Dar țara rămâne una puternic scindată, iar perspectivele pentru alegerile legislative de anul viitor sunt incerte. Da, la 20 octombrie și 3 noiembrie, moldovenii au făcut un pas mare spre Europa. Nimic nu este totuși decis – și asta se observă foarte bine atunci când iei la pas mica țară dintre Prut și Nistru.
Unde se află, de fapt, acum, Republica Moldova? Integrarea europeană a devenit un principiu înscris în constituția țării, urmare a unui vor cu majoritate strânsă la referendumul din 20 octombrie. Maia Sandu a fost aleasă cu o majoritate solidă de circa 10 procente în fața contracandidatului pro-rus Alexandr Stoianoglo, la 3 noiembrie.
În vara anului viitor, urmează alegerile legislative și sondajele arată că Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) al Maiei Sandu nu ar obține majoritatea. Va reuși să-și găsească aliați pentru a continua proiectul european? Sau majoritatea va bascula către partida pro-rusă?
Orice variantă este teoretic posibilă, iar societatea rămâne una puternic divizată. La puțin timp după anunțarea rezultatelor din turul al doilea al prezidențialelor, liderul Partidului Socialiștilor (PS), pro-rusul Igor Dodon, a marcat clar linia de demarcați: „Alexandr Stoianoglo, președintele poporului, este adevăratul învingător al alegerilor prezidențiale din Moldova. Maia Sandu este un președinte nelegitim, recunoscută doar de sponsorii și susținătorii ei din străinătate“.
Într-adevăr, diaspora a contribuit decisiv la victoria Maiei Sandu, potrivit datelor oficiale. În timp ce Stoianoglo a înregistrat un ușor avans în ce privește voturile din interiorul țării.
O țară oricum divizată și geografic în privința opțiunilor (geo) politice.
Pe „centura roșie“
Regiunea centrală, din jurul capitalei Chișinău, a susținut-o pe Maia Sandu. Nordul și sudul au votat preponderent cu Stoianoglo. Este ceea ce analiștii de la Chișinău denumesc „centura roșie“ a Moldovei.
Am pornit către zona de nord, spre Soroca. Un oraș renumit pentru trei lucruri: faptul că pe aici nu trece nicio linie ferată, marele cartier al rromilor și, cel mai important, cetatea ridicată pe malul Nistrului de domnitorii medievali ai Moldovei.
Există două feluri de drumuri în Republica Moldova: cele pe care au ajuns bani europeni și americani și celelalte.
Drumul către Soroca face parte din prima categorie.
Cetatea Soroca este singura dintre cele construite de domnitorii moldoveni pe malul Nistrului care se mai află într-un spațiu de limbă română. (foto jos) Hotin, Chilia și Cetatea Albă se află pe teritoriul Ucrainei. Tighina este controlată de autoritățile transnistrene și este utilizată ca depozit militar pentru trupele rusești staționate acolo ilegal.
O liniște ciudată învăluie locul. Vizitatorii sunt puțini în această zi lucrătoare. Doar câteva grupuri de tineri se plimbă pe faleza de pe malul Nistrului.
De cealaltă parte, pe malurile înverzite, se află Ucraina. Rachetele și dronele rușilor n-au ajuns niciodată până aici. Bacul care odată făcea legătura între Soroca și orașul ucrainean de pe partea cealaltă, Țekînivka – Iampil a fost oprit de la începutul invaziei.
Pescarii nu mai ies pe râu, vânătorii nu se mai apropie. Este interzis. Raiul rațelor, lebedelor și cormoranilor.
Cetatea de pe malul moldovenesc al Nistrului este proaspăt renovată prin fonduri europene mijlocite de România. Un panou aflat în fața cetății le vorbește oamenilor despre investițiile europene din regiune: kilometri de conducte de apă, de rețele de iluminat public, terenuri de sport, școli și grădinițe.
Asta nu i-a împiedicat pe localnici să voteze majoritar „Nu“ la referendum și să-l susțină majoritar în alegerile prezidențiale pe candidatul pro-rus. Așa cum au făcut și locuitorii satelor de-a lungul drumului modernizat cu banii europenilor și ai americanilor.
