Oamenii din epoca de piatră au ieșit în blană de urs din peșteră, acum 300.000 de ani

DE Alexandru Pop | Actualizat: 06.01.2023 - 10:30
Oamenii din epoca de piatră au ieșit în blană de urs din peșteră, acum 300.000 de ani - Foto: PXHere
Oamenii din epoca de piatră au ieșit în blană de urs din peșteră, acum 300.000 de ani - Foto: PXHere

Arheologii din Germania au descoperit unele dintre cele mai vechi dovezi ale folosirii îmbrăcăminţii. Urme de tăiere au fost recent descoperite pe o labă de urs de peșteră, sugerând că animalele au fost jupuite pentru blana lor, cu 300.000 de ani în urmă.

SHARE

Descoperirea din Schöningen, nordul Germaniei, este incitantă pentru că – în ciuda reprezentărilor bărbaților și femeilor din peșteră îmbrăcați în blănuri, în cultura populară – se știe foarte puțin despre modul în care oamenii timpurii și-au îmbrăcat trupurile și au supraviețuit iernilor aspre.

Blana, pielea și alte materiale organice de obicei nu se păstrează peste 100.000 de ani, ceea ce înseamnă că dovezile directe ale îmbrăcăminţii preistorice sunt puține.

„Studiul este semnificativ, pentru că știm relativ puține despre modul în care oamenii din trecut se protejau de vreme. Din această perioadă timpurie, există doar o mână de situri care arată dovezi ale jupuirii urșilor, Schöningen oferind cea mai completă imagine”, a declarat autorul studiului Ivo Verheijen, doctorand la Universitatea Tübingen din Germania, conform CNN.

Urșii de peșteră erau animale mari, de dimensiunea unui urs polar, care au dispărut cu aproximativ 25.000 de ani în urmă.

Blana ursului de peșteră, care are fire de păr lungi exterioare, care formează un strat protector aerisit, cu fire de păr scurte și dense, care asigură o bună izolare, a fost potrivită pentru a face îmbrăcăminte sau așternut simplu, potrivit studiului publicat în Journal Of Human Evolution, pe 23 decembrie.

Îmbrăcămintea consta probabil din piei care erau înfășurate în jurul corpului, fără croiuri elaborate. Acele cu ochi erau necesare pentru a coase modele mai complicate, care nu au apărut în documentele arheologice decât în urmă cu aproximativ 45.000 de ani.

„Am găsit urme de tăiere pe elemente ale mâinilor/picioarelor, în care pe oase este prezentă foarte puțină carne sau grăsime, ceea ce pledează împotriva semnelor de tăiere provenite de la măcelărirea animalului”, a explicat Verheijen.

„Dimpotrivă, în aceste locații, pielea este mult mai aproape de oase, ceea ce face ca marcarea osului să fie inevitabilă, atunci când jupuiești un animal.”

Situl Schöningen din Germania este cel mai faimos pentru descoperirea celor mai vechi arme de lemn cunoscute – nouă sulițe de aruncare, o lance de aruncare și două bastoane de aruncare – care au fost folosite pentru a ucide prada, în urmă cu 300.000 de ani.

Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te