Autorităţile franceze, dar și mulți analiști care au publicat cărți despre Rusia lui Putin, cred că Moscova ar putea invada militar alte ţări europene după Ucraina.
Confruntarea cu Europa a început, dar pentru moment prin alte mijloace decât cele militare. Ce ar viza Putin după Ucraina, se întreabă presa franceză în analize care pleacă de la faptul că însuşi preşedintele Emmanuel Macron a menţionat această ipoteză şi chiar a nominalizat România şi Moldova.
Citește și: Putin nu este deloc interesat de pace în Ucraina, afirmă şefa diplomaţiei UE
„Russki Mir”, „Lumea rusă”. Ce ar viza Putin după Ucraina. Moldova, România, Polonia, pe hartă?
„Cine poate crede (...) că Rusia de astăzi se va opri la Ucraina?”, a insistat Emmanuel Macron în timpul discursului său televizat de marţi seara.
În acelaşi timp, numeroase capitale occidentale avertizează cu privire la posibilitatea unui război pe teritoriul european înainte de sfârşitul deceniului.
Avertismentul este unul serios, într-un discurs menit să îi facă pe francezi conştienţi de tulburările geopolitice actuale, de la suspendarea ajutorului american pentru Kiev la summitul european extraordinar privind apărarea Bătrânului Continent.
Citește și: Macron vs. Putin, schimb de replici dure. Macron: „Singura putere imperialistă în Europa este Rusia”
„În acest context, cine poate crede că Rusia de astăzi se va opri la Ucraina? Rusia a devenit, în timp ce vorbesc şi pentru anii următori, o ameninţare pentru Franţa şi pentru Europa”, a insistat Emmanuel Macron în timpul discursului său televizat de miercuri, 5 martie.
Înainte de cuvintele solemne ale şefului statului francez, mai multe ţări europene au lansat avertismente, mai mult sau mai puţin oficiale.
După actualul conflict din Ucraina, care tocmai a intrat în al patrulea an, Vladimir Putin ar putea avea noi planuri belicoase faţă de Occident, se arată într-o analiză publicată de France info.
Război Rusia - NATO în umătorii ani?
Mai întâi a fost o notă secretă a armatei germane, dezvăluită de ziarul Bild în ianuarie 2024. Deşi nu era decât pregătirea unui scenariu, ca şi altele, aceasta anticipa o ofensivă rusă pe frontul de est al Organizaţiei Atlanticului de Nord, cu un al treilea război mondial care ar fi început în vara anului 2025, reaminteşte France info.
Mai multe servicii de informaţii au susţinut teoria unui atac iminent al Rusiei asupra uneia sau chiar mai multor ţări occidentale.
Citește și: Polonia a anunțat mobilizarea totală. 11 milioane de bărbați trebuie antrenați de război
„Kremlinul anticipează probabil un conflict cu NATO în următorul deceniu”, potrivit unui raport al serviciului secret estonian din februarie 2024.
De-a lungul lunilor de război, spectrul unui război pe termen mediu a crescut. „Din punct de vedere uman şi material, forţele armate ruse vor fi probabil în măsură să efectueze un atac asupra NATO încă de la sfârşitul acestui deceniu”, a declarat Bruno Kahl, şeful serviciilor germane de spionaj şi contraspionaj, în faţa Bundestagului german, la mijlocul lunii octombrie. În opinia sa, „un conflict militar direct cu NATO devine o opţiune pentru Rusia”.
La jumătatea lunii februarie, şi serviciile de informaţii daneze au invocat posibilitatea unui „război pe scară largă” purtat de forţele ruse până în 2030.
„Rusia va fi probabil mai dispusă să folosească forţa militară într-un război regional împotriva uneia sau mai multor ţări europene membre ale NATO, dacă va percepe NATO ca fiind slăbită militar sau divizată politic”, avertiza raportul.
Aceste scenarii sunt cu atât mai credibile cu cât atitudinea lui Donald Trump, a cărui administraţie a suspendat ajutorul militar şi schimbul de informaţii cu Ucraina, slăbeşte frontul occidental împotriva Moscovei.
Putin a orientat economia Rusiei complet pe război
Kremlinul nu a aşteptat însă revenirea la putere a imprevizibilului preşedinte american pentru a justifica temerile ţărilor care se tem de un nou conflict global.
În noiembrie, deputaţii ruşi au aprobat proiectul de buget pentru 2025-2027, care prevede o creştere cu 30% a cheltuielilor militare ruseşti în acest an.
Conform proiectului de lege, cheltuielile pentru apărare vor ajunge la aproape 13.500 de miliarde de ruble (aproximativ 140 de miliarde de euro) în 2025, adică mai mult de 6% din PIB-ul Rusiei.
