Mădălina Ion, consultant de afaceri: Ce e de făcut

După cum observăm, sunt trei indicatori care privesc abordarea fiscală a grupurilor (raportarea consolidată, facilităţile fiscale pentru grupuri şi impozitarea dobânzilor) şi la toţi cei trei indicatori România are zero.

Acum, grupurile de companii pot raporta consolidat TVA-ul (dacă satisfac anumite criterii), dar, dacă am extinde raportarea consolidată şi în ceea ce priveşte impozitul pe profit, cu alte cuvinte, dacă am permite compensarea profiturilor fiscale cu pierderile realizate de companiile din același grup, ar putea schimba mult în atractivitatea României.

În ceea ce priveşte impozitarea dobânzilor aferente creditelor intra-grup, este foarte normal ca legislația unei țări să fie mai strictă în ceea ce privește aceste dobânzi pentru a preveni folosirea excesivă a acestei forme de finanțări intra-grup în detrimentul finanţării prin aport de capital social.

Totuşi, legislaţia fiscală din România consideră „entităţi independente“ din punct de vedere fiscal doar acele companii care nu au niciun acţionar (persoană fizică sau juridică, direct sau indirect) cu mai mult de 25% din acţiuni.

Şi, cum toate companiile care nu sunt „entităţi independente“ au deductibilitatea dobânzii limitată, această măsură este abuzivă, din punctul meu de vedere, şi ar trebui corectată.

După cum se observă în tabelul de mai sus, acest lucru ne-ar ajuta şi în creşterea atractivităţii.

Pe de altă parte, ţările care vor să-şi crească atractivitatea au permis o mai bună planificare fiscală în ceea ce priveşte folosirea pierderii fiscale.

Noi nu permitem folosirea pierderii fiscale pentru diminuarea profiturilor viitoare decât în următorii 7 ani. Poate că şi aici am putea schimba câte ceva pentru a ne creşte atractivitatea.

După cum se observă, există arii în care putem schimba câte ceva, păstrând reglementările care ne garantează controlul şi impozitarea corectă a tuturor profiturilor realizate în România.