Fostul Patriarh al Ierusalimului se confrunta de ani de zile cu probleme grave de sănătate și era internat la spitalul Henry Dunant din Atena.
Născut Emanuil Skopelitis în aprilie 1939, a fost întronizat pe 15 septembrie 2001, fiind cel de-al 140-lea Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și a întregii Palestine, al Siriei, dincolo de râul Iordan, al Canei Galileii și al Sfântului Sion.
A ajuns la Ierusalim în 1953, unde a slujit vreme de mai mulți ani ca exarh al Sfântului Mormânt la Atena. La doar câțiva ani după întronizarea sa, patriarhul Irineu a fost implicat într-o controversă dură.
Câteva terenuri bisericești din Orașul Vechi al Ierusalimului au fost vândute unor dezvoltatori israelieni. Întrucât majoritatea creștinilor ortodocși din zonă sunt palestinieni, iar terenurile se găseau într-o zonă populată în majoritate de arabi, palestinienii sperând că acesta ar fi urmat să devină parte a unei viitoare capitale palestiniene, gestul i-a scandalizat pe mulți dintre membrii Bisericii.
Pe 5 mai 2005, majoritatea membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ierusalimului au anunțat printr-o scrisoare publică faptul că întrerupseseră relațiile cu patriarhul Irineu, pe care îl considerau demis. Sfântul Sinod al Frăției Sfântului Mormânt a luat o hotărâre definitivă pe 6 mai 2005, cu o majoritate de două treimi a membrilor săi. Din acel moment, Irineu a încetat să mai fie patriarh al Ierusalimului.
Pe 24 mai 2005, a fost convocat la Constantinopol un sinod panortodox, prezidat de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I. Acesta a votat cu copleșitoare majoritate recunoașterea deciziei Frăției Sfântului Mormânt și a scos din diptice numele lui Irineu. Pe 30 mai, Sfântul Sinod al Bisericii Ierusalimului l-a ales pe Mitropolitul Corneliu de Petra ca locum tenens, până la alegerea unui nou întâistătător al Bisericii Ierusalimului.
Pe 16 iunie 2005, Irineu a fost depus din treaptă, devenind un simplu mirean, cunoscut doar ca monahul Irineu. Pe 6 ianuarie 2011, Associated Press a publicat un articol prin care afirma că Irineu refuza să recunoască depunerea din treaptă, că se considera încă patriarh legitim, și că se găsea de ani de zile în arest la domiciliu.
