Puiu Călinescu avea să se nască pe 21 iunie 1920 în urmă cu exact 103 de ani. Avea să fie unul din cei mai mari actori de comedie, cu roluri memorabile. El a fost cunoscut mai ales dinrolurile făcute în filmul Brigada Diverse. Se spune că circulația se bloca atunci când juca în diverse grădini de vară.
Puiu Călinescu a jucat în peste 30 de filme, în zeci de spectacole de revistă şi în zeci de scenete memorabile pentru televiziune.
Citește și: Kirk Douglas trebuia să joace în „Dacii”, cu Amza Pellea. De ce l-a refuzat pe Sergiu Nicolaescu
La vârsta de 5 ani, după moartea mamei, care avea doar 23 de ani, şi cu un tată care nu îl va recunoaşte drept fiu al său, a fost crescut de bunica din partea mamei, apoi de allţi unchi şi mătuşi. Are parte de o copilărie umilitoare, fără jucării, fără plăcerile nevinovate ale acestor ani, în schimb va suporta cu stoicism bătăile celor care îl creşteau, iar dacă nu era disciplinat, nu primea de mâncare.
În perioada adolescenţei, se vede nevoit să se angajeze şi să-şi facă un rost în viaţă, întrucât unchiul său, în casa căruia locuia, i-a impus acest lucru, spunându-i, din nou, că nu îi va mai da de mâncare.
Prima muncă: a lipit afișe
„Prima mea muncă de artist a fost să lipesc afişe de spectacole în Bucureşti, la cinema. Pe vremea aceea erau filme mute şi în pauză, când se schimbau rolele cu peliculă, eu ieşeam în sală, în faţa ecranului, ca să fac lumea să râdă. Eu nu am şcoli şi diplome, ce am învăţat am învăţat din acele filme, de pe stradă şi din viaţă. Secretul este munca, munca neîntreruptă, cu idei noi, cu veşnice căutări!
Păi, eu sunt bolnav dacă nu am repetiţii, sau spectacole, sau turnee, trebuie să fac mereu câte ceva. Iar dacă nu am ce, caut până găsesc. Uite, am reparat televizorul şi de atunci nu mai am imagine la el. Am reparat radioul şi nu mai are sunet. Am reparat fierul de călcat şi am ars lumina în tot cartierul. Nu pot să stau într-un loc ţepenel, am în mine un demon care îmi spune mereu De aia şi sunt ca şi scândura, că nu are timp grăsimea să se adune. Şi atunci scriu, că textele din comediile în care joc, eu le fac şi alţii le cenzurează”, povestea artistul în emisiunea „Planeta Cinema”, a Eugeniei Vodă.
A dezertat din război
Un profesor de canto, pe nume Mihai Vulpescu, îl va remarca şi îi va facilita intrarea la Ateneul Popular unde Puiu făcea teatru, cânta, scria texte şi chiar a ajuns preşedintele comitetului Ateneului Popular.
Apoi, Nicu Kanner l-a luat la Teatrul Baraşeum, pentru ca mai târziu să fie distribuit într-un spectacol la teatrul Gioconda, pe Lipscani.
La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial a dezertat, după ce se prezentase pentru înrolare la un regiment din Târgovişte. A sărit pur şi simplu gardul şi a fugit, când a aflat că trebuia să se tundă şi, mai târziu, după război, a aflat că fusese condamnat la moarte pentru dezertare.
În anul 1948, va intra în echipa Teatrului „Constantin Tănase” – teatrul Savoy la acea vreme – , care l-a consacrat şi căruia artistul i-a rămas credincios până la sfârşitul vieţii.
Citește și: Florin Piersic nu trebuia să îl joace pe Mărgelatul. A cui a fost ideea să „scuipe” semințe în film
Îşi scrie singur scenariile comice pentru spectacolele jucate pe scena de pe Calea Victoriei. Se vor: „Un băiat de zahăr ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor” etc.
A fost protagonist al spectacolelor de revistă timp de zeci de ani.
Carmen Călinescu, fiica lui Puiu Călinescu, a povestit despre tatăl ei, într-un interviu pentru Jurnalul Național. „Mama l-a cunoscut de prin 1944. A fost o iubire nebună. Mama, fată de pension, cu fiţe, avea o prietenă şi mergeau împreună la film. Taică-miu juca în pauză la cinematograf. Se uita la Stan şi Bran, la Charlie Chaplin şi apoi intra şi juca… Ei au fost profesorii lui! ”, îşi mai aminteşte fiica lui.
A avut două fiice
Prin anii '70, succesul lui ca actor atinge cote maxime și cunoaște fericirea în sânul familiei, odată cu nașterea celor două fiice. Totuși, ceea ce avea să urmeze a fost o lovitură mult prea grea pentru Puiu. A trăit să-și vadă una dintre fiice moartă.
„În 1995, sora mea, Silvia, a murit la 50 de ani. Între mine şi ea era o diferenţă de 11 ani. A avut o moarte fulgerătoare. Era văduvă şi rămăsese singură. Băiatul ei, Bogdan, era plecat la mare. În 1995 nu prea erau telefoane mobile să ţinem legătura. Eu, cu mama şi cu tata, eram în vacanţă, la Predeal. Când ne-am întors în Bucureşti, am sunat-o pe Silvia, dar nu răspundea. Am mers şi am spart uşa. Ea era moartă în hol. Făcuse comoţie cebrală”, povestea Carmen Călinescu.
Puiu Călinescu găsește puterea să urce din nou pe scenă, dar organismul lui cedează și i se face rău, apoi ajunge pe mâinile medicilor.
A făcut preinfarct
În martie 1997, când a început să nu mai vadă şi să i se facă rău pe scenă. A mers la Spitalul și, cel mai probabil a suferit un preinfarct. S-a întors pe scenă. Pe 1 mai 1997 a fost cu familia la Sinaia, i s-a făcut rău. A doua zi l-au dus de urgenţă la Spitalul Floreasca, unde a fost internat la reanimare.
Cu o zi înainte de a muri dădea semne că se simte mai bine. A doua zi, fiica sa, Carmen, îl găseşte glumind cu asistentele în salon. Pleac la şcoala unde preda (ca profesoară), spunându-i că vine să-l vadă după-amiază. La ora 17, i se spune că a decedat.
„În acel moment am simţit că mă prăbuşesc, cu punga în care aveam supa şi compotul pe care şi le dorise. Am apucat să văd că în patul lui era altcineva. Când plecasem dimineaţa de la spital, era bine, vorbea, şi nu înţelegeam ce s-a întâmplat. Mi s-a spus că decedase la 16:45”, îşi aminteşte Carmen.
Va muri pe 17 martie 1997. Ne rămân în minte vorbele sale: „Eu cred că am să râd și pe lumea cealaltă”.
