De ce este China atât de preocupată, în aceste zile, să-și refacă imaginea de țară eficientă din punct de vedere medical? Vrea doar să spele imaginea autorităților, care s-au dovedit incapabile să oprească noul coronavirus în timp util, și care astfel afectează imaginea Chinei în plan global? Din acest motiv este Beijingul atât de generos în a trimite ajutoare medicale și specialiști în țările europene lovite de pandemie?
Miza este mult mai amplă. În ultimii 15 ani, China a investit masiv în capabilități medicale mobile cu intenția de a exercita o ramură a puterii soft: diplomația medicală, scrie publicația „Foreign Policy”, într-o analiză dedicată acestui subiect.
A construit vase-spital încă din anii 70. În 2007, Armata Populară de Eliberare a lansat la apă un spital plutitor cu 300 de paturi, botezat ”Arca Păcii”, o dovadă a inteniei Chineni de a deveni o superputere în domeniul asistenței medicale și umanitare.
Până în iulie 2019, potrivit datelor oficiale ale autorităților din China, Arca Păcii a dus la îndeplinire 7 misiuni botezate „Armonie”, în cadrul cărora a vizitat 43 de țări din Asia, America Latină și Africa.
Nava-spital a furnizat servicii medicale comunităților locale și a ajutat circa 230.000 de persoane.
Mai mult, Armata chineză a participat la misiuni de antrenament și exerciții în domenii medicale împreună cu țări occidentale, precum Australia și Germania, inclusiv o simulare de răspuns față de izbucnirea unei epidemii de holeră.
Armata Populară de Eliberare a dislocat echipamente de asistență medicală în urma unor crize umanitare, precum Taifunul Haiyan, carea lovit Filipine în 2013, inundațiile din Sri Lanka anului 2018, și izbucnirea epidemmiei de Ebola în Africa de Vest, din 2014.
Ebola, pretext pentru spălarea imaginii
China a folosit epidemia de Ebola pentru a-și îndrepta imaginea unei țări care a reacționat cu greutate în 2002-2003, în lupta cu SARS, în 2009 cu gripa porcină (H1N1) și, în 2013, cu ocazia epidemiei de gripă aviară (H7N9). Cu atât mai mult cu cât continentul african se află printre prioritățile geostrategice ale Beijingului, China fiind interesată în primul rând de bogățiile subsolului.
China a trimis în Africa de Vest peste 100 de experți virusologi, a construit unități de tratament împotriva Ebolei și a oferit peste 115 milioane de dolari sub formă de asistență financiară în lupta cu virusul letal.
Cu toate acestea, eforturile Chinei au fost modeste dacă le comparăm cu asistența oferită de Olanda, o țară care, la acea vreme, avea un PIB de doar 8% din PIB-ul Chinei, potrivit datelor Băncii Mondiale.
Cu toate acestea, beneficiile puterii soft exercitate de China în domeniul medical sunt numeroase.
În timp ce inițiativa sa ”Un Drum, O Centură” generează în continuare dezbateri aprinse în ceea ce privește implicațiile pe termen lung ale relației economoce cu China, asistența medicală este mai puțin amenințătoare.
Preocuparea de a salva vieți este o abordare umană, ce stârnește recații de bunăvoință și umanizează imaginea Armatei Populare de Eliberare.
Mai important, transformă China într-o alternativă la SUA, țară care are și ea o lungă istorie a diplomației medicale. Navele sale spital, USNS Comfort și USNS Mercy, au fost deseori dislocate în zone cu dezastre naturale.
China nu e infailibilă
Eșecul Armatei chineze de a gestiona epidemia cu noul coronavirus a demonstrat că nu este suficient doar să oferi asistență medicală internațională pentru a fi eficientă în propria ta țară.
Potrivit relatărilor din presă, primii medici militari au ajuns în Wuhan, epicentrul actualei pandemii, abia pe 24 ianuarie 2020, la o lună după ce se raportaseră primele cazuri de infectare de la om la om.
Guvernul a construit noi spitale în timp record, iar Armata a trimis personal medical în provincia Hubei. Capabilitățile militare dislocate în zonă au fost impresionante, iar asta a creat așteptări foarte mari din partea populației civile.
În ciuda acestei mobilizării, așteptările oamenilor au fost înșelate. Armata a fost nevoită să-și bage în carantină peste 1800 de militari, sub suspiciunea că au fost expuși virusului. Aceste stângăcii și ineficiență au ridicat mari semne de întrebare în ceea ce privește capacitatea Armatei chineze de a gestiona astfel de pandemii.
Modul în care a reacționat la pandemie nu reflectă forța de mobilizare a Armatei chineze în situații de urgență. Adevărul este că ea s-a mobilizat mult mai bine cu ocazia altor dezastre naturale. La fel de adevăat este că nicio țară nu a reușit să gestioneze impecabil acest virus necunoscut.
Dar China a ridicat standardele eficienței în domeniul medical atât de sus încât, de data aceasta, nu a fost capabilă să le atingă.
Există informații că puterea politică a decis să retragă Armata din primele linii de luptă cu coronavirusul pentru a nu crea o vulnerabilitate în domeniul securității naționale.
Acest eșec de dimensiuni globale creează o mare problemă Chinei. Multe țări din regiunea Asiei de Sud-Est, care duc lipsă de capabilități medicale adecvate, s-au uitat până acum cu speranță în direcția Chinei și a Armatei Populare de Eliberare. China a dat asigurări întotdeauna că le va sări în ajutor dacă va fi cazul. Lucru acesta s-a schimbat radical după ce Beijingul a demonstrat că nu este capabil să își asigure securitatea medicală la ea acasă.
Vecinii Chinei trebuie acum să ia măsuri rapide pentru a rezolva această situație, pentru că nu se pot baza pe China din punct de vedere medical. Ele sunt silite să lupte cu coronavirusul singure.
