Christian Bale s-a gândit că cineastul şi-a pierdut minţile. Era începutul anului 2017, iar Adam McKay îi cerea să îl portretizeze pe Dick Cheney. Informaţia aceasta năucitoare a ajuns la Bale pe bucăţi. Iniţial, a auzit că McKay lucra la un scenariu despre vicepreşedintele lui George W. Bush. Apoi, a aflat că regizorul, care îl distribuise pe Bale în rolul unui manager tocilar al unui fond de investiţii în pelicula The Big Short/Brokerii apocalipsei din 2015, voia din nou să lucreze cu el. „M-am gândit că are legătură cu vreun rol secundar“, a spus actorul.
Însă nu, McKay i-a făcut lui Bale o vizită acasă şi l-a informat că prima sa alegere pentru a-l juca pe unul dintre cei mai urâţi vicepreşedinţi din istoria Americii. De fapt, era singura alegere - McKay a declarat că şi l-a imaginat doar pe Bale când a scris scenariul. „Când un personaj este descris drept unul dintre cei mai puţin carismatici lideri şi cineva îţi spune «Eşti perfect în rolul ăsta», nu este o treabă flatantă“, spune Bale chicotind. „Mi-a trebuit o imaginaţie incredibilă să cred că pot reuşi“.
Dar Bale nu a fost convins până nu a citit scenariul pentru Vice, continuarea lui McKay la The Big Short/Brokerii apocalipsei, care face praf în mod satiric o altă calamitate a erei lui Bush: criza creditelor ipotecare cu risc mare. Noua peliculă – care prezintă în mod pamfletar ascensiunea lui Cheney de la băutorul necunoscut de cursă lungă din Wyoming la o poziţie de putere (şi, apoi, şi de mai mare putere şi, chiar şi acum, de şi mai mare putere) – e asemeni unui film biografic convenţional privit printr-o oglindă deformată. McKay încorporează elemente suprarealiste, finaluri de glume şi o secvenţă cauzatoare de disensiuni în care Cheney şi soţia sa, Lynne (Amy Adams), se lansează într-un dialect shakesperian pasional.
„Tonul acesta jucăuş mi-a dat încrederea să accept“, spune Bale. „Nu e ceva nou să împleteşti tragedia şi comedia. Adam a făcut acest lucru, dar într-un fel nou“.
Cel mai inteligent truc al lui McKay a fost să utilizeze secretomania lui Cheney pe post de punct de plecare, nu piedică. De exemplu, Vice prezintă întâlnirile lui clandestine de la Casa Albă cu directorii din industria petrolului, iar dialogul este acoperit de bipuri. (Conţinutul acestor întâlniri reale nu a fost dezvăluit niciodată.) Pelicula sugerează că tocmai predilecţia pentru secretomanie a lui Cheney i-a permis să devină, fără îndoială, cel mai puternic vicepreşedinte american din istorie, exploatând şocul provocat de atacul din 9/11 septembrie şi planificarea Războiului din Irak în spatele uşilor închise.
Cei care s-au aşteptat ca McKay să abordeze direct subiectul nu au fost atenţi la peliculele sale. Şi-a câştigat reputaţia prin intermediul unor comedii obscene precum Anchorman/Un ştirist legendar şi Step Brothers/ Fraţi vitregi, ambele realizate în colaborare cu Will Ferrell (ale cărui faimoase imitări ale lui Bush par să îi fi influenţat lui Sam Rockwell abordarea personajului Dubya din Vice). Dar chiar şi The Big Short/ Brokerii apocalipsei, prima sa dramă (pentru care McKay a câştigat un Oscar pentru scenariu), a subminat convenţiile genului – de exemplu, actriţa Margot Robbie explică garanţiile ipotecare într-o cadă plină cu spumă.
The Big Short/ Brokerii apocalipsei ne-a prezentat totodată interesul profesional al lui McKay de a-l transforma pe Bale, la un moment dat în topul celor mai sexi bărbaţi în viaţă, într-un personaj cât mai puţin lipsit de sex-appeal. În cazul lui Vice, dublaţi impresia aceasta. Cheney este cu exact 33 de ani mai în vârstă decât actorul de 44 de ani (în mod ciudat, sunt născuţi în aceeaşi zi) şi are mult mai puţin păr.
