Pentru el epoca Erdoğan părea fără sfârșit pentru că îl ține blocat pe un post minor din rațiuni politice: „doar cei care sunt cu partidul de guvernământ avansează și chiar și ei trebuie să dea dovezi permanente de loialitate.
Ar fi vrut să plece din acest orășel prăfuit, dar nu are cum. Afyon are peste 120.000 de locuitori, dar viața culturală și intelectuală e provincială și chiar universitatea e ca un fel de liceu prelungit, crede profesorul.
Îl întreb dacă s-a vaccinat și îmi răspunde că nici nu vrea să audă de așa ceva, pentru că efectele vaccinului sunt mai rele decât coronavirul. „Omenirea – zice el – a trecut prin sute de epidemii fără să se vaccineze”.
Dincolo de criza economică, pe stradă pandemia nu se simte. Cu toate că măștile sunt obligatorii și pe stradă și în spațiile închise, foarte puțini sunt cei care le poartă. E, însă, obligatoriu ca toată lumea să aibă descărcat în telefon codul HES, care arată doar dacă purtătorul codului a fost luat în evidență la vreun spital cu infecție de coronavirus.
Fără acest cod nu poți cumpăra bilete pentru autobuze interurbane și, teoretic, nu poți intra în marile spații comerciale.
Totul rămâne la nivel teoretic, pentru că dolmuș-urile, un fel de maxitaxi, dar mai vechi, sunt peste tot și sunt mereu pline ochi. În dolmuș plătești cu banii jos, la coborâre și nicimăcar nu primești în schimb un bilet. Înăuntru e mult prea cald și nimeni nu poartă mască, doar șoferul când vede poliția. Ce-i drept nici în autocare, unde este aer condiționat nu poartă nimeni mască.
Afyon e capitala opiumului și a stabilimentelor SPA. Am ajuns aici seara înainte să se întunece și în fața autogării m-am grăbit să prind un taxi. I-am arătat adresa hotelului unde vreau să merg primului taximetrist ieșit în cale, dar după ce a citit-o s-a uitat nedumerit și a sunat după un confrate.
Amândoi priveau telefonul meu și vorbeau precipitat dând din umeri. Au mai chemat și alți șoferi fiindcă nu înțelegeau, poate adresa a fost scrisă greșit, m-am gândit. Și probabil așa au crezut și ei. Era deja un grup mare în jurul meu de bărbați transpirați și agitați. Între timp s-a făcut aproape noapte. Unul dintre șoferi îmi tot arăta două degete, vorbind tare și cu saliva țâșnindu-i la fiecare cuvânt. (Mai multe amănunte aici)
