Un membru al Comisiei a votat împotrivă, iar alții au ridicat obiecții serioase. Printre acestea se găsește și un argument economic și social puternic: ecologia agravează sărăcia.
Există mai multe motive pentru care propunerea de a reduce pâna în 2030 emisiile de gaze nocive cu 55% față de nivelul lor din 1990 este considerat prea ambițios. Ea include aici transporturile maritime și terestre, locuințele, industria grea, etc.
În plus, Comisia propune crearea unui „mecanism de ajustare a carbonului” la frontierele europene care ar implica obligația pentru companiile din țările a căror legislație de mediu este mai puțin ambițioasă decât cea din UE să cumpere cote de CO2 pentru a compensa acest „dumping ecologic”.
Citește și: Dragnea, la ieșirea din pușcărie: „România era prosperă, astăzi este o dictatură feroce”
În schimb, Comisia ar putea propune reducerea cotelor de CO2 alocate gratuit industriei europene (și aviației) în încercarea de a reduce prezența carbonului care acoperă în prezent 40% din emisiile Uniunii.
România și Polonia se îngrijorează de faptul că taxarea energiilor poluante va afecta și combustibili folosiți pentru încălzirea locuințelor. Altfel zis, factura ecologică devina foarte piperată pentru cei care continuă să se încălzească prin mijloacele tradiționale.
O tranziție , fie și parțială, spre energia verde a locuințelor este și ea foarte scumpă. Toate acestea fac ca ambițiile europene privind climatul să agraveze potențial sărăcia existentă în diferite părți ale Europei.
Comisia Europeană a înțeles acest lucru și propune o „facilitate socială”, un fel de ajutor paralel acordat statelor care vor avea nevoie. Dar Bruxelles va taxa totuși, indirect, emisiile de CO2 provenind din consumul casnic, ceea ce va da naștere la negocieri dure mai ales cu estul european. (Mai multe detalii pe RFI)
