Cum a primit scriitorul vestea.
„Eram pe aeroportul din Bilbao, la coada pentru predarea valizelor, când sună cineva pe mobil. Nu doar că nu cunoșteam numărul, dar prefixul țării mi-era și el necunoscut. ”Eh, nu răspund”, mi-am zis, cine să mă sune pe mine din străinătate? Dar țârâitul persista, așa că până la urmă am răspuns, foarte îndoit, căci o mai pățisem cu numere din astea. ”Monsieur Cartarescu?” aud în receptor și răspund ca în transă: ”Oui...”
Iar doamna continuă în franceză foarte repede, bruiată de rumoarea aeroportului. N-am înțeles ce voia să-mi spună decât după ce mi-a repetat de câteva ori: sunteți câștigătorul premiului FIL de la Guadalajara, în Mexic, de unde eram și sunat! Am vorbit apoi cu altcineva care mi-a dat detalii în englezește, apoi cu o doamnă româncă.
Eram foarte obosit, zgomotul era paroxistic, totul se-nvârtea cu mine. Și mai ales eram uimit de veste: premiul FIL e cu adevărat unul dintre cele mai valoroase (în toate sensurile) premii literare care există. Mă aflam la Guadalajara când l-a primit, acum cinci ani, Emmanuel Carrere.
Citește și: Forțele ruse desfășoară echipamente militare în grădinițe și biserici, spun oficialii de la Kiev
Trebuie să fi fost vreo mie de oameni în sală, toate oficialitățile posibile. Nici nu mi-a trecut prin cap vreodată că o să fiu în lista lor de ”ganadores”, la un loc cu Nicanor Parra, Juan Goytisolo, Antonio Lobo Antunes, Claudio Magris, Enrique Vila-Matas, Emmanuel Carrere, Yves Bonnefoy sau compatriotul nostru Norman Manea, între mulți alții.
Ioana, care se plictisea la coadă, mi-a făcut pe loc poza următoare”.