La fel și în sud. Șoseaua către Comrat, capitala regiunii autonome găgăuze este, la fel, impecabilă. Pe asfalt scrie „Спасибо, Европа!“ ( Mulțumim, Europa!). Deloc impresionant pentru locuitorii de aici, care au votat Stoianoglo, în turul doi, în proporție de peste 90%. Un adevărat plebiscit.
Serghei Anastasovici, primarul orașului Comrat, ne explică faptul că 80 la sută din investițiile în oraș vin, în părți egale, din Uniunea Europeană și Turcia.
Alte zece procente vin de la guvernul central de la Chișinău. Doar zece la sută sunt resurse locale.
Ușor de imaginat ce s-ar întâmpla în această regiune autonomă cu peste 100.000 de locuitori dacă ar trebui să se descurce singură, cu propriile fonduri. Și, atunci, de ce oamenii se uită atât de insistent către Rusia?
„Asta e propaganda, oamenii nu prea înțeleg, nu prea cunosc. România a intrat în Uniunea Europeană în 2007 și atunci a început schimbările. Și în România știm că minimum de pensie înseamnă 350 de euro, nemijlocit 500 de euro și ceva. La noi, în Republica Moldova, 100-150, deci de 3 ori mai puțin.
Dacă vorbim de salariile din România, sunt aproape 1.000 de euro. La noi, de 2 ori mai puțin. Dacă vorbim de 1990, atunci Moldova era mai dezvoltată, România era mai în urmă, acum, situația s-a schimbat total“, spune primarul.
Vladimir Ilici Lenin ne arată drumul din fața sediului Autoguvernării Găgăuze. Drumul spre Rusia, desigur. Prezența statuii turnate în beton stă mărturie. Există un antiromânism manifest în această regiune.
Mihail Serkeli, jurnalist, fondator al portalului Nokta, pune anti-românismul găgăuzilor pe seama marii terori bolșevice de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Elita găgăuzilor, care a fost formată în timpul Regatului României în perioada interbelică, fie a fugit în România, fie a dispărut în gulag. Fiecare cu norocul lui.
Cei care au rămas, au trecut prin foametea din 1946-1947.
„Foametea a afectat foarte mult regiunea de sud a Basarabiei. Dacă, în general, per total, în Basarabia au murit de foamete în jur de 10-12 procente din populație, în satele de găgăuzi au murit de la 30 până la 60 de procente. De foame. Au șters totul prin foamete, apoi prin deportări și apoi prin educația instrumentalizată ideologic. Rușii practic au șters toată memoria legată de perioada interbelică“, spune jurnalistul.
Bine, dar s-a dovedit că și Stoianoglo are cetățenie română. De ce n-au fost alegătorii săi dezamăgiți?
Mihail Serkeli îmi explică modul cinic de gândire al oamenilor: „dacă el are pașaport românesc, este pentru a-și rezolva anumite interese, cum facem noi toți“.
Există două feluri de drumuri în Republica Moldova: cele pe care au ajuns bani europeni și americani (foto sus) și celelalte (foto jos)
Bine, dar atunci de ce este o problemă cu cetățenia română a Maiei Sandu? “Este, pentru că ea este româncă“. Nu departe de Comrat, în satul Avdarma, cimitirul este o mărturie a terifianților ani sovietici. Morminte ale celor morți de tifos în timpul Primului Război Mondial, de foame și boli în 1946-1947. Tributul de sânge din Afganistan. Cei din echipele de sacrificiu trimise la Cernobîl, imediat după explozia centralei nucleare. Toate, într-un sat oarecare de la periferia fostului imperiu.
Bani, propagandă, convingere
Și, totuși, de unde acest pro-rusism? Nostalgia, desigur. „Înainte era mai bine“. Cunoaștem mentalitatea. Aici, „înainte“ înseamnă URSS. Azi, defuncta Uniune Sovietică este încarnată de Vladimir Putin. Ceaușescu e mort și nimeni nu-l mai poate aduce înapoi. Putin e viu.
Aceasta este diferența. Dar mai sunt și banii.
