Drumul Crucii din Ierusalim are 14 opriri de pe parcursul său. Sunt locurile semnificative ale căii pe care Iisus a urmat-o pe străduțele orașului până pe Golgota, locul execuției sale.
Opririle au fost consemnate în Evanghelii, în marea lor majoritate, în timp ce câteva dintre ele au fost impuse prin tradiția creștină despre ultimul drum pământesc al lui Hristos.
Ce reprezintă Drumul Crucii din Ierusalim? Care sunt cele 14 opriri de pe parcursul său?
„Drumul Crucii” sau „Via Dolorosa” în latină ori „Drumul durerii” este calea urmată de Iisus Hristos, cu crucea pe umeri, de la pretoriu unde a fost dată sentinţa de condamnare la moarte, până la Golgota, locul unde a fost răstignit și punerea sa în mormânt.
Conform Bibliei şi tradiţiei, drumul este împărţit de paisprezece opriri, la fiecare dintre acestea fiiind ridicate mici altare în cintea Pătimirilor Domnului.
Citește și: Ce semnifică fiecare zi din Săptămâna Mare? Ce nu este bine să faci până la Paște?
Primele două opriri se află pe teritoriul Pretoriului (Fortăreaţa Antonia), sediul lui Pilat din Pont, guvernatorul roman al provinciei Iudeea de atunci, următoarele şapte se află în oraş, iar celelalte cinci pe teritoriul Bisericii Sfântului Mormânt, conform doxologia.ro.
Durata şi itinerarul Drumului Crucii de astăzi - care nu depăşeşte niciun kilometru ca lungime - nu mai corespund neapărat cu cel parcurs de Hristos cu 2.000 de ani în urmă, întrucât oraşul a suportat schimbări radicale în urma sistematizării din secolele II-V.
Începând, însă, cu secolul al XII-lea, tradiţia creştină a stabilit parcursul acestui drum ca începând de la fortăreaţa Antonia şi terminând cu Sfântul Mormânt din Biserica Mormântului Domnului.
Drumul Crucii, Via Dolorosa, în latină, se află acum în zona arabă a Ierusalimului - Foto: doxologia.ro
Cele 14 opriri de pe Drumul Crucii:
1) Curtea casei lui Pilat din Pont – Judecata lui Hristos şi condamnarea la moarte
După unele tradiţii, acesta este locul pretoriului, adică al tribunalului roman care L-a condamnat pe Iisus şi unde I s-a pus crucea pe umeri.
Între anii 37-35 î.Hr., în locul Turnului lui Hananeel, Irod cel Mare a construit o fortăreaţă impunătoare pe care a folosit-o şi ca palat rezidenţial şi pe care a numit-o Antonia în cinstea prietenului său de la Roma, triumvirul Marc Antoniu.
2) Punerea Crucii pe umerii Domnului şi pornirea spre Golgota (consemnată în Evanghelia după Matei 27, 31)
La intrarea în curtea Mănăstirii catolice a Biciuirii, pe dreapta, se află Biserica Biciuirii, unde, potrivit tradiţiei, Mântuitorul Hristos a primit lovituri de bici.
Biserica se află pe locul capelei Cruciaţilor transformată de musulmani mai întâi în grajd, apoi în atelier de ţesătorie, în cele din urmă ajungând un morman de ruine.
3) Prima cădere a Mântuitorului sub povara Crucii (conform tradiţiei)
Pe locul unde Mântuitorul a căzut sub povara Crucii pentru întâia oară se află un mic loc de închinare. Despre cele trei căderi nu ne vorbesc Evangheliile, ci tradiţia.
Citește și: Cum arăta Iisus Hristos, de fapt? Chipul, recreat de inteligența artificială. Controversa stârnită
Tradiţia e confirmată însă de Evanghelia care relatează că soldaţii romani au fost nevoiţi să ia crucea de pe spatele Mântuitorului şi să o pună pe spatele lui Simon din Cirene.
Drumul Crucii are lungimea de un kilometru
4) Întâlnirea Domnului cu Maica Sa (după tradiţie)
Locul întâlnirii Domnului cu Maica Sa este a patra oprire de pe Drumul Crucii şi se află pe strada El-Wad, în apropierea celei de-a treia opriri.
5) Simon Cirineanul ridică Crucea Domnului, spre a-L ajuta (Matei 27, 32; Marcu 15, 21; Luca 23, 26)
Cea de-a cincea oprire de pe Drumul Crucii se află la intersecţia cu strada El-Wadi, unde drumul coteşte brusc la dreapta şi apoi continuă cu o serie de trepte.
După tradiţiei, în acest loc, soldaţii romani „au silit pe un trecător, care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui” (Marcu 15, 21).
Locul este marcat de o capelă franciscană ridicată întâia dată în 1229 şi refăcută în 1895.
6) Întâlnirea Domnului cu Veronica – Hristos Îşi şterge chipul cu mahrama (după o veche tradiţie creştină)
Astăzi, locul întâlnirii Domnului cu Sfânta Veronica pe Drumul Crucii este marcat de o biserică închinată Sfintei Mahrame.
