În timp ce complexitatea algoritmică şi tehnologică ia amploare, dezbaterile privind securitatea nucleară ne poartă înapoi în trecut, de la o nouă ascensiune a energiei atomice la recurgerea constantă la ameninţarea nucleară ca mijloc de intimidare.
Cu o arhitectură globală de securitate din ce în ce mai slabă, cursa internaţională a înarmărilor se înteţeşte fără garduri de protecţie, se arată în analiza CIDOB, citată de News.ro.
Citește și: Rusia se bazează pe China pentru a dezvolta tehnologii de inteligenţă artificială. Putin a dat ordin
Analiză CIDOB: 2025, anul de start al „celei de-a treia ere nucleare”?
Potrivit Institutului Internaţional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), atât numărul, cât şi tipul de arme nucleare în curs de dezvoltare au crescut în ultimul an, în timp ce descurajarea nucleară câştigă din nou teren în strategiile celor nouă state care stochează sau au detonat dispozitive nucleare.
Acesta este motivul pentru care riscul unui accident sau al unei erori de calcul va fi încă foarte prezent în 2025, atât în Ucraina, cât şi în Iran.
La împlinirea a 1.000 de zile de la invazia rusă în Ucraina şi în timp ce luptele pe teren escaladau, Vladimir Putin a aprobat modificări ale doctrinei nucleare a Rusiei, coborând pragul posibilităţii de a recurge la arme nucleare.
Citește și: Planul SUA împotriva apocalipsei zombi. Cea mai mare armată din lume, antrenată să lupte cu strigoii
Textul revizuit prevede că un atac din partea unui stat non-nuclear, dacă este susţinut de o putere nucleară, va fi tratat ca un atac comun asupra Rusiei. Pentru a-şi transmite mesajul, Kremlinul a ameninţat că va folosi împotriva Ucrainei racheta hipersonică rusească Oreşnik, capabilă să transporte şase focoase nucleare şi să se deplaseze de zece ori mai repede decât viteza sunetului.
În acest context, desfăşurarea de soldaţi nord-coreeni pentru a sprijini Rusia pe frontul ucrainean la sfârşitul anului 2024 înseamnă, de asemenea, implicarea unei alte puteri nucleare în conflict şi ridică noi întrebări cu privire la ceea ce va primi Phenianul în schimb.
Comentând pe această temă, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că Rusia sprijină dezvoltarea armelor şi a capacităţilor nucleare ale regimului lui Kim Jong-Un. Prin urmare, ameninţarea unei potenţiale rupturi a echilibrului în Peninsula Coreeană şi revenirea lui Trump la putere au alimentat şi mai mult dezbaterea nucleară de la Seul şi Tokyo, care fusese deja reaprinsă de invazia Rusiei în Ucraina.
Pe de altă parte, şi politica nucleară a Statelor Unite ar putea suferi modificări. Proiectul 2025, planul ultraconservator care ar trebui să ghideze administraţia Trump, susţine reluarea testelor nucleare în deşertul Nevada, chiar dacă detonarea unei bombe nucleare subterane ar încălca Tratatul de interzicere totală a testelor nucleare (CTBT), pe care Statele Unite l-au semnat în 1996. Industria armamentului nuclear a crescut deja sub prima administraţie Trump.
De data aceasta, însă, experţii consideră că, dacă programul va fi pus în aplicare, ar fi cea mai spectaculoasă creştere a armelor nucleare de la începutul primei administraţii Reagan, în urmă cu patru decenii.
În acelaşi timp, cele două state nucleare europene - Franţa şi Regatul Unit - sunt, de asemenea, într-un proces de modernizare nucleară.
Din 2021, guvernul britanic este implicat într-o extindere a arsenalului său de focoase nucleare şi, în calitate de membru al acordului trilateral AUKUS alături de Statele Unite şi Australia, în 2025 va instrui sute de funcţionari australieni în gestionarea reactoarelor nucleare pentru a pregăti Canberra în vederea viitoarei achiziţii de submarine cu propulsie nucleară. Franţa, de asemenea, îşi dezvoltă propriul proiect pentru un submarin de „ultimă generaţie”.
În plus, 2025 va fi un an decisiv pentru programul nuclear al Iranului. Se apropie termenul limită până la care puterile mondiale vor demara mecanismul de restabilire a tuturor sancţiunilor ridicate în cadrul acordului care a frânat expansiunea nucleară a Iranului, Planul comun şi cuprinzător de acţiune (JCPOA).
Până în prezent, Teheranul a avertizat deja că, dacă sancţiunile revin, Iranul se va retrage din Tratatul de neproliferare nucleară (TNP). Ameninţarea nu face decât să sporească riscul unei escaladări a ostilităţilor în Orientul Mijlociu şi posibilitatea ca Israelul să ia în considerare un atac asupra instalaţiilor nucleare din Iran.
Energia nucleară câștigă din nou teren
În mod similar, dezbaterea nucleară a fost relansată în Europa, urmând o tendinţă globală.
Se aşteaptă ca producţia de energie nucleară să bată recorduri mondiale în 2025, pe măsură ce tot mai multe ţări investesc în reactoare pentru a impulsiona trecerea la o economie globală care doreşte să depăşească cărbunele şi să îşi diversifice sursele de energie.
UE, care se află într-un moment critic în încercarea de a satisface cererea de energie, stimulând în acelaşi timp creşterea economică, este, de asemenea, martora unui nou impuls în dezbaterea nucleară.
Aproximativ un sfert din energia UE este nucleară, iar peste jumătate este produsă în Franţa. În total, există peste 150 de reactoare în funcţiune pe teritoriul UE.
În aprilie 2023, 11 ţări din UE (Belgia, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Finlanda, Franţa, Ungaria, Italia, Ţările de Jos, Polonia şi Suedia) au semnat o declaraţie prin care au îndemnat autorităţile de reglementare să „deblocheze pe deplin” potenţialul energiei nucleare şi să „creeze condiţii de finanţare” pentru a sprijini prelungirea duratei de viaţă a reactoarelor nucleare existente.
Italia se gândeşte dacă să înceteze să mai fie singurul membru al G7 fără centrale nucleare şi să ridice interdicţia privind utilizarea „noilor tehnologii de reactoare nucleare”.
O posibilă revenire a creştin-democraţilor CDU la cancelaria germană, în urma alegerilor din februarie, ar putea redeschide dezbaterea cu privire la decizia luată de Angela Merkel în 2023 de a închide ultimul reactor nuclear în funcţiune din ţară.
În cele din urmă, Taiwanul, în ciuda unei aversiuni puternice faţă de energia nucleară în urma catastrofei de la Fukushima din vecinătatea sa, este, de asemenea, cufundat într-un proces de reflecţie asupra energiei nucleare, într-un an în care ultima centrală în funcţiune urmează să fie închisă.
Într-adevăr, necesitatea de a satisface cererea crescândă de semiconductori, datorită boom-ului inteligenţei artificiale, menţionată în secţiunea anterioară, a pus o presiune enormă pe consumul de energie al ţării.
Guvernul taiwanez nu este singurul în această situaţie. Microsoft contribuie la repornirea centralei nucleare Three Mile Island din Pennsylvania, care s-a închis în 2019, în timp ce Google (deţinută de Alphabet) şi Amazon investesc în tehnologia nucleară de nouă generaţie.