Un panou din centrul ponosit al orașului Comrat invită oamenii să se distreze în Gagauzialand (foto jos), noul parc de distracții finanțat de oligarhul Ilan Șor. Condamnat definitiv în 2023 la 15 ani de închisoare în dosarul furtului unui miliard de dolari din băncile moldovenești, Șor se află în Rusia.
A deschis în capitala Găgăuziei același parc de distracții pe modelul celui înființat de el în orașul natal, Orhei, unde a fost primar. Diverse instalații colorate și o scenă, neapărat, unde din când în când sunt aduși artiști la modă pentru spectacole gratuite.
Dar nu e nimic distractiv aici. Autoritățile de la Chișinău spun că Ilan Șor este cel care coordonează și finanțează o rețea de corupere a alegătorilor. O adevărată armată din umbră.
Dar cum funcționează această veritabilă coloană a cincea? Dumitru Pelin directorul portalului Nord News din orașul Bălți – un bastion al pro-rusismului din nordul țării –, spune că fiecare stradă și fiecare sat își are agenții săi din rețeaua Șor.
„Deci, acesta este un sat. Satul este împărțit în mahalale, de două sau trei străzi. Fiecare are câte un influencer. Dacă îi tai capul unuia apare altul. Nu poți să-i decapitezi“, spune Dumitru Pelin.
Mihail Serkeli, de la portalul Nokta din Comrat, Găgăuzia, spune același lucru.
„Ei sunt organizați pe principiul legiunii romane, cu coordonatori de 1.000 de oameni, de 100 și de 10. Coordonatorii sunt responsabili pentru a atrage și a păstra oamenii în această rețea. Sunt instruiți cum să le vorbească și îi mențin inclusiv prin mijloace financiare“.
Alegătorii ajung să primească 50 sau 100 de euro pentru votul lor, dar nu este vorba doar despre bani. Este o combinație de bani, convingere și propagandă.
Iar Republica Moldova a fost terenul unei ofensive propagandistice de proporții din partea Rusiei. Nu și fără contribuția strategilor PAS și ai Maiei Sandu, referendumul și alegerile prezidențiale au fost transformate într-un adevărat moment decisiv al alegerii între Est și Vest. Iar Rusia a știut să lucreze cu fricile oamenilor.
Vicepreședinta Consiliului Audiovizualului de la Chișinău, Aneta Gonța, vorbește despre principalele narațiuni ale propagandei ruse, identificate de instituția sa.
„Aderarea la UE egal cu NATO, egal război“. „UE egal LGBT “. „UE înseamnă distrugerea, lichidarea Bisericii
Ortodoxe Moldovenești, care se subordonează Patriarhiei Moscovei“.
„Maia Sandu și guvernarea actuală vor să lichideze autonomia Găgăuziei. Găgăuzia are dreptul la autodeterminare externă“.
„Cea mai mare piață de desfacere a Republicii Moldova este CSI, când, în realitate, este Uniunea Europeană“.
Timpul începe să se scurgă repede pentru președinta Maia Sandu. Alegerile legislative se apropie.
Dincolo de manevrele Rusiei, scorul strâns la referendum și ușorul avans al lui Stoianoglo în turul doi pe teritoriul Republicii Moldova sunt și un rezultat al unor nemulțumiri legate de guvernare: inflația, desigur, dar mai cu seamă progresele prea lente în reforma Justiției.
La urma urnelor, dacă oligarhi precum Ilan Șor sau Vladimir Plahotniuc pot să finanțeze rețelele de corupere a alegătorilor este și pentru că Justiția nu a reușit să-i aducă în țară pentru a-și ispăși pedepsele cu închisoarea.
Iar Maia Sandu a promis în principal Justiție. Și mai este un cuvânt pe care l-am auzit din partea mai multor analiști de la Chișinău: aroganță.
Nu din partea președintei, dar a celor din jurul ei, care ar fi pierdut legătura cu baza societății și se consideră
atoateștiutori.
Maia Sandu a promis o remaniere urgentă a guvernului, iar autoritățile judiciare lucrează intens la dezintegrarea armatei din umbră finanțate de Șor.
O luptă contracronometru în care Rusia nu și-a spus încă ultimul cuvânt.
