Silvia Mușătoiu, profesor de matematică, la Colegiul Național Gheorghe Șincai din București a acceptat invitația Newsweek România și a răspuns la câteva întrebări legate de modul în care se fac meditații.

Este corect ca elevii să fie meditați de profesorii de la clasă? Cât de mare este acest fenomen al meditațiilor? Este nociv sau benefic? Ce se întâmplă în orașele mici sau în comunele unde există un singur profesor (bun) care predă și la clasă?

Citește și: Unul din cei mai mari actori cere SUA avioane F-16 pentru Ucraina. Vom avem mâinile pătate de sânge

Silvia Mușătoiu (foto), profesor de matematică: „Meditațiile cu elevii de la clasă sunt interzise de multă vreme, de când a apărut Codul de Etică în învățământul preuniversitar și găsesc foarte corectă această inițiativă.

Nimeni, însă, nu i-a controlat pe profesori la acest aspect, iar părinții dau buzna întâi la profesorul de la clasă, uneori justificând cererea cu replici de forma ”Trebuie să facă cu dumneavoastră, căci doar de la dumneavoastră înțelege”-total fals, de vreme ce copilul are nevoie de meditații după ce a făcut ore cu profesorul de la clasă.

Profesorul de la clasă, în cele 40 de ore de muncă pe care le prevede contractul de muncă, poate sta la școală cu copiii care au dificultăți de învățare. Copiii ar trebui să ceară ajutor profesorului când simt că au nevoie, iar profesorul ar trebui să nu refuze. 
Fenomenul meditațiilor este imens, dar sunt mai multe cauze care conduc la cererea mare de meditații: lenea copiilor, panica, orgoliul sau neputința părinților, delăsarea unor profesori. 

Despre lene: copilul nu face niciun efort de atenție, de concentrare sau de învățare, dar merge acasă și spune părintelui ”Nu înțeleg nimic!” Părintele nu stăruie asupra cauzelor, ci vrea să elimine repede efectele cu meditații, plătind astfel pentru lenea copilului.

Citește și: Ucraina poate ocupa Transnistria în numai trei zile. „Putem curăța rapid Moldova de invadatori”

Unii părinți își trimit copiii la meditații chiar și atunci când aceștia nu au nevoie, ca o poliță de asigurare. Li se pare că asta pot să facă, vor să facă totul, deci plătesc meditații, uneori la câte 4 materii. Acest lucru trimite școala pe locul al doilea și pentru părinte și pentru copil. Ambele categorii transferă încrederea datorată școlii către meditatori. Nocivă nu este meditația în sine, care reprezintă extra-instruire, ci plasarea școlii în derizoriu.

Situația profesorului delăsător este o chestiune complicată în sistemul actual, căci dacă este titular, în afara calificativului nu i se poate întâmpla mai nimic, exceptând furia părinților și reclamațiile acestora. Mutarea unui profesor delăsător de la o clasă la alta nu rezolvă problema delăsării, ci o transferă altei clase care, la rândul ei, va fi furioasă și va reclama. Selecția resursei umane este o problema care nu văd să fi intrat în discuția decidenților noștri. Și aceasta este o cauză a meditațiilor.

Acolo unde există doar un profesor bun, cum spuneți, și acesta predă la clasă, copilul nu ar trebui să aibă nevoie de meditații, îi poate cere ajutorul la școală. Profesorul bun va oferi ajutor necondiționat totdeauna”, potrivit profesorului Mușătoiu.

Dezbatarea, provocată de fostul ministru al educației

„Meditațiile se practică în orice stat european și nu i se poate interzice unui părinte să își dea copilul la pregătire suplimentară. Însă, o condiție de bun simț este ca profesorii să nu facă meditații cu elevii de la clasă.

Vrem să avem relevanța notelor și respectarea condițiilor de etică, iar relevanța notelor are de suferit când un profesor face meditații cu elevii de la clasă”, a declarat Sorin Cîmpeanu în mai 2022.

O astfel de interdicție pentru profesorii din învăţământul preuniversitar este stabilită prin Codul de etică adoptat în octombrie 2018 prin ordin al ministrului Educației, însă nu se respectă.