Impozit pe mijloace de transport
Ca regulă generală, Codul fiscal stabilește că, de principiu, pentru că există și niște excepții, orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/ înregistrat în România datorează un impozit anual pentru respectivul mijloc de transport.
Apoi, dacă la 31 decembrie 2022 deținea un vehicul înmatriculat sau înregistrat, proprietarul acestuia datorează impozit în 2023 (chiar dacă anul acesta îl vând), deoarece regula este că impozitul se datorează pentru întregul an fiscal de o persoană care deține dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
Citește și: Misterul fântânii secrete de la Sucidava: Tinerele mirese vin să bea apă din izvorul iubirii
Impozitul pe mijloacele de transport se plătește, potrivit Codului fiscal, la bugetul localității unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
Citește și: VIDEO Cum poți să decontezi bacșișul și ce ne mai așteaptă când intrăm într-un restaurant
Acesta se achită anual, în două tranșe egale. Termenele legale pentru plată sunt 31 martie și 30 septembrie. Deținătorii de vehicule ce plătesc impozitul pentru întreg anul până la 31 martie beneficiază de o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Conform reglementărilor actuale, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcție de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulțirea fiecărei grupe de 200 cmc sau fracțiune din aceasta cu suma corespunzătoare din Codul fiscal.
De pildă, pentru autoturismele cu capacitatea cilindrică între 1.601 cmc şi 2.000 cmc inclusiv, suma fixă luată în calcul la stabilirea impozitului este de 18 lei/200 cmc, la cele cu capacitatea cilindrică între 2.001 cmc şi 2.600 cmc inclusiv - 72 lei/200 cmc, la cele cu capacitatea cilindrică între 2.601 cmc şi 3.000 cmc inclusiv - 144 lei/200 cmc, iar la cele cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cmc suma de luat în calcul la stabilirea impozitului este de 290 lei/200 cmc.
Impozitul pe clădiri
Sistemul de impozitare a proprietăților imobiliare a fost modificat în vara anului trecut, dar noile reguli de impozitare locală a clădirilor și terenurilor au fost amânate oficial, în decembrie 2022, pentru anul 2025. Așadar, sistemul de impozitare locală a clădirilor rămâne neschimbat în 2023 și 2024.
După cum stabilește Codul fiscal, impozitul pe clădiri se plătește în funcție de destinația acestora. Astfel, una se plătește pentru clădirile rezidențiale, cele strict de locuit, iar alta se plătește pentru cele nerezidențiale, folosite în scop economic, ca sediile firmelor sau persoanelor fizice autorizate, spațiile comerciale, cabinetele individuale etc. Există și o a treia situație, în care un apartament, spre exemplu, servește atât ca locuință, cât și ca sediu social, caz în care avem de-a face cu o clădire cu destinație mixtă.
Impozitul pe locuințe
Pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă deținute de persoane fizice, nu de firme, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08%-0,2% asupra valorii impozabile a clădirii. Cota exactă a impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local.
Valoarea impozabilă a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp din tabelul prevăzut de Codul fiscal. De asemenea, valoarea impozabilă se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea cu un coeficient de corecţie.
Impozitul pe terenuri
Conform Codului fiscal, impozitul pe teren se stabilește luând în calcul suprafața terenului, rangul localității în care este amplasat terenul, zona și categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.
Pentru un teren în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului cu anumiți coeficienți, în funcție de zonă și de categoria de folosință (teren arabil, vie, livadă, teren neproductiv etc). La suma astfel obținută se mai aplică un coeficient de corecție care e diferit în funcție de rangul localității, potrivit Avocatnet.ro.
