O echipă de oameni de ştiinţă, condusă de arheologul şi antropologul Richard Burger de la Universitatea Yale din Statele Unite, a folosit spectrometria de masă cu accelerator (AMS) în activitatea sa şi a stabilit astfel că acest complex este cu cel puţin 20 de ani mai vechi decât se credea până acum.
AMS este una dintre cele mai avansate tehnologii utilizate în prezent pentru datarea cu radiocarbon, a explicat Universitatea Yale după publicarea rezultatelor acestei cercetări în jurnalul ştiinţific Antiquity.
Noile descoperiri demonstrează că Machu Picchu a fost folosit în perioada aproximativă 1420-1530 şi că această utilizare s-a încheiat în timpul cuceririi spaniole.
Aceste date relevă faptul că situl este cu cel puţin 20 de ani mai vechi decât sugerează înregistrările istorice, potrivit cercetătorilor, care au subliniat, de asemenea, că noile date ridică noi semne de întrebare cu privire la înţelegerea cronologiei istoriei incaşilor.
Citește și: Poliția Română: Amendă și carnet suspendat 120 de zile pentru „comportament agresiv” în trafic
Unele surse istorice, potrivit Universităţii Yale, au indicat că suveranul incaş Pachacuti (Pachacutec) a preluat puterea în 1438 şi ulterior a cucerit valea în care se află Machu Picchu.
Potrivit acestor înregistrări, s-a estimat că cetatea a fost construită după anul 1440, poate până în 1450, în funcţie de timpul necesar noului conducător pentru a cuceri şi supune acea regiune şi a construi complexul.
Descoperirile arheologilor sugerează că Pachacuti, a cărui domnie le-a oferit incaşilor ocazia de a deveni cel mai mare şi mai puternic imperiu din America precolumbiană, a dobândit puterea şi şi-a început cuceririle cu câteva decenii mai devreme decât indicau sursele scrise.
Citește și: Mihai Bendeac îl acuză pe Cătălin Măruță de hărțuire: „Te rog eu, băi, nu mă mai suna”
Potrivit specialiştilor de la Universitatea Yale, estimările privind vechimea cetăţii Machu Picchu şi durata ocupării acesteia s-au bazat anterior pe relatările istorice scrise de spanioli după ce au pus stăpânire peste acest imperiu, însă cercetătorii au subliniat că aceste date trebuie revizuite.
„Până în prezent, estimările vechimii Machu Picchu şi a duratei ocupaţiei sale se bazau pe relatări istorice contradictorii scrise de spanioli în perioada care a urmat cuceririi spaniole”, a spus Burger, profesor de „Acesta este primul studiu bazat pe dovezi ştiinţifice care oferă o estimare a fondării Machu Picchu şi a duratei ocupaţiei, oferindu-ne o imagine mai clară a originilor şi istoriei sitului”, a adăugat cercetătorul.
„Metodele moderne de datare cu radiocarbon oferă o bază mai bună decât înregistrările istorice pentru înţelegerea cronologiei incaşilor”, a adăugat Burger.
Tehnologia AMS poate, conform aceleiaşi surse, să dateze oase şi dinţi care conţin chiar şi mici cantităţi de material organic, extinzând astfel rezerva de rămăşiţe adecvate pentru analize ştiinţifice.
Pentru acest studiu, cercetătorii au utilizat şi analizat rămăşiţe umane de la 26 de persoane, colectate din patru cimitire din Machu Picchu în timpul săpăturilor efectuate în 1912.
Oasele şi dinţii folosiţi în analiză au aparţinut probabil servitorilor sau ajutoarelor conducătorilor, potrivit arheologilor, care au descoperit că rămăşiţele umane prezintă puţine dovezi ale participării la munca fizică grea, deci provin cu siguranţă din perioada în care situl era folosit ca palat, nu din vremea în care se afla în construcţie.
Toate rămăşiţele umane şi materialele arheologice din Machu Picchu care au fost utilizate în cadrul cercetării efectuate la Universitatea Yale au fost ulterior returnate la Cuzco, unde sunt păstrate în Muzeul Machu Picchu, potrivit aceleiaşi surse.
Machu Picchu este un oraş-templu din secolul al XV-lea d.Hr., situat pe teritoriul regiunii Cuzco (Cusco sau Qosqo) din Peru, America de Sud. Ruinele sale au fost descoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, fiind unele dintre cele mai frumoase şi enigmatice locuri străvechi din lume.
În anul 1983, UNESCO a desemnat Machu Picchu drept sit al patrimoniului mondial, descriindu-l ca „o capodoperă absolută de arhitectură şi un testimoniu unic al civilizaţiei incaşe”.
Sanctuarul istoric se află la 2.430 metri deasupra nivelului mării, în mijlocul unei păduri tropicale muntoase. Cele aproximativ 200 de structuri care alcătuiesc acest remarcabil centru religios, ceremonial, astronomic şi agricol sunt aşezate pe o creastă abruptă, străbătută de terase de piatră.
Recunoscută pentru valorile culturale şi naturale remarcabile, proprietatea mixtă a Patrimoniului UNESCO de la Machu Picchu acoperă 32.592 de hectare de pante montane, vârfuri muntoase şi văi care înconjoară „inima” sa, spectaculosul monument arheologic din „La Ciudadela” („Cetatea”).
Cetatea Machu Picchu a fost abandonată la aproximativ 100 de ani după ce a fost construită, probabil pe vremea când spaniolii şi-au început operaţiunea de supunere a puternicelor civilizaţii precolumbiene, din anii 1530. Nu există dovezi care să arate că citadela ar fi fost vreodată atacată de conchistadori sau că aceştia ar fi ajuns măcar în zonă. Din acest motiv, există opinii care susţin că depopularea aşezării ar fi fost rezultatul unei epidemii de variolă. Mulţi arheologi moderni consideră că Machu Picchu a servit drept reşedinţă regală pentru împăraţii inca şi nobilii din suita lor. Alţii sunt convinşi că a fost folosită drept spaţiu sacru, având în vedere poziţionarea sa în apropierea munţilor şi a altor locuri, pe care incaşii le considerau sfinte.
Machu Picchu rămâne cea mai mare atracţie turistică din Peru şi cel mai vizitat sit istoric din America de Sud, atrăgând peste un milion de vizitatori anual.
