouă secție – Camere de Aer.
În anii 1980-1990, uzina își întărește grupul tehnic și intensifică controlul de calitate, instalează mașini de confecții Marangoni, prese ZTS și crește capacitatea de producție a anvelopelor radiale de camion.
După Revoluție
Revoluția din decembrie 1989 a dat startul schimbărilor către economia concurențială de piață și la Florești. În încercarea de a-și menține poziția, Uzina Victoria face eforturi și obține certificarea de calitate ISO ISO 9001, cu British Standard Institute, modernizează sectorul de amestecare (malaxoare Farell) și instalația de transport de negru de fum Chronos Richardson și instalează noi utilaje performante. Anvelopele agricole și industriale produse la Victoria sunt exportate inclusiv în SUA.
Prin privatizarea de la jumătatea anilor ‘90, Uzina Victoria devine membră a Grupului Tofan, deținut de controversatul om de afaceri Gelu Tofan.
Iar în paranteză, cel puțin în cazul pneurilor pentru autoturisme, anvelopele Montana de la Florești, montate pe Daciile 1300 (1310, 1410, etc.) sau Nova contemporane, de exemplu, nu reușeau să se ridice la nivelul celor de import.
Arătau ca noi și după 60.000 de kilometri, fiind realizate dintr-un amestec dur, dar aveau mari probleme de aderență, mai ales pe carosabil ud.
BFGoodrich revine sub umbrela Michelin
Michelin, unul dintre cei mai mari producători de anvelope din lume, a cumpărat fabricile de cauciucuri din Florești și Zalău de la Tofan Group în 2001.
Francezii reorganizează activitatea și, în scurt timp, la Florești sunt produsele primele anvelope pentru piața nord-americană.
În 2004, se obține certificarea anvelopei Kormoran K801 pentru Dacia/Renault. Și, cum BFGoodrich a intrat sub umbrela Michelin în 1990, marca revine pe linia de producție de la Florești.
Apoi, în 2005, în urma unor noi investiții, în România începe producția cauciucurilor Michelin Energy pentru Dacia Logan, iar uzina Michelin Victoria primește distincția „Campion Michelin pentru Calitate“ – o recunoaștere a standardelor înalte aplicate în fabrică.
În 2007, este făcut un nou pas important în economia fabricii, fiind deschis „Atelierul de Membrane“. Astăzi, membranele produse la Florești sunt exportate către fabrici din Europa, Japonia, Thailanda, China și Statele Unite.
Ce se întâmplă acum la Victoria Florești
Fabrica de acum nu mai are aproape nicio legătură cu cea inaugurată în 1939, în afară de amplasament, câteva ziduri și modul de lucru semi-manual, bazat în mare parte pe operatori umani.
Chiar dacă au fost retehnologizate și reamenajate de Michelin, însă, o parte dintre halele de la Florești păstrează încă nealterat parfumul „epocii de aur“, prin conducte, țevi și alte unghere. Nici mirosul greu al compușilor chimici nu au reușit să-l acopere.
L-am simțit pe drumul către prima secție vizitată, „Secția de amestecuri“, care și-a păstrat locul de-a lungul evoluției uzinei. Amestecurile pentru anvelope realizate la Florești sunt exportate din 2014, în proporție de peste 50%, către fabrici Michelin din întreaga lume.
A urmat „Secția semifabricate“, unde un inginer ne-a arătat și ne-a explicat cum se realizează elementele ce intră în componența oricărei anvelope: bandă de rulare, talon, flanc, carcasă cu inserție din pânză sau metalică, peliculele de etanșeitate, etc..
Iar la final am ajuns în „Secția de confecție“ și în „Secția de vulcanizare“, locurile în care toate elementele menționate mai sus sunt puse la un loc pentru a da viață pneurilor.
La Michelin Victoria Florești se lucrează semi-manual, nu există niciun robot. Pardon, doi roboți se află în depozit și au grijă de sortarea și stivuirea anvelopelor pe paleți în vederea expedierii către utilizatori.
Peste 60 de utilaje sunt operate manual, în schimburi, de trei sute de angajați, iar fiecare post de lucru are o capacitate de 600 de carcase pe zi.
În „Secția vulcanizare“ funcționează șapte linii, unde, cu ajutorul preselor speciale, operatorii montează pe carcase banda de rulare, în cadrul unui proces extrem de riguros, fiecare operațiune și element fiind înregistrate cu coduri unice de un calculator central.
De ce operatori și nu roboți? Explicația celor de la Michelin a fost simplă: fabrica produce la comandă, nu pe stoc, iar modul semi-manual de lucru conferă flexibilitate, pe aceleași linii putând fi produse simultan mai multe tipodimensiuni și profile.
Iar ca idee, sistemul de producție și control este atât de bine pus la punct, încât 96% din pneurile fabricate trec testele de calitate, rata de eșec fiind de o anvelopă la 100 produse.
La Michelin Victoria Florești se fabrică în momentul de față 400 de tipodimensiuni de anvelope Kleber și BFGoodrich pentru jante de până la 20 inch, iar 90% din producție merge la export.
Nu mai există „Secție de proiectare“, ca în epoca comunistă, ci se lucrează după rețete dezvoltate și testate în laboratoarele Michelin, companie ce deține, pe lângă BFGoodrich și Kleber, și brand-urile Kormoran, Uniroyal, Tigar și Riken.
Dar Floreștiul joacă un rol foarte important pe scara inovației, făcând parte din proiectul Acorus. În parteneriat cu producătorul de jante Maxion Wheels, Michelin a brevetat o roată flexibilă, care nu se îndoaie în gropi sau borduri și include două extensoare montate pe o jantă specială. Iar extensoarele Acorus vor fi produse la Victoria Florești.
Florești, o comună încremenită
Doar în anii 2017 și 2018, Michelin România a plătit taxe în valoare de 60 de milioane de euro către statul român. Iar o parte importantă din acești bani au ajuns, evident, și în conturile Primăriei Florești, unde își are domiciliul Uzina Michelin Victoria Florești.
Dar comuna arată ponosită și neîngrijită de parcă ar fi rămas blocată în timp de 40-50 de ani. Până și tencuiala de pe clădirea Primăriei Florești stă să cadă în anumite locuri.
O explicație ar fi că, în martie 2018, primarul comunei prahovene a fost condamnat la închisoare cu suspendare pentru conflict de interese. Însă, cu siguranță, există și alte explicații.
De asemenea, o altă parte din taxele plătite de Michelin România ar fi trebuit să ajungă la cei care se ocupă de infrastructură.
Cei câțiva kilometri de șosea ce leagă Floreștiul de DN1 sunt plini de gropi. Iar de lipsa unei autostrăzi către Brașov și vestul țării nici nu mai vorbim, deși 90% din cauciucurile fabricate aici pleacă în camioane de export.
