„La începutul lunii ianuarie 1984, un tânăr politician socialist vest-german a călătorit cu trenul în Berlinul de Est, alături de tovarășii săi, pentru o întâlnire importantă.
Era o perioadă tensionată a Războiului Rece, cu cursa înarmărilor dintre SUA și Uniunea Sovietică la un pas de a se înfierbânta. Chiar și așa, tânărul și tovarășuii si au fost primiți cu brațele deschise și scutiți de rigoarea grănicerilor din Germania de Est. La urma urmei, era un prieten”, își începe publicația analiza referitoare la atitudinea lui Olaf Scholz.
La întâlnirea dintre tinerii socialiști vest- germani și conducerea comunistă a Germaniei de Est, tânărul, student la Drept în Hamburg, în vârstă de 20 de ani, pe nume Olaf Scholz, a putut fi văzut stând lângă Egon Krenz, protejatul liderului comunist est-german Erich Honecker.
Detaliile vizitei au fost transmise de principalul program de știri TV din Germania de Est, iar a doua zi au fost știri de prima pagină în „Neues Deutschland”, ziarul regimului comunist. Scholz este încă o dată pe prima pagină săptămâna aceasta, după răzgândirea sa referitoare la trimiterea de tancuri în Ucraina. Pentru a înțelege acea decizie – și refuzurile încăpățânate care au precedat-o – trebuie să ne adâncim în trecutul său.
La începutul anilor 1980, Scholz și comuniștii împărtășeau un obiectiv comun: să blocheze SUA să staționeze rachete nucleare cu rază medie de acțiune în Europa. Planurile SUA, generate de un pas similar al sovieticilor, declanșaseră unele dintre cele mai mari și mai violente proteste pe care Germania de Vest le-a văzut timp de decenii. Organizatorii protestelor, inclusiv Scholz, care era pe atunci lider adjunct al mișcării de tineret socialist, l-au văzut pe președintele american de atunci Ronald Reagan responsabil de escaladarea tensiunilor și s-au îngrijorat că ar putea începe un război nuclear.
În întâlnirile lor cu oficialii est-germani, grupul lui Scholz a cerut URSS să răspundă în natură, cu arme nucleare, deoarece rachetele sovietice îndreptate spre Europa „nu erau o amenințare adecvată pentru SUA”, conform unui raport detaliat al poliției secrete „Stasi”.
De-a lungul anilor '80, Scholz a făcut cel puțin nouă călătorii în Republica Democrată Germană, potrivit înregistrărilor, inclusiv o vizită în 1986 la Egon Krenz, care i-a succedat lui Honecker în poziția de lider al Germaniei de Est, cu puțin timp înainte de căderea Zidului Berlinului. (În 1997, Krenz a fost condamnat pentru ucidere din culpă în patru cazuri legate de uciderea est-germanilor care încercau să fugă din țară.)
Scholz, care a fost ministru de Finanțe în ultimul guvern al Angelei Merkel înainte de a-i succeda în funcția de cancelar la sfârșitul anului 2021, a ocolit în mare măsură întrebările despre relațiile sale în Germania de Est (inclusiv circumstanțele unei vizite la o saună, pe care a făcut-o în timpul unei retrageri de o săptămână cu alături de tinerii comuniști, în 1983).
Susținătorii lui Scholz l-au catalogat drept un marxist care încearcă să anuleze capitalismul, „o indiscreție tinerească”, și au precizat că în cariera sa politică a fost un moderat.
Cu toate acestea, sunt voci care fac o paralelă între refuzul ferm al lui Scholz de a lua o poziție mai hotărâtă față de Rusia și entuziasmul său tineresc pentru socialism, însoțit de un antiamericanism fervent.
După luni de rezistență încăpățânată, Scholz a deschis calea pentru ca Germania și alte țări care dețin tancuri Leopard de fabricație germană să le trimită în Ucraina. Oricât de binevenită este răzgândirea lui, aceasta vine abia după ce Scholz a declanșat o dispută masivă atât în cadrul NATO, cât și în propria coaliție germană pe această problemă.
