Când Hagia Sophia din Istanbul a fost construită în secolul al 6-lea, a fost cea mai mare clădire din lume, o minunăție inginerească.
„Și acustica unică din interior a inspirat compozitorii să scrie, timp de 10 secole, muzică religioasă special pentru a fi cântată acolo. Apoi, Imperiul Otoman a invadat în 1453, iar Hagia Sophia a devenit o moschee. Muzica corală a fost interzisă. Și sunetul corurilor din fosta catedrală a fost uitat. Până acum”, scrie Sam Harnett, autorul podcastului The World According to Sound.
Hagia Sophia a fost catedrala Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, astăzi muzeu în Istanbul, Turcia.
Prima biserică de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare în anul 325, dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Teodosiu al II-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532. Clădirea şi-a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I. Era foarte importantă pentru ortodoxia timpurie şi pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaicuri, coloanele de marmură şi acoperişul sunt de o mare importanţă artistică. Templul însuşi era atât de bine decorat artistic încât se crede că Iustinian ar fi zis: „Νενίκηκά σε Σολομών” (Solomon, te-am depăşit!).
Sfânta Sofia este de fapt o bazilică cu cupolă, planul bazei fiind tot cel bazilical.
