Cu o sală de gimnastică, un bar fără alcool și o piscină la bord, Akademik Lomonosov, cea mai recentă instalație nucleară a Rusiei, pare un vas de croazieră. În realitate, este de fapt prima centrală nucleară plutitoare din lume.
Unii consideră acest lucru ca un progres tehnologic, în timp ce alții, precum Jan Haverkamp, un expert în energie nucleară la organizația ecologică Greenpeace, care a poreclit centrala „Cernobîl pe gheață”, îl văd ca pe un dezastru care așteaptă să se întâmple.
Construcția platformei a durat peste zece ani, acum este gata de lansare pe ruta Mării Nordului, până la Pevek, un oraș port rusesc din Arctica, unde va furniza energie în aproximativ 100.000 de locuințe.
Noua instalație va permite autorităților rusești să oprească o centrală nucleară veche și una pe cărbune.
Ideea unei centrale nucleare plutitoare nu este nouă. În anii 1960, Statele Unite aveau o centrală nucleară plutitoare pe Canalul Panama.
Vladimir Putin aspiră să extindă Rusia în zona arctică, generând preocupări geopolitice în Statele Unite.
Traseul Mării Nordului, unde vasul va naviga, este un canal natural, o cale de transport maritim, realizat prin topirea gheții din Arctica, pe care președintele rus vrea să-l facă foarte profitabil.
De asemenea, Rusia intenționează să producă în masă centrale nucleare plutitoare pentru țări unde nu se poate asigura energie prin metode „clasice”.
În prezent, proiectul costă aproximativ 450 de milioane de dolari, însă Rostham, compania rusească de stat care se ocupă de proiectele nucleare, estimează că prețul fiecărei instalații va scădea pe măsură ce vor fi construite în producție de masă.
În timp ce energia pe care o produce instalația plutitoare va fi energie nucleară, care este considerată „curată”, ecologiștii sunt foarte îngrijorați din cauza riscului crescut de accidente generat de un mediu nesigur în fața dezastrelor naturale, cum ar fi tsunami.
Haverkamp a declarat pentru Business Insider: „Ei spun că platforma este nescufundabilă și acestea sunt chiar cuvintele care au fost folosite pentru Titanic. Pentru mine, aceasta este o alarmă care deja dă semnale luminoase. Dovedește o încredere excesivă, ceea ce nu este indicat pentru activități ultrapericuloase.”
Îngrijorările ecologiștilor nu sunt total nefondate. În ciuda statutului său de lider în domeniul energiei nucleare, Rusia a avut în ultima vreme accidente nucleare generate de graba de a se menține într-un top, inclusiv în cel al armelor nucleare.
Iar atitudinea netransparenta și secretomania care însoțesc aceste accidente nu s-au schimbat de la accidentul de la Cernobîl. Acest lucru stârnește și mai multă îngrijorare.
A fost accidentul nuclear cu submarinul Losharik AS-12, la 1 iulie, 14 morți, specialiști militari. Apoi, la 8 august, a existat o explozie la unitatea de testare a rachetelor Nonoksa din Rusia, care a ucis șapte persoane, de asemenea specialiști, în domeniul nuclear, și a ridicat nivelul de radiații în zonele apropiate.
Oficialii militari ruși au negat inițial scurgerile de radiații, în ciuda dovezilor de la dispozitivele de monitorizare atmosferică.
Cei care administrează Akademik Lomonosov susțin că au luat toate măsurile de siguranță, inclusiv un sistem de rezervă neelectric care poate menține un reactor rece timp de 24 de ore. Ei mai spun că, deoarece este în apă, răcirea este mai facilă.
Cu toate acestea, ecologiștii consideră că 24 de ore nu vor fi suficiente pentru a stopa producerea unui dezastru nuclear.
În SUA, temerile sunt și de altă natură. Rusia a declarat, la 14 august, că a trimis două bombardiere TU-160, capabile de a transporta focoase nucleare, într-o regiune extremă, lângă Alaska, ca parte a unui exercițiu ce a demonstrat capacitatea Moscovei de a avea arme nucleare în „pragul” SUA.
Bombardierul strategic Tupolev TU-160, supranumit Lebada Albă în Rusia, este o aeronavă supersonică din epoca sovietică, capabilă să poarte până la 12 rachete nucleare cu rază scurtă de acțiune și să zboare nonstop 12.000 kilometri.
Ministerul Apărării din Rusia a declarat că avioanele au acoperit o distanță de peste 6.000 kilometri în peste opt ore de la baza de origine din vestul Rusiei până la Anadir, în regiunea Ciukotka, lângă Alaska, la „20 de minute de SUA”.
Toate aceste acțiuni ale Rusiei vin pe fondul tensiunilor crescute asupra controlului armelor dintre Moscova și Washington.
Statele Unite s-au retras dintr-un pact de rachete nucleare cu Rusia, luna aceasta, după ce a stabilit că Moscova încalcă acel tratat, acuzație pe care Kremlinul a negat-o.
În urmă cu două zile, președintele american a lansat o „ofertă” de a cumpăra Groenlanda.
„Este o discuţie absurdă şi desigur că premierul Groenlandei, Kim Kielsen, a spus la rândul său clar că Groenlanda nu este de vânzare, iar discuţia se încheie aici'”, a afirmat şefa guvernului de la Copenhaga, Mette Frederiksen.
Luna viitoare, preşedintele Donald Trump va face o vizită în Danemarca. SUA au mai luat în calcul o posibilă cumpărare a Groenlandei, un masiv teritoriu îngheţat situat între nordul Oceanului Atlantic şi oceanele arctice, în mare parte autonom, dar Danemarca este responsabilă în continuare cu afacerile externe, politica monetară şi apărarea.
După cel de-al Doilea Război Mondial, președintele SUA, Harry Truman, a fost interesat să cumpere Groenlanda cu 100 de milioane de dolari. Însă, fără succes, danezii au refuzat tranzacția.
Groenlanda dispune de resurse naturale vaste, dar se bazează în fiecare an pe o subvenție de 591 de milioane de dolari din partea Danemarcei, suma reprezentând circa 60% din bugetul său anual.
Pentru SUA, acest teritoriu, cu „privire” la Rusia, este un obiectiv strategic.