Pentru Scholz și tovarăsii săi din anii 1980, comuniștii erau aliații, iar NATO agresorul. Scholz, care era un om de stânga în cadrul Partidului Social Democrat, și-a împins partidul să ia în considerare o ieșire a Germaniei de Vest din NATO, pe care a caracterizat-o drept „agresivă și imperială”.
În ultimele săptămâni, în timp ce aliații Germaniei au încercat să facă presiuni asupra Berlinului pentru a renunța la dreptul de veto cu privire la trimiterea de tancuri de luptă de fabricație germană în Ucraina, unii oficiali și analiști occidentali au postulat că rezistența își are rădăcinile în istoria țării în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în invazia acesteia asupra sovieticilor.
Acest argument sună gol, însă, dacă ne gândim la milioanele de ucraineni pe care germanii i-au ucis în război. Dacă fantomele Germaniei celui de-al Doilea Război Mondial conduceau cu adevărat politica lui Scholz, el ar trebui să facă tot posibilul pentru a apăra Ucraina.
Asta nu schimbă faptul că propriile sale opinii și acțiuni sunt modelate mai mult de Războiul Rece și de teama de a antagoniza Rusia.
Nu este singur. Rolf Mützenich, liderul social-democraților în Parlamentul german, care a ajuns în funcție în același timp cu cancelarul, a petrecut decenii încercând să scape Germania de armele nucleare americane. În mijlocul dezbaterii privind tancurile, el a jucat un rol crucial în apărarea vechiului său tovarăș.
Abordarea tandemului Scholz- Mützenich în privința Rusiei lui Vladimir Putin își are rădăcinile în narațiunea germană predominantă despre ceea ce a pus capăt Războiului Rece și a dus la reunificare. În mintea germană, era Ostpolitik, politicile introduse de cancelarul Willy Brandt la începutul anilor 1970. Angajamentul Germaniei cu sovieticii, atât economic, cât și diplomatic, a dus la încheierea pașnică a Războiului Rece, și nu belicozitatea lui Reagan.
Citește și: VIDEO Rusia a simulat un atac nuclear după ce o fregată s-a abătut de la curs și s-a apropiat de SUA
Acest punct de vedere nu este doar în contradicție cu înțelegerea istorică a Americii asupra perioadei, ci, de asemenea, contrazice ceea ce cred majoritatea est-europenilor. Pentru Polonia, curajul mișcării Solidaritatea de a se împotrivi comuniștilor, a fost cel care a dus la schimbare, de exemplu.
Cu toate acestea, percepția Germaniei despre cum și de ce s-a încheiat Războiul Rece a devenit realitatea sa și influențează atât procesul de elaborare a politicilor, cât și opinia publică. Vă amintiți de insistența de ani de zile a fostului cancelar Merkel de a continua „dialogul” inutil cu Putin în loc să fie confruntat?
Scholz a arătat că singurul lucru pentru care aliații se pot baza pe Germania este faptul că va analiza fiecare decizie, mare sau mică.
Citește și: VIDEO Biden a făcut anunțul. SUA vor livra Ucrainei 31 de tancuri M1 Abrams
Da, Scholz este acum dispus să trimită tancuri Ucrainei, dar abia după un an de presiuni și într-un număr care lasă de dorit.
Tovarășii socialiști de altădată ai lui Putin din Berlin s-ar putea să nu fie dispuși să ignore atrocitățile pe care Putin le-a comis în Ucraina, dar, așa cum a demonstrat cancelarul german în ultimul an, liderul rus poate conta cel puțin pe ei pentru a-i câștiga timp. Maeștrii lui Scholz declară acum „Totul este bine când se termină cu bine”. Acest lucru poate oferi un oarecare confort cancelarului și cercului său interior.
Dar având în vedere carnagiul zilnic cu care se confruntă forțele ucrainene în linia frontului ca urmare a întârzierilor, nu ar trebui.
