A fost publicat raportul privind puterea de cumpărare a cetățenilor din Uniunea Europeană. Sunt date provizorii și au fost calculate de Eurostat în luna iunie 2024, atât pe baza preţurilor de consum colectate de ţările participante pentru
un nomenclator comun de mărfuri şi servicii comparabile, selectate ca reprezentative pentru modelele de consum din cele 36 de ţări europene, cât şi pe baza datelor privind elementele de cheltuieli ale PIB şi a altor informaţii de bază transmise conform Regulamentului (CE) nr. 1445/2007.
România are cele mai mici prețuri la alimente și băuturi din UE. Unde sunt cele mai scumpe?
Indicii nivelului preţurilor exprimă câte unităţi din aceeaşi monedă sunt necesare pentru a cumpăra un volum identic de bunuri şi servicii în ţări diferite, pentru fiecare grupă de bunuri şi servicii.
În anul 2023, pentru bunurile de consum şi serviciile din componenţa consumului final se plătesc 100 euro la nivelul Uniunii Europene, iar la cele două extreme 143 euro în Danemarca şi respectiv 60 euro în România şi Bulgaria.
”Cel mai scăzut nivel al preţurilor pentru bunurile de consum şi serviciile din componenţa consumului final al gospodăriilor populaţiei, în cadrul statelor membre, a fost înregistrat în anul 2023 în Bulgaria şi România, fiind cu 40% mai mic decât media UE, urmate de Polonia (34% sub media UE).
Citește și: Nivelul de trai în România se apropie de media europeană. Puterea de cumpărare, la fel
În anul 2023, în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, cel mai ridicat nivel al preţurilor pentru consumul final al gospodăriilor populaţiei s-a înregistrat în Danemarca (43% peste media UE), urmată de Irlanda (42% peste media UE), Luxemburg (35% peste media UE) şi Finlanda (25% peste media UE)”, informează INS.
Cele mai mici prețuri la alimente și băuturi nealcoolice
Potrivit Comunicatului Eurostat, România este cel mai ieftin stat membru pentru grupa „Alimente şi băuturi nealcoolice” (74%) urmată de Polonia (78%) iar la polul opus se află Luxemburg, având cel mai ridicat nivel al preţurilor pentru această grupă de produse (119%).
Bulgaria înregistrează cel mai scăzut nivel al preţurilor pentru grupele „Băuturi alcoolice şi tutun” (66%), „Îmbrăcăminte şi încălţăminte” (81%) şi „Întreţinerea locuinţei, apă, electricitate, gaz şi alţi combustibili” (39%), urmată de Polonia, pentru grupele „Băuturi alcoolice şi tutun” (77%) şi „Întreţinerea locuinţei, apă, electricitate, gaz şi alţi combustibili” (44%).
Danemarca are cel mai ridicat nivel al preţurilor pentru produsele cuprinse în grupa „Îmbrăcăminte şi încălţăminte” (130%), iar Irlanda este cea mai scumpă ţară din UE la produsele din grupele „Băuturi alcoolice şi tutun” (211%) şi respectiv „Întreţinerea locuinţei, apă, electricitate, gaz şi alţi combustibili” (201%).
România are cel mai scăzut nivel al preţurilor dintre ţările UE, pentru grupa „Articole de mobilier, echipamente de uz casnic şi întreţinerea curentă a locuinţei” (72%), urmată de Bulgaria (74%).
Bulgaria rămâne cel mai ieftin stat membru pentru grupele „Transport” (72%) şi servicii de cazare şi restaurante (52%) iar România înregistrează cel mai scăzut nivel al preţurilor pentru grupa „Recreere şi cultură” (65%).
Citește și: România, în topul sărăciei din Europa. Puterea de cumpărare a românilor, de două ori mai mică
Danemarca este cea mai scumpă ţară din UE la grupele „Articole de mobilier, echipamente de uz casnic şi întreţinerea curentă a locuinţei” (124%), „Transport” (125%), „Recreere şi cultură“ (141%) precum şi la serviciile de cazare şi restaurante (152%).
România împreună cu Polonia înregistrează aceeaşi valoare a indicelui de volum al PIB pe locuitor, calculat pe baza PPC, şi se situează la nivelul de 80% faţă de media Uniunii Europene.
Cea mai mică valoare a Produsului Intern Brut pe locuitor, în anul 2023, a fost înregistrată de Bulgaria, cu 36% sub media UE.
Cel mai ridicat nivel al PIB-ului pe locuitor din Uniunea Europeană a fost înregistrat de Luxemburg, acesta depăşind media UE cu 139%. Acest lucru se explică parţial prin faptul că un număr mare de cetăţeni străini au o pondere crescută în forţa de muncă totală a ţării şi contribuie la realizarea PIB-ului, dar nu fac parte din populaţia rezidentă.
