Finanţele nu îşi ating scopul, cu felul cum fac informatizarea Fiscului. Scopul folosirii de către ANAF a e-factura, e-transport sau SAF-T este micşorarea evaziunii fiscale, pe cât posibil cu putinţă.
Evaziunea fiscală se micşorează însă dacă datele adunate de Fisc sunt folosite. Pentru a fi folosite în siguranţă, ele trebuie securizate. Aceasta înseamnă folosirea tehnologiei blockchain. În România, încă nu e folosită.
Finanţele nu îşi ating scopul, cu felul cum face informatizarea Fiscului
Datele trebuie conectate la un sistem informatic de interogare, cu care în câteva secunde poţi afla ce te interesează, tu, inspector fiscal.
Citeşte şi: Cum funcționează E-factura. Ce trebuie să faci pentru a scăpa de amenzi. Când vor veni sancțiunile
Este disponibilă la inspectorii Antifraudă această facilitate? Nu. Pur şi simplu, datele adunate acum, pe cele trei sisteme, dar şi cele care vin din casele de marcat digitalizate sunt stocate şi atât, conform lui Gabriel Biriş.
De menţionat că avocatul fiscalist Gabriel Biriş este cel care în 2016, ca secretar de stat la Finanţe, a iniţiat ceea ce numea atunci RO e-factura. Care nu a fost implementat nici opt ani mai târziu.
Cazul polonez
În urmă cu câţiva ani, Polonia avea un decalaj între realizatul de venituri din TVA şi prognoza din legea bugetului de vreo 30%. După un an de la implementarea sistemului informatic SAF-T, a avut un realizat de 95%.
Însă Varşovia, înainte să-i oblige pe contribuabilii vizaţi să folosească SAF-T, a pregătit terenul, nu a pus ghilotina. Dacă, la Metrou, în loc de chederele de cauciuc, ar fi ghilotine orizontale, la uşi, linia de cale ferată ar fi plină de mâini, picioare, bucăţi din haine şi genţi.
Nu aşa se face. Se pregăteşte terenul înainte. Apoi, se face un proiect-pilot. Se rectifică erorile. Se extinde proiectul-pilot şi de-abia apoi se implementează la nivel naţional. Şi în tot acest timp se discută cu beneficiarii sistemului.
Citeşte şi: Ținta lui Boloș pe 2024: ANAF-ul şi Autoritatea Vamală, venituri medii/lună de peste 40 miliarde lei
Apoi se folosesc datele stocate, utilizând metode de analiză de "big data", prin care se face analiza de risc şi se localizează zonele din mediul de business unde merită să te duci în control.
Inspectorii fiscali de la Antifraudă, din România, se duc în orb, firmă cu firmă, căutând acul în carul cu fân şi sancţionând de regulă mici erori inerente ale unor firme bine intenţionate.
Inspectorii fiscali polonezi se duc microeconomic, direct la evazionişti. Cei bulgari dau telefon la firmă şi te anunţă. "Ai TVA neplătit în valoare de___. Ai o săptămână la dispoziţie să te pui în regulă, ori iei amendă".
Bani duşi pe apa sâmbetei
Explicam recent ultragiile folosirii sistemului e-factura. În SPV, în Vaslui, din 165.890 de contribuabili, se înregistraseră 15.066 de contribuabili, conform estnews.ro. 10%.
Foto: Profimedia Images
Ce se va întâmpla la nivel naţional, când toţi contribuabilii vor da în bateriile de servere de stocare ale ANAF? Ele efectiv se vor bloca.
Aceasta pentru că, pe lângă toate, mai este nevoie şi de o strategie informatică. Ea acum nu există. La CNIF (Centrul Naţional de Informaţii Financiare), care ar urma să unifice toate aceste baze de date, acum câţiva ani, la etajul 2, în str. Apolodor, era "căblăraie" pe jos şi infrastructură folosită impropriu, deci irosită.
Cooperativa munca în zadar
Credem că problema se poate pune probabil şi astfel:
1. Sărăcești mediul de business, cu măsurile fiscale (OUG 90 şi OUG 115 - Ordonanţa Trenuleţ), introducând printre altele impozitul pe cifra de afaceri.
2. Ai pus ani în şir acelaşi mediu de business să investească în case de marcat inteligente, inutil, în condiţiile în care milioane de tranzacţii sunt stocate şi rămân nefolosite, în aceleaşi baterii de servere ale Fiscului, ca şi în cazul SAF-T, ca şi în cazul e-transport.
3. Acum, introduci e-factura, care presupune alte costuri. Cele mai lovite sunt micile firme. Dar să ne gândim ce se întâmplă la financiar-contabil, la OMV Petrom sau Dacia Renault.
Ca roboţii
Acolo s-au achiziţionat softuri pentru facturi, care acum sunt inutile: trebuie lucrat online, cu e-factura, care se blochează. Acestea sunt costuri suplimentare.
4. Mai există (sau vor exista, atunci când se va pune problema operaţionalizării bazei de date) un număr important de funcționari care sunt sau vor fi plătiţi, vor folosi calculatoare, interfeţe informatice, vor face printuri, vor consuma resurse enorme pentru operaţionalizarea a ceea ce acum e stocat inutil.
Concluzia este că îndeplinim nişte jaloane fără să înţelegem scopul final: reducerea evaziuni fiscale.