Pornind de la versetul din Evanghelia după Luca 23, 27, tradiţia vorbește despre locul Întâlnirii Domnului cu Veronica, tânăra care, plină de compasiune pentru Iisus, a ieşit din casă şi I-a şters faţa plină de sânge cu o mahramă.
Citește și: Misterul năframei Sfintei Veronica, prima imagine a lui Hristos din istorie. De ce e controversată?
Ca răsplată pentru curajul şi nobleţea ei sufletească, Mântuitorul a răsplătit-o, dăruindu-i imaginea chipului său imprimată în ţesătură.
7) A doua cădere a Mântuitorului la pământ (tradiţie medievală)
Capela se află la întâlnirea străzii Via Dolorosa cu strada ce vine de la Poarta Damascului şi se îndreaptă spre centrul comercial Khan ez-Zeit.
În timpul Pătimirilor Mântuitorului, aici se găsea poarta cea veche a cetății, numită și „poarta judecății”, deoarece prin ea erau scoși din cetate cei condamnați la moarte.
Procesiunea creștinilor de pe Drumul Crucii din Ierusalim - Foto: Profimedia Images
8) Întâlnirea Domnului cu femeile mironosiţe (Luca 23, 27-31)
Întâlnirea Domnului cu femeile mironosiţe este relatată de Sfântul Evanghelist Luca.
„Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau. Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.
Căci, iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne. Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?” (Luca 23, 27-31).
9. A treia cădere a Mântuitorului la pământ (tradiţie medievală)
Fără un fundament biblic, tradiţia pioasă a celei de-a treia căderi a Mântuitorului sub povara Crucii a pornit din secolul al XVI-lea, când locul de închinare a fost stabilit ca fiind în curtea Bisericii Sfântului Mormânt.
Astăzi, cea de-a noua oprire de pe Drumul Crucii este marcată de o coloană din piatră, ce se găsește lângă intrarea în Mănăstirea Sfântul Antonie a comunităţilor copte, respectiv etiopiene.
De aici se coboară pe scările pe care s-a urcat, se ia spre dreapta şi se merge direct la Sfântul Mormânt unde se află ultimele cinci opriri.
10) Golgota – dezbrăcarea Domnului de hainele Sale (Ioan 19, 40)
La intrarea în Biserica Sfântului Mormânt, în dreapta, se află câteva trepte care duc către Dealul Golgotei ( al Căpățânii) – locul unde Hristos a fost răstignit.
Pe Golgota, în partea dreaptă, se află altarul de pe locul unde Domnul Hristos a fost dezbrăcat de hainele sale înainte răstignirii şi paraclisul Răstignirii Domnului din partea dreaptă.
11) Pironirea și Răstignirea Mântuitorului pe Cruce (Marcu 15, 22-32)
12) Moartea Domnului pe Cruce (Ioan 19, 28-30)
La intrarea în Biserica Sfântului Mormânt se găseşte locul răstignirii Mântuitorului, ce se numeşte în aramaică Golgota, în traducere Craniu sau Căpăţână.
În ceea ce priveşte originea numelui de Golgota, se presupune că vine de la craniile celor răstigniţi aici, fiind vorba de locul unde se petreceau execuţiile publice.
Citește și: Unde se află Lancea Destinului, cu care Longinus l-a străpuns pe Isus Hristos ? Menționată în Biblie
O altă variantă este că numele vine de la craniul lui Adam - primul om creat de Dumnezeu conform Bibliei - înmormântat aici sau de la forma terenului care amintea de craniul unui om.
13) Coborârea Domnului de pe Cruce – Piatra Ungerii (Matei 27, 57-61)
În Biserica Sfântului Mormânt, la poalele Golgotei, între uşa de la intrare şi corul grecilor, poate fi văzută o lespede dreptunghiulară de piatră de culoare roşiatică, deasupra căreia atârnă opt candele mari.
După tradiţie, acesta este locul unde Trupul Mântuitorului a fost uns cu miresme. Informaţii despre ungerea şi îmbălsămarea trupului Mântuitorului Hristos după coborârea de pe Cruce găsim în Evanghelia după Ioan.
14) Punerea Domnului în Mormânt şi Învierea (Luca 24, 1-7)
Sfântul Mormânt se află în partea de vest a Bisericii Sfântului Mormânt, în mijlocul rotondei. Sub centrul acestei cupole se afla „cuvuclionul”, cu forma unui mormânt ebraic vechi.
Sfântul Mormânt are formă dreptunghiulară şi e împărţit în două. Prima parte corespunde vestibulului mormântului. În centru, pe un piedestal de marmură, se poate vedea un fragment din stânca mormântului Mântuitorului.
Acest vestibul se mai numeşte şi Paraclisul Îngerului, amintind de vestea cea mare pe care îngerul Domnului, şezând pe o piatră, a dat-o femeilor sfinte în dimineaţa Învierii
