Curtea a invocat faptul că Ovsiannikov nu mai deține funcția pentru care a fost inițial sancționat.
În ciuda ferestrei limitate de depunere a apelului, nu au fost raportate contestații la această hotărâre.
Prin urmare, fostul lider rus al unui oraș ucrainean anexat va putea, se pare, să intre liber în UE și chiar să facă afaceri în Occident.
„Se consideră un țar”
Dmitri Ovsiannikov a devenit șeful Sevastopolului anexat de Rusia în 2016. Avea doar 36 de ani la momentul respectiv, ceea ce îl făcea cel mai tânăr guvernator (deși inițial a fost doar guvernator interimar) în ceea ce Rusia consideră a fi teritoriul său.
Numirea lui Ovsiannikov a fost precedată de o luptă acerbă pentru putere politică în cel mai mare oraș din Crimeea. Guvernatorul anterior, amiralul Serghei Meniailo, s-a certat cu Alexei Ceali, președintele adunării legislative a orașului, pe care l-a acuzat de „aroganță și incompetență”, cerându-i în mod deschis demisia.
citeşte şi: Rusia urmează să crească exporturile maritime de motorină înainte să intre în vigoare sancțiunile UE
Pentru a neutraliza impasul, administrația Putin a decis să îl înlocuiască pe Meniailo, care era obișnuit cu un stil de management militar, cu un „tehnocrat care nu avea experiență în politică”. Înainte de numirea sa în funcția de guvernator interimar al Crimeei, Dmitri Ovsiannikov a lucrat ca șef al departamentului de politică industrială regională din cadrul Ministerului rus al Industriei și Comerțului, iar înainte de aceasta a ocupat mai multe posturi de conducere în diverse întreprinderi din domeniul apărării care aparțineau conglomeratului tehnologic de stat Rostec.
Chiar mai devreme, la începutul anilor 2000, a lucrat ca inspector federal principal (GFI) pentru două regiuni din Districtul Federal Volga. Cu toate acestea, potrivit surselor Meduza, acest lucru poate fi numit cu greu experiență politică, conform Ştirile TVR.
citeşte şi: Diplomații europeni nu s-au înțeles asupra unui nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei
„GFI-urile nu au nicio influență serioasă asupra proceselor [politice] din regiuni. Munca lor este de birou: înregistrează ceea ce se întâmplă în politica locală și trimit rapoarte către administrația prezidențială. Ei nu sunt politicieni, sunt birocrați”, a declarat pentru Meduza o sursă apropiată de unul dintre birourile trimisului prezidențial.
La momentul numirii lui Ovsiannikov, Serghei Kirienko, care în prezent este primul adjunct al șefului de cabinet al administrației Putin, era trimisul prezidențial în Districtul Federal Volga. Cu toate acestea, potrivit unei surse care îl cunoaște personal pe Ovsiannikov, acesta nu a fost niciodată un apropiat al lui Kirienko și nu fostul emisar a fost cel care a făcut presiuni pentru ca Ovsiannikov să fie numit guvernator al Sevastopolului, ci Rostec, care avea propriile interese în orașul anexat.
După preluarea mandatului, Ovsiannikov, în speranța de a evita greșelile lui Meniailo, a făcut tot posibilul pentru a obține sprijinul președintelui Adunării legislative a orașului, Alexei Ceali. Inițial, părea să funcționeze. Oleg Gasanov, membru al Camerei Civice din Sevastopol (și adversar politic al lui Ceali), a declarat pentru Meduza că primul an al lui Ovsiannikov ca guvernator a fost un fel de „fază de lună de miere”. Ceali l-a susținut pe Ovsiannikov în alegerile din 2017, iar noul guvernator a obținut oficial 71% din voturi (UE l-a sancționat la scurt timp după aceea).
La acea vreme, Ceali și alți politicieni locali păreau să nu aibă nicio problemă cu abordarea lui Ovsiannikov în materie de personal, care a constat în angajarea a numeroși „outsideri” din diferite părți ale țării, pe baza „recomandărilor” Kremlinului.
Datorită acestor „recomandări”, Viaceslav Gladkov a devenit viceguvernator al Sevastopolului. Două surse apropiate de administrația Putin au declarat pentru Meduza că Gladkov a fost „protejatul” unuia dintre cei mai apropiați susținători ai lui Serghei Kirienko, un înalt funcționar de la Kremlin, Alexander Hariciev, care coordonează campaniile electorale la diferite niveluri. Din 2013 până în 2017, Hariciev a lucrat pentru Rosatom (pe care Kirienko o conducea la acea vreme), iar principalul angajator din Zarechni, unde Gladkov era primar, era un centru de producție Rosatom.
„Gladkov trebuia să gestioneze alegerile guvernamentale din 2017 și alegerile prezidențiale din 2018. El a făcut o treabă destul de bună”, a precizat o sursă apropiată blocului politic de la Kremlin. (Atât Ovsiannikov, cât și Vladimir Putin au câștigat cursele respective în Sevastopol, potrivit numărătorii oficiale a voturilor).
