Șeful PSD își face o furibundă campanie electorală „pe spatele roșilor românești”.
Liviu Dragnea apare în emisiuni tv și în întâlniri electorale mâncând roșii autohtone și înfierând faptul că Occidentul ne invadează piața cu legume proaste. Dragnea promite subvenții și urlă că autoritățile statului nu fac destul pentru eliminarea tomatelor fără gust ale imperialiștilor.
„Transmit un ultim avertisment celor de la Autoritatea Sanitar Veterinară, celor de la Protecţia Consumatorului, Antifrauda şi Vămile: Dacă într-un timp foarte scurt nu vor reuşi să realizeze un sistem prin care în România să nu mai intre marfă de contrabandă, mă refer în special la legume şi fructe… atunci mai bine să plece acasă sau de unde au venit…
Pentru cei care vor ieşi cu roşii, de exemplu, de la 1 decembrie la 1 mai subvenţia va creşte de la 3.000 de euro la 6.000 de euro. De anul viitor va fi”.
Dragnea s-a îndrăgostit subit de roșiile românești în campania, abia alegerile europarlamentare. Până atunci, dezastru...
În anii de când au preluat puterea (2012) au fost decimate culturile de tomate cu 2.000 de hectare pe an. În 2012, când PSD a venit la putere, în România se cultivau 49.665 de hectare, iar în 2017 se mai cultivau 40.041 de hectare. Cu 10.000 de hectare mai puțin.
În numai cinci ani de guvernare PSD, terenurile pe care se cultivau tomatele au scăzut cu 20%. Interesant este că, până în 2012, suprafața cultivată cu tomate a rămas constantă, raportată la anul 1990 (50.582 de hectare).
Programul Tomata, un eșec
Emil Dumitru, preşedinte interimar al Pro-Agro a declarat pentru financialintelligence.ro că: „după ce au acordat ajutoare de 43 milioane de euro, în luna noiembrie anul trecut, aveam cu doar 700 de kg de roșii produse în plus față de anul în care nu a funcționat Programul Tomata.
Asta înseamnă că a fost o măsură care nu a fost fundamentată corect și care nu a adus nici un fel de beneficiu, în afară de acele sume de bani cu care s-au capitalizat legumicultorii în piața agro-alimentară românească.
Dar nimeni nu răspunde în fața unor astfel de eșecuri.
Cred că era mai bine dacă dădeam sectorului legumicol o subvenție pentru construcția de spații protejate, care să fie conforme, care să poată să reziste la intemperii și să respecte toate condițiile, iar legumicultorul să aibă opțiunea să cultive acolo, în spațiul acela protejat, ce produse îi cere piața. Pentru că nu trebuie să cultivăm numai tomate.
Fiecare avem altă piață și vrem să producem tot felul de produse. Este frumos șorțul pe care îl vedem la televizor ilustrând Programul Tomata, dar cred că, dincolo de mult tam-tam, ar fi trebuit să se ia în considerare niște aspecte de ordin tehnic.
