Cursul de schimb va rămâne stabil, în perioada următoare, în pofida balanței comerciale și a contului curent puternic deficitare, previzionează Cristian Păun, profesor la ASE.
De ce astfel? Avem intrări masive în valută, prin contul financiar și prin cel de capital (adică avem împrumuturi), dar și transferuri curente (adică fonduri europene), care vor compensa acest dezechilibru major.
Vedem astfel unul dintre motivele secundare pentru care e bine să atragi bani europeni. Ei devin semnificativi şi cu efect de compensare mai mare: anul trecut am avut o absorbţie-record de 70%. Să facem calcule.
„Rata de absorbţie a fondurilor europene a crescut în 2022, de la 50%, la 71%. Anul trecut, în România au intrat 5,4 miliarde de euro, prin politica de coeziune, ce însumează programele de investiţii strategice.
Adunând şi banii veniţi prin PNRR, România a primit în 2022, de la Bruxelles, un total de 11,3 miliarde de euro, cea mai mare valoare de la admiterea în UE, până acum”, a scris recent premierul Nicolae Ciucă, pe Facebook.
Dar ce înseamnă aceasta, ca impact în produsul intern brut al României? În anul 2021, PIB-ul României a fost de circa 284 de miliarde de dolari, adică 262 de miliarde de euro. Pe 26 ianuarie, prim-ministrul Nicolae Ciucă anunţa că PIB-ul a crescut anul trecut cu 50 de miliarde de euro.
Adică avem un PIB estimat, pe anul 2022, de 312 miliarde de euro. Deci, fondurile europene atrase anul trecut ar fi reprezentat cam 3,6% din PIB. Într-adevăr, este semnificativ.
Suntem mult prea optimişti
"Inflația va rămâne din păcate, în continuare, sus. Cred că previziunile legate de ea, pentru anul 2023, sunt mult prea optimiste, având în vedere ultimele evoluții (noiembrie și decembrie), ce au săltat cu vreo 2% - 2,5% inflația, peste estimările inițiale", spune Păun.
El crede că prețurile vor mai crește "pentru că avem în continuare o inflație semnificativă, la bunurile intermediare (50% - 60%), care nu a fost absorbită integral, în prețul bunurilor finale", dar şi pentru că avem "o serie de măsuri prociclice, care alimentează această spirală".
Astfel, mărirea salariilor din sectorul bugetar şi creşterea salariului minim induc inflaţie, ca şi lipsa coordonării dintre politicile monetară şi fiscală. Politica monetară – adică BNR - face ce trebuie, susţine expertul.
În schimb, pe politica fiscală – adică Guvernul, au crescut taxele semnificativ, de la 1 ianuarie, pentru IMM, PFA, microîntreprinderi etc., iar acesta iar e un factor inflaţionist.
Să ne rugăm să nu fie secetă, ori recesiune în Zona Euro
Creșterea aceasta de prețuri nu va mai fi totuşi semnificativă, dacă nu apar alți factori perturbatori. Printre ei, Cristian Păun se gândeşte la "o secetă de exemplu sau la un an agricol foarte prost", ori la "o recesiune în Zona Euro".
Toţi aceşti factori fac ca dobânzile să rămână mari. Ele vor avea o evoluție paralelă cu inflația, care e azi cauza esențială a nivelului ridicat (și în creștere) al dobânzilor. Aşadar, nu dobânda de intervenție, nici dobânda interbancară Robor este cauza, ci efectul.
Păun bate şaua, să priceapă Executivul: "Din păcate, dacă nu înțelegem că lupta cu inflația trebuie susținută și prin politici fiscale (n.r.: care sunt treaba Guvernului), toate eforturile monetare de diminuare a inflației (n.r.: acţiunile BNR) se vor transforma rapid în efecte adverse (prociclice și ele)".
De exemplu, creșterea dobânzilor, din cauza inflației, "ce se dorește a fi temperată inclusiv prin scumpirea lichidităţii, de la Banca Centrală, va inhiba finanțarea investițiilor în mediul privat, dezvoltarea afacerilor și, apoi, competitivitatea firmelor românești, în context local și regional".
"Cu cât durează inflația mai mult, cu atât costurile ei ne vor sufoca și ne vor îndepărta șansele unei redresări reale rapide", atrage atenţia specialistul.
O decuplare imposibilă
Există voci ce critică BNR pentru creşterea dobânzii de politică monetară. Dar aceasta, explică universitarul, "trebuie să urmeze îndeaproape inflația, la fel ca și celelalte dobânzi din piață. Nu poate să se decupleze, pentru că ar pune și mai multe paie pe foc".
Adică, scăderea dobânzii de referinţă ar ieftini creditele, ce ar duce la un fenomen asemănător celui din România, de dinaintea Crizei Subprimelor, din SUA, când creditele ieftine făcute de români au devenit credite neperformante şi au fost unul dintre principalii factori de criză.
Deficitul comercial se va tempera, dar va rămâne important, prevede Cristian Păun. Ce e acest deficit comercial? Când creşte el? De ce este atât de important?
Deficitul balanţei comerciale a României este diferența dintre exporturi și importuri. El a crescut cu 45,2% (9,6 miliarde de euro), la 31 de miliarde de euro, între 1 ianuarie şi 30 noiembrie 2022, comparativ cu acelaşi interval din anul 2021, relevă datele INS, publicate pe 3 ianuarie.
Concret, economia României nu este capabilă să producă volumul de bunuri şi servicii pe care le cer românii şi atunci sunt necesare importuri, care duc la deficit şi la aşa-zisa "supraîncălzire a economiei".
Temperarea de acum a deficitului balanţei comerciale va veni de la temperarea consumului pe credit (din păcate, nu și al celui guvernamental), ca urmare a dobânzilor ridicate. Temperarea, crede Păun, nu va fi semnificativă, dar va exista.
Din păcate, acest deficit nu poate scădea semnificativ, pentru că mult din el îl reprezintă importurile de completare. Acestea sunt cele de materii prime, subansamble, piese componente etc., ce se regăsesc în exporturile noastre și în vânzările de pe piața locală (plus tehnologia adusă din import).
Nu putem fi optimiști în privința lui, aceasta fiind o problemă care ţine de structura economiei noastre. Rezolvarea e pe termen lung, nu în contextul inflației actuale.
Cu alte cuvinte, dacă ai nevoie de piese de schimb la un utilaj, trebuie să le imporţi din Germania sau Suedia, pentru că nu se fabrică în România. Iar asta nu se rezolvă în câteva luni, ci prin schimbarea structurii economiei româneşti, care se face în ani de zile.
Comerțul cu amănuntul ar trebui să scadă puțin, fiind greu încadrabil într-un buget familial afectat semnificativ de inflație. Adică: cresc preţurile, te uiţi de două ori pe raft şi cumperi mai puţine bunuri. Iar atunci scade comerţul cu amănuntul.
În plus, susţine expertul, vom vedea ajustări în structura lui, românii renunțând natural la bunuri care nu sunt neapărat necesare – adică vom consuma mai puţine bunuri de lux, sau la calitatea produselor pe care le consumă – adică vom consuma mai puţine produse bio sau eco.
Adică: în loc să-ţi cumperi brânză camembert, iei telemea de vită de Gostat, românească. În loc să cumperi ouă bio, plimbate prin curte, ascultătoare de Haydn, iei ouă mai ieftine, produse de găinuţe de crescătorie, la înghesuială.