În același timp, o sursă apropiată lui Gladkov însuși a declarat că relația dintre Ovsiannikov și adjunctul său a avut un început dificil:
„Ovsyannikov a simțit că Gladkov i-a fost impus; s-a certat cu el, iar Gladkov a scris de mai multe ori scrisori de demisie. Pe de altă parte, lui Ovsiannikov îi era teamă să nu-l jignească pe unul dintre oamenii lui Kirienko, așa că a încercat să-l convingă pe Gladkov să rămână… După alegerile prezidențiale, însă, acesta a reușit să plece.”
Între timp, o sursă care îl cunoaște pe Ovsiannikov a declarat pentru Meduza că faptul că Gladkov și Ovsiannikov „s-au certat” nu înseamnă mare lucru, deoarece Ovsyannikov poate fi dificil pentru oricine să se înțeleagă cu Ovsyannikov: „El se consideră un țar și un zeu când vine vorba de subordonații săi. Dacă ceva nu este în regulă, începe să țipe și să rupă hârtii”.
Cu timpul, relația lui Ovsiannikov cu Ceali s-a deteriorat. Potrivit surselor lui Meduza, Ceali dorea să exercite o influență semnificativă asupra politicii din oraș, dar Ovsiannikov, la fel ca Meniailo înaintea lui, nu era dispus să împartă puterea.
La începutul anului 2018, deputații loiali lui Ceali au început să îl critice public pe Ovsiannikov pentru că „numea persoane din afară” în posturi oficiale, permitea dezvoltarea zonelor naturale și se implica în acte de corupție. Aceștia au atras atenția asupra faptului că autoritățile din Sevastopol au trimis două miliarde de ruble (aproape 30 de milioane de dolari) unei bănci mici ca avans pentru construcția unei instalații de tratare a apei, iar banca s-a închis două săptămâni mai târziu. În cele din urmă, contractul de construcție a fost declarat ilegal, iar șeful departamentului de construcții al orașului, Mihail Tarasov, a fost condamnat la șapte ani de închisoare.
În vara anului 2018, Andrei Turceak, secretarul general al partidului de guvernământ Rusia Unită, a vizitat Sevastopolul în încercarea de a „repara lucrurile” între Ovsiannikov și Ceali, dar nu a avut prea mult succes. Apoi, în luna septembrie a aceluiași an, oficialii orașului au refuzat să le furnizeze deputaților orașului un raport de performanță bugetară pentru prima jumătate a anului, susținând că supravegherea adunării legislative se desfășoară „cu încălcarea legii”.
„Guvernatorul continuă să zdruncine cu mult entuziasm fundamentele autorității de stat. Poate pentru că el consideră că fondurile publice sunt ale sale, în timp ce rezidenții, în opinia sa, ar trebui să facă doar ceea ce vrea el. Dar eu cred că face o greșeală. El este departe de a fi un Rege Soare”, a declarat Alexei Ceali la acea vreme.
În primăvara anului 2019, criticii lui Ovsiannikov au încercat (fără succes) să organizeze un referendum de revocare pentru a-i forța demisia. În acea perioadă, Ceali s-a referit la administrația orașului ca la un „grup de crimă organizată”, în timp ce oamenii de afaceri locali au acuzat public echipa guvernatorului de acaparare de bunuri.
Drept urmare, la alegerile parlamentare locale din 2019, Ceali a candidat pe o platformă extrem de simplă: a promis să îl „înlăture” pe Ovsiannikov de la guvernare dacă va câștiga. Amenințările au funcționat – Ovsiannikov a demisionat, iar în schimb, Ceali s-a retras din cursă.
Un „personaj minor” cu o moștenire potențial mare
După demisia sa, Dmitri Ovsiannikov s-a întors să lucreze în Ministerul Industriei și Comerțului din Rusia, unde a fost promovat la funcția de ministru adjunct și a supravegheat dezvoltarea industrială în diferite regiuni, inclusiv în Crimeea. În cele din urmă, însă, el a petrecut doar câteva luni la locul de muncă: în aprilie 2020, a fost concediat după ce a refuzat să își arate documentele sau un bilet pe un aeroport din Ijevsk și a înjurat lucrătorii, provocând un scandal public.
În anii care au trecut de atunci, Ovsiannikov nu a mai ocupat nicio funcție guvernamentală. Iar în decembrie 2020, fostul guvernator al Sevastopolului a depus o cerere prin care a solicitat Curții Europene de Justiție să ridice sancțiunile împotriva sa, subliniind că restricțiile îl împiedicau să facă afaceri în UE.
În plângerea sa, Ovsiannikov a precizat că nu a mai deținut funcții publice de mult timp și că sancțiunile îi cauzează „un prejudiciu real”. Instanța a considerat argumentele sale convingătoare.
O sursă apropiată guvernului rus a declarat pentru Meduza că decizia Curții Europene ar putea fi un moment „de referință” pentru oficialii ruși: „Aceasta arată mecanismul prin care funcționează sancțiunile. Dacă te-au sancționat din cauza poziției tale, pleacă și încearcă să le elimini. Pentru oficiali, acest lucru este potențial interesant. Mai ales dacă nu sunt implicați [direct] în război”.
O sursă apropiată de administrația Putin a declarat pentru Meduza că Ovsiannikov a fost un „personaj minor”. Dar o sursă apropiată Kremlinului a declarat că eliminarea de către UE a sancțiunilor împotriva fostului guvernator s-ar putea dovedi „importantă în viitor”. Ovsiannikov însuși nu a răspuns la întrebările jurnaliștilor Meduza.
