Oricât de puternice ar fi submarinele nucleare, primele nave australiene sub comanda AUKUS (o alianță militară trilaterală între Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și Australia) sunt la mare distanță. Puterea aeriană este bine poziționată pentru a umple golul din capacitatea de atac pe distanțe lungi a Australiei: are avantaje clare față de submarine și nave în ceea ce privește capacitatea de răspuns la atacurile maritime.
Australia vrea să cumpere din SUA bombardiere B-2A de 2.000.000.000$ ca să se poată bate cu China
Însă F-35A și F/A-18F nu au raza de acțiune necesară, iar Australia nu a desfășurat niciun bombardier de când F-111 a fost retras în 2010. Nicio aeronavă candidată nouă nu a fost identificată ca fiind disponibilă pentru achiziționare, într-un termen relevant sau cu un buget în limita posibilităților Australiei.
Din fericire, există o soluție la îndemână. Vorbim de bombardierul american B-2A Spirit.
China ar fi ținta principală
Australia ar achiziționa B-2A ca o capacitate pentru a-și spori capacitățile de descurajare și de luptă, având în vedere în primul rând provocarea strategică a Chinei. America ar câștiga, de asemenea, permițând unui aliat apropiat să aducă o contribuție stabilizatoare la echilibrul regional de putere, printr-o creștere semnificativă a puterii sale aeriene, alături de dezvoltarea de capabilități submarine și de altă natură prin intermediul AUKUS.
Citește și: Cu ochii pe China și Coreea de Nord. Bombardiere SUA de 317.000.000$ bucata, desfășurate în Japonia
B-2A este foarte potrivit pentru a satisface cerințele Australiei în ceea ce privește raza de acțiune, sarcina utilă și supraviețuirea platformei independente. Există indicii că B-2A se află deja în tranziție către un rol de atac de precizie cu rază lungă de acțiune - livrând arme precum racheta comună aer-suprafață (cu rază extinsă de acțiune) cu care a fost integrată în 2022. Atacurile maritime au fost un punct central al participării B-2A la exercițiile RIMPAC de anul trecut, când a demonstrat utilizarea bombelor gravitaționale JDAM modificate. Acestea sunt capabilități pe care Forțele Aeriene Regale Australiene (RAAF) le folosesc deja, arată breakingdefense.com.
De ce se împiedică tranzacția
Evident, Australia ar trebui să depășească niște obstacole majore pentru a achiziționa B-2A.
În primul rând, SUA nu au luat niciodată în considerare exportul Spirit, având în vedere numărul său limitat (au mai rămas doar 18) și tehnologia proprie. În al doilea rând, Australia ar concentra o investiție de miliarde de dolari în foarte puține platforme.
Citește și: SUA trimit bombardiere B-1B și avioanele F-35 în coasta Coreei de Nord. Kim amenință cu apocalipsa
În al treilea rând, B-2A servește USAF într-un rol de armă nucleară, precum și convențională, care ar trebui să fie reconciliat cu interdicția Australiei de a deține arme nucleare. În cele din urmă, criticii australieni ai administrației Trump ar critica o astfel de achiziție ca fiind nechibzuită, într-un moment în care îndoielile cu privire la fiabilitatea politică a Washington-ului ca aliat sunt la apogeu.
Fără a respinge aceste dezavantaje, există o cale pentru ca Australia să achiziționeze o capacitate viabilă de bombardier B-2A, într-un calendar relevant pentru nevoile sale strategice. Iar fereastra de oportunitate este relativ mică - necesitând o acțiune decisivă din partea Canberrei în următorii câțiva ani.
De ce nu și alte aeronave?
Dar alte opțiuni? Există de fapt doar trei alte căi, toate cu dezavantaje semnificative: achiziționarea de avioane B-21 Raider ale SUA, achiziționarea de bombardiere B-1B Lancer pe măsură ce acestea sunt retrase din USAF.
Deși ar oferi o capacitate pe termen lung, problema opțiunii B-21 pentru Australia este că aceasta intră în conflict cu nevoia primordială a USAF de a-și recapitaliza propria forță de bombardiere. Prin urmare, nu ar fi disponibilă decât în ani. Costul este un alt factor, estimat la 16-18 miliarde USD pentru o escadrilă de doisprezece avioane. Și, deși B-21 rămâne lăudabil pe drumul cel bun, chiar sub buget în cererea de credite pentru anul fiscal 25, există în continuare potențialul de depășiri de costuri și întârzieri.
Principalul avantaj al introducerii în serviciul australian a avioanelor B-1B USAF folosite este că Lancer-ele zboară acum și sunt deja configurate pentru misiuni antinavă. Principalul dezavantaj este că RAAF ar trebui să își asume întreaga povară pentru susținerea B-1B, în timp ce USAF își direcționează resursele către B-21.
Proiectate pentru o durată de viață operațională de 8.000-10.000 de ore de zbor, B-1B-urile au acum o medie de peste 12.000 de ore datorită utilizării extensive a aeronavei ca platformă de sprijin aerian apropiat în Irak și Afganistan, iar USAF le-a retras din toate misiunile, cu excepția celor de scurtă durată. Deși statisticile privind orele de zbor nu sunt disponibile publicului pentru B-2A, USAF a fost mult mai cumpătată cu ele decât cu B-1B.
