Ilarion Ciobanu a jucat într-o varietate de roluri. L-am iubit deopotrivă în westernurile cu ardeleni, unde a jucat alături de Iuliu Moldovan, în „Toate pânzele sus” sau în filmele de acțiune ale lui Sergiu Nicolaescu.
Rolurile, ca niște rude moarte
Nu a terminat actoria și a susținut mereu că a ajuns din întâmplare să fie actor:
“Toate meseriile sunt întâmplătoare, numai oamenii nu recunoasc asta. Ei susţin sus şi tare că totdeauna au visat să fie ceea ce sunt. Pe 95% din ei nu-i cred. De ce-o spun, dracu ştie… Poate de teamă, de ruşine, poate din cine ştie ce complexe…”
A fost un om care a spus, mereu, lucrurilor pe numne: “Rolurile pe care le-am făcut le consider ca pe nişte rude moarte, nişte rude de la care în timpul acela, am învăţat sau n-am învăţat ceva, care m-au bucurat sau m-au întristat.”
Citește și: Artista care și-a mințit soțul o viață întreagă. Bărbatul nu a aflat adevărul niciodată
A copilărit la Constanța, pe malul mării. La 12 ani a intrat băiat de prăvălie, după care o urmat o lungă serie de meserii: hamal, țăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, șofer, marinar, pescar.
După ce a murit, a vrut să se întoarcă la prima sa dragoste: marea. A cerut ca cenușa să îi fie împrpștiată în Marea Neagră.
Ilarion a crescut pe malul mării şi a avut o adolescenţă zbuciumată despre care spunea: “am trăit ca pasărea cerului – portul e un părinte mare şi generos care dă de mâncare la toate păsările. La 12 ani am intrat băiat la prăvălie, după care am urmat lunga caravană de meserii: hamal, ţăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, şofer, marinar, pescar şi altele”, arată ziarulmetropolis.ro
Din amintirile sale aflăm amănunte seducătoare despre viaţa sa. Din primii bani câştigaţi în port îi cumpără mamei sale o blană de astrahan, drept pentru care aceasta o îmbracă şi se plimbă mândră pe faleză, într-o după-amiază de august. Mama sa îi aducea de la bucătăria spitalului unde lucra morcovi, măduvă din oase, caimac de lapte, ca să aibă ce mânca. Angajându-se ca brigadier pe şantierul Bumbeşti-Livezeni, devine fruntaş şi primeşte o medalie. Ca şofer de basculantă transporta piatră din localitatea Ovidiu pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră. Avea 20 de ani când mama sa, care nu împlinise 39 de ani, moare, iar la înmormântare a dus sicriul la cimitir cu basculanta. Ziarul Metroplis
până în anul 1958, când intră la IATC, pe care însă nu l-a absolvit pentru că a avut de ales între a face filmul „Setea” și a urma institutul.
Citește și: Ce ar fi pățit Iuliu Moldovan și I. Ciobanu în seria 4 din westernul cu ardeleni. Cine l-a interzis
„În 1958 am dat examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Că am vrut să văd cum e pe acolo. Mai încercasem şi la alte facultăţi: construcţii navale, mecanică, geografie şi nu mi-a plăcut nicăieri. N-am absolvit pentru că am avut de ales între a face “Setea” şi a urma I.A.T.C.-ul. Adevărul e că mă plictiseam în facultatea aia… Aşa m-am angajat electrician la Teatrul Municipal (azi Teatrul L.S. Bulandra)”. Apoi a trecut pe post de “actor corp ansamblu”, lucru care l-a scârbit de teatru pentru toată viaţa.
toria este o meserie “mai comodă decât alte meserii şi am şi rămas. Poate şi pentru că rezultatele de la primele încercări n-au fost tocmai rele. Vreau să spun că nu sunt convins de faptul că, în cazul în care acele prime încercări ar fi fost dezastruoase, m-aş fi încăpăţânat să rămân actor de cinema.
Şi pe urmă, ca să fiu cinstit, meseria asta nu necesită o pregătire specială, aşa cum pretind alţii. Ajunge să fii firesc.
A fost de două ori arestat
rima dată am fost arestat în timpul războiului. Aveam 12 ani pe atunci, când, împreună cu nişte prieteni de-ai mei, umblam după porumbei prin magaziile Oborului din Constanţa. Şi tot trecând dintr-una în alta prin răsuflătorile de aerisire, am ajuns într-o magazie care, dracu ştie cum, era plină de torpile nemţeşti.
Ne-au găsit, ne-au arestat, duşi la chestură şi bătuţi. Ne-au ţinut o noapte acolo şi ne-au dat drumul: eram copii… Altă dată prin ‘46, cu încă doi <<şobolani>>, aşa ni se spunea în port la ăştia care vânturam cheiurile în căutare de lucru, am furat un porc din curtea unui vameş. Un porc, în ‘ 46, era o valoare. Nu mai ţin minte dacă l-am furat să-l vindem, sau să-l mâncăm noi.
Ca rugbist și-a făcut debutul în 1948, la Știința București, sub îndrumarea antrenorului Gustav Fanella. Se transferă apoi la Dinamo București, unde cunoaște consacrarea ca sportiv.
Ultima parte a carierei a petrecut-o la Progresul București (1959-1962). Jucător de linia a II-a, cunoscut de apropiați sub porecla „Claris”, Ilarion Ciobanu era socotit atunci un înaintaș de temut, greu de trecut, pe cât de dur în sensul bun al cuvântului, pe atât de corect
A debutat la 30 de ani în filmul Setea, în care a jucat alături de Ion Besoiu și Amza Pellea. Au urmat apoi mai bine de 50 de filme în care Ilarion Ciobanu a deținut roluri principale.
A fost și de trei ori însurat
La 20 de ani, se însoară cu o profesoară de franceză, mariaj care nu ţine mult timp. Înflăcărat de iubirea pentru o dansatoare din anasamblul „Ciocârlia”, Tamara Barna, o ia de nevastă de două ori, divorţând tot de atâtea ori, până în 1965.
Citește și: Drama unui mare actor român: văduv la 32 ani, închis după o înscenare. Moare la 8.000 km de România
În 1972 se căsătoreşte cu Marion, adoptând-o pe pe Natalia Doina, fata din prima căsătorie a soţiei, iar în 1978 se naşte Ioachim.
După 1990 joacă în puține filme
A debutat în scurtmetrajul lui Manole Marcus “Într-o dimineaţă după ploaie” şi s-a despărţit de film după ce a jucat rolul Dumnezeu, în filmul fiului său, „Bored”. Dumnezeu joacă şah până se plictiseşte, iar piesele de şah îşi continuă singure partida.
Tot într-o dimineaţă, Ilarion Ciobanu şi-a terminat filmul vieţii lui. Era 7 septembrie 2008, la Bucureşti, potrivit aceleiași surse.
Ilarion a crescut la malul mării, cunoscând o copilărie zbuciumată, fraţii săi murind la vârste fragede. Tocmai de aceea, în 2008 când a murit, cenușa actorului a fost aruncată în mare.