Dar, pentru un actor care se remarcă prin disponibilitatea sa de a se supune extremelor psihice şi fizice, ridurile şi un cap chel nu înseamnă nimic. Pentru rolul sociopatului de pe Wall Street, din pelicula American Psycho din 2000, Bale a rămas, între duble, în rol. În 2004, a slăbit 27 de kilograme pentru a-l interpreta pe emaciatul personaj principal al peliculei The Machinist/Maşinistul (rezistând cu un regim compus în majoritate din cafea şi mere). Apoi, s-a îngrăşat 45 de kilograme pentru rolul principal din Batman Begins/Batman – Începuturi din 2005, pe care le-a dat jos pentru a-l portretiza pe boxerul Dicky Eklund în pelicula The Fighter/Luptătorul din 2010 (pentru care a câştigat Oscarul pentru cel mai bun actor în rol secundar).
Oare lui Bale îi face plăcere să se supună acestor extreme? „Nu, nu“, spune el. „Este îngrozitor şi cu siguranţă nesănătos. Îmi tot spun «N-o mai fac niciodat㻓, dar scenariile continuă să îl atragă.
De data aceasta, s-a îngrăşat 20 de kilograme, îndopându-se cu plăcinte, şi a petrecut luni întregi lucrând cu un specialist în machiaj. (Un producător l-a văzut pe Bale pe platoul de filmare şi l-a confundat cu un instructor de pescuit.) Şi era vorba doar de costumaţie. „Nu vrem o imitaţie“, spune Bale. „Este vorba despre a extrage esenţa personajului“. Actorul a luat-o apoi razna cu interviurile lui Cheney – „Telefonul meu este încă plin de filmuleţe cu el“ -, pentru a-i juca la perfecţie manierismele, mormăielile şi bolboroseala în stilul lui Darth Vader, până când se imprimă imprimat în memoria sa musculară.
Fiecare tic fizic a avut o susţinere psihologică. „Am avut o conversaţie de două ore despre încleştarea maxilarului“, a spus McKay în luna noiembrie, la o vizionare pentru presă. „Teoria noastră a fost că, dacă Cheney nu şi-ar fi întâlnit nevasta, ar fi fost în continuare un atacant din Wyoming, cu nopţi crunte de beţii şi bătăi prin baruri. Şi nu putea face asta. Aşa că totul era în maxilar – acolo a strâns totul“.
Condiţia lui Bale de a accepta rolul a fost să poată înţelege – chiar şi apăra – cele mai catastrofale decizii ale lui Cheney. „Pactul pe care l-am făcut cu Adam a fost că voi încerca să îi devin suporter“, spune Bale. A fost în special fascinat de mariajul lui Cheney. A citit volumul scris de vicepreşedinte,
In My Time: A Personal and Political Memoir/ Pe vremea mea: Memorii personale şi politice, şi l-a considerat uimitor. McKay, pe de altă parte, a fost de părere că sună „ca o mărturie la tribunal“. (Lynne, portretizată de Adams – la cel de-al treilea rol alături de Bale – este influenţa motivatoare din spatele dorinţei tânărului Cheney de a deveni cineva. La 35 de ani, era şef de personal la Casa Albă în administraţia Gerald Ford.)
Bale refuză să îşi dezvăluie părerile în privinţa lui Cheney şi Bush: „Mi-ar plăcea ca oamenii să îl vadă pe Cheney pe ecran, nu pe mine“. McKay, pe de altă parte, a fost extrem de vocal; recent, a declarat pentru publicaţia The Hollywood Reporter că l-ar alege cu dragă inimă pe Donald Trump în dauna lui Bush şi a „marelui său maestru“ mai calculat. Actorul care îl joacă pe Cheney ar putea încerca un soi de promovare pe ecran, dar pelicula nu este un tribut; accentele de stânga au provocat deja reacţii din partea conservatoarei publicaţii National Review.
Adevăratul Cheney a păstrat tăcerea. Are 77 de ani şi a supravieţuit la cinci atacuri de cord. Sunt prezentate pe ecran; unul dintre cele mai neobişnuite fire narative ale peliculei prezintă transplantul de cord din 2012 al lui Cheney. Bale s-a întâlnit cu un cardiolog pentru a înţelege simptomele unui infract, a revenit cu aceste informaţii la McKay şi l-a întrebat ce manifestări să joace pe ecran. Când, în luna ianuarie, McKay a suferit şi el un atac de cord, „şi-a amintit că am făcut documentarea aceea şi a luat imediat o aspirină şi s-a dus la spital“, spune Bale. „Doamne ajută că am făcut chestia asta!“. (Lui McKay i s-a inserat un stent şi şi-a revenit complet.)
Sfaturile medicale nu sunt un serviciu pe care îl furnizează de obicei actorii. „Îmi place să îi spun lui Adam că nu eu i-am salvat viaţa, ci cardiologul“, spune Bale. „Şi la cardiolog am fost din cauza lui Dick Cheney. Aşa că, de fapt, Dick Cheney i-a salvat viaţa lui Adam“.
