Curtea Constituțională a anunțat că a admis excepția de neconstituţionalitate şi a constatat că sunt neconstituționale dispoziţiile art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.
„În argumentarea soluției de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.52/2020, Curtea a reținut că prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituționalitate reținute în Decizia nr.731/2019.
În aceste condiții, Curtea a constatat că art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 nu respectă deciziile anterioare ale Curții Constituționale
(Decizia nr.623/2016 și Decizia nr.731/2019), astfel că încalcă art.147 alin.(4) din Constituție. Totodată, s-a reținut și încălcarea art.1 alin.(5) și art.44 din Constituție, prin raportare la cele stabilite în Decizia nr.731/2019”, a precizat CCR într-un comunicat de presă.
Prezumarea absolută a impreviziunii, reglementată și în 2016 și 2019
Decizia din 2016, la care face referire acum CCR, a reținut că mecanismul dării în plată trebuie să se aplice doar debitorilor care, deși au acționat cu bună-credință, nu își mai pot îndeplini obligațiile ca urmare a intervenirii unui eveniment exterior și pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit.
În 2019, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale articole din proiectul de lege prin care:
impreviziunea era prezumată în favoarea consumatorului care depunea o notificare de dare în plată,
creditorul era obligat să propună debitorului restabilirea utilității sociale a contractului înainte de a depune contestație la notificare, în cazul debitorului împotriva căruia s-a derulat și finalizat o procedură de executare silită, prin vânzarea locuinței și împotriva căruia se continuă executarea, se instituia o prezumție absolută și care nu poate fi contrazisă de impreviziune - adică datoriile reziduale ar trebui șterse.
Curtea Constituțională a declarat neconstituțională tentativa de legiferare a unor cazuri de „impreviziune legală", adică o serie de circumstanțe care atrag prezumarea stării de impreviziune și, implicit, determină excluderea rolului judecătorului de a verifica aspectele indicate în Decizia nr. 623/2016, potrivit avocaților Dragos Bogdan și Mihai Stanescu.
