Mulți experți proeminenți din întreaga lume cred că China și Partidul Comunist Chinez sunt principalii responsabili pentru această pandemie, iar acest lucru se bazează pe numeroase dovezi, precum mușamalizarea unor fapte, arestarea unor medici, reducerea la tăcere a unor martori, influențarea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
SUA și UE au fost complet nepregătite pentru virus și, ceea ce este și mai surprinzător, este faptul că nu a existat un răspuns comun la cataclism, în special la întrebarea cum au eșuat serviciile de informații ale SUA și UE.
Decizia de a nu izola China de restul lumii, în timp ce lupta împotriva epidemiei pentru care este singura responsabilă, a costat America mai multe victime decât în Al Doilea Război Mondial.
Alarma trebuia să se declanșeze de îndată ce a devenit evident că OMS și China acopereau dovezile unei epidemii a cărei putere era deja atât de evidentă.
Tensiunile dintre Statele Unite și China, care au început în 2016, au fost amplificate de epidemie, astfel că s-a ajuns la cel mai scăzut punct al relațiilor dintre cele două state. Acest conflict s-a extins la toate segmentele relației, adâncind principalele teme de dispută, inclusiv problema Taiwanului, a rețelei 5G, sau creșterea confruntărilor din Marea Chinei de Sud.
Oficialii americani susțin, pe bună dreptate, că, prin ascunderea apariției virusului în stadiile sale incipiente, China a contribuit la răspândirea sa la nivel mondial. Secretarul de Stat, Mike Pompeo, a estimat că, în conformitate cu evaluările SUA, costul global al eșecului Chinei în gestionarea acestei probleme, este de aproximativ 9 trilioane USD.
Chiar înainte de izbucnirea epidemiei, a devenit clar că Proiectul „O Centură, Un Drum” („One Belt, One Road”) reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității UE și a ordinii sale democratice.
Prin coruperea unor oficiali și a unor guverne întregi, perturbarea pieței cu prețuri de dumping, încălcarea regulilor comerțului echitabil, afaceri netransparente și spionaj, companiile chineze au preluat controlul asupra resurselor naturale, infrastructurii și căilor de comunicații prin intermediul acestui proiect.
Rusia și China au folosit abil dezacordul dintre SUA și UE după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 pentru a neutraliza regimurile renegate drept principali sponsori și exportatori de terorism (Irak, Iran, Afganistan).
Aderarea țărilor est-europene la UE în 2004 a diluat capacitățile democratice ale Europei și a deschis noi căi pentru influența rusă și chineză. Presiunea strategică a Rusiei în Europa Centrală și de Est a distras atenția de la involuțiile politice din țările membre ale Grupului de la Vișegrad, care au început să respingă valorile europene fundamentale.
De multă vreme, UE se poticnește sub conducerea lipsită de viziune și responsabilitate. Herman Van Rompuy, Donald Tusk, Catherine Ashton, Štefan Füle, José Manuel Barroso, Jean-Claude Juncker, David McAllister, Federica Mogherini, Ursula von der Leyen și Giuseppe Borrelli poartă cea mai mare vină pentru cea mai mizerabilă situație în care se găsește UE. Balcanii de Vest, deși parte a spațiului european, nu au în prezent o perspectivă europeană tangibilă.
Orbirea politică a liderilor UE de a abandona Balcanii de Vest a permis Rusiei, Turciei și Chinei să-și sporească semnificativ influența în regiune. Oficialii europeni nu au fost conștienți de acest lucru în ultimul deceniu și, din păcate, nu sunt conștienți nici în ziua de astăzi.
UE nu a avut soluții la numeroasele probleme cu care se confruntă de ani de zile: criza unității europene, decalajul dintre membrii vechi și cei noi, procesul decizional prin consens, criza economică, terorismul, corupția, criminalitatea, criza migranților, populismul, absența unei politici externe și de securitate comune, Brexit.
UE a devenit un mecanism birocratic greoi, care a fost paralizat de ani de zile de corupția unor oameni de afaceri, de politicieni autoritari, de grupuri de lobby suspecte și companii din Est și din Vest.
Promisiunea făcută la Salonic în 2003, potrivit căreia țările din Balcanii de Vest vor deveni membre ale UE, a rămas doar la stadiul de scrisoare, un demers mort din fașă. (De atunci, doar Croația a devenit membră în 2013).
Liderii UE nu sunt capabili să înțeleagă și să accepte că exemplul fostei Iugoslavii nu este doar simbolic, ci de o importanță generală. Recuperarea întregului proiect european nu este posibilă fără reintegrarea și revitalizarea spațiului iugoslav.
Iugoslavia a fost precursoarea UE, iar astăzi este foarte clar cât de inutil și dăunător a fost întregul proces de dezintegrare a sa pe termen lung. Demolarea Iugoslaviei este cea mai mare crimă de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Arhitecții demolării Iugoslaviei sunt Rusia și KGB, cu ajutorul Germaniei și a anumitor cercuri din Londra și Washington. Dacă Iugoslavia ar fi supraviețuit, ar fi fost membră a NATO și a UE și una dintre cele mai dezvoltate țări din Europa de astăzi.
Dar trecutul este imposibil de a fi corectat.
Mult așteptata președinție croată a UE s-a încheiat cu un fiasco total. La summitul UE- Balcanii de Vest, care a avut loc la Zagreb la 7 mai 2020, frazele de ordin general referitoare la perspectiva Europei, care nu au însemnat nimic pentru Balcanii de Vest și cetățenii lor, au fost repetate, ca de altfel de nenumărate ori înainte.
Summitul a fost doar o altă ocazie ratată, deoarece UE nu a specificat termene clare pentru politica de extindere în Balcanii de Vest. Din cauza unei astfel de atitudini a UE față de țările din regiune, ele se îndreaptă din ce în ce mai mult către Rusia, China și Turcia.
În loc de fenomenul de-balcanizării Balcanilor, avem un fenomen de balcanizare a Europei. Populismul a fost, de asemenea, pus în pericol de Acordul Schengen, al cărui scop principal este de a se asigura că oamenii se deplasează liber prin teritoriile altor state părți.
Ideea curajoasă și vizionară a președintelui Republicii Serbia cu privire la crearea unui "Mini Spațiu Schengen" a fost, fără îndoială, cel mai important proiect de la dezintegrarea fostei Iugoslavii. El a trezit, astfel, optimismul și a dat speranța că toți copiii din această regiune ar putea avea un viitor sigur și de succes.
Crearea unui "Mini Spațiu Schengen" ar contribui la omogenizarea spațiului european și ar asigura libertatea de circulație a persoanelor, bunurilor, capitalurilor și serviciilor. Acest lucru ar face ca tot naționalismul balcanic să fie lipsit de sens și, în același timp, ar consolida UE, neputincioasă, sub presiunea Rusiei, Chinei și Turciei, în fața populiștilor care colaborează cu forțe al căror unic scop este distrugerea unității europene.
Numeroase voci din Europa și din lume se opun acestei inițiative, deoarece este în interesul lor ca Balcanii să rămână o zonă permanent instabilă, unde nu va exista niciodată o reconciliere și cooperare, o adevărată europenizare, un progres economic pe termen lung, stabilitate, pace, perspectivă pentru oamenii tineri și inteligenți și aderarea tuturor statelor din Balcanii de Vest la UE.
(Milovan Jovanovic este un jurnalist și comentator politic din Serbia)