Aceasta este mai degrabă o confirmare decât o noutate: în 2024, bugetul militar naţional a explodat deja cu aproape 70% faţă de 2023. Mai general, din 2022 şi de la invazia Ucrainei, Kremlinul şi-a reorientat în mare măsură economia către efortul de război. Statul îşi dezvoltă rapid complexul militar-industrial, în special prin recrutarea a sute de mii de noi angajaţi, o strategie care a dus totuşi la creşterea inflaţiei, arată analiza Franceinfo.
Pe cine ar putea ataca Putin după Ucraina
Care este scopul acestui efort colosal al Rusiei, cu cel puţin 40% din bugetul federal pentru 2025 consacrat apărării şi securităţii naţionale? Unde ar putea decide Vladimir Putin să intervină militar?
„Adevăratul obiectiv expansionist al lui Vladimir Putin, în termeni de cucerire, este ideea de „lume rusă”, de „Russki Mir””, explică Aurélien Duchêne, autor al cărţii La Russie de Poutine contre l'Occident (Rusia lui Putin împotriva Occidentului).
„În această concepţie, Rusia ar avea un drept de control asupra tuturor teritoriilor unde există încă o puternică minoritate rusofonă sau etnică: în Estonia, Transnistria sau Georgia”, spune autorul specializat în chestiuni ruse.
Rusia a atacat deja Georgia în 2008, pentru a prelua controlul asupra regiunilor separatiste Osetia de Sud şi Abhazia, iar Kremlinul a fost acuzat de Uniunea Europeană de amestec în ultimele alegeri parlamentare, din toamna anului trecut.
În Transnistria, o regiune separatistă pro-rusă din Moldova, Moscova se foloseşte de aprovizionarea cu gaz pentru a menţine teritoriul în subordinea sa şi pentru a se opune guvernului.
Şi aici, puterea actuală a denunţat ingerinţe în alegerile prezidenţiale din noiembrie şi ţara încearcă să adere la Uniunea Europeană pentru a se proteja de noi tentative de destabilizare. Negocierile de aderare au fost deschise în iunie anul trecut, în paralel cu cele lansate de UE-27 cu Kievul.
Dintre statele baltice, Estonia, mai mult decât Lituania şi Letonia, se teme că va fi principala ţintă a Moscovei în anii următori.
„Ţara are o minoritate rusă mai numeroasă, pe care Kremlinul ar putea încerca să o exploateze. Şi aici avantajul numeric al occidentalilor este cel mai slab”, analizează Aurélien Duchêne.
Împreună cu vecinii săi, Tallinnul se pregăteşte şi a planificat construirea câtorva zeci de buncăre de-a lungul celor 338 km de frontieră pe care îi împarte cu Rusia.
De cealaltă parte a Mării Baltice, Norvegia, Suedia şi Finlanda se simt şi ele potenţial vizate. „Suedia nu este în război, dar nu este nici în pace”, declara premierul suedez Ulf Kristersson la jumătatea lunii ianuarie, la câteva luni după integrarea regatului în NATO.
„Există o mulţime de intenţii rele din partea Rusiei în acest moment şi aceasta este noua normalitate cu care trebuie să ne confruntăm”, a declarat şi preşedintele finlandez Alexander Stubb, adăugând că ţara sa este „destul de obişnuită” cu acest comportament. Frontiera dintre cele două ţări, lungă de peste 1.300 km, s-a închis treptat, în timp ce o bază NATO urmează să fie instalată la 200 km de Rusia, după cum a anunţat la sfârşitul lunii septembrie Ministerul finlandez al Apărării.
Moldova, România, Polonia, pe harta lui Putin?
În ceea ce priveşte România, menţionată de Emmanuel Macron în timpul discursului său, Rusia este din nou acuzată că ar fi intervenit în ultimele alegeri prezidenţiale. Candidatul pro-rus, Călin Georgescu, care s-a clasat surprinzător pe primul loc în primul tur, a fost acuzat de „declaraţii false” după anularea alegerilor.
Şeful de stat proeuropean a demisionat la jumătatea lunii februarie, o măsură cerută de mii de manifestanţi. Ar putea Kremlinul să profite de această criză pentru a interveni în această ţară, membră a NATO din 2004 şi a UE din 2007?
„Ruşii sunt mult mai ataşaţi de Ucraina decât de Moldova sau România”, a declarat pentru La Croix Jean Radvanyi, autorul cărţii Russie, un vertige de puissance.
Planurile militare ale Rusiei ar putea fi totuşi extinse mai departe în inima continentului european, spre Polonia. Polonia se învecinează cu Ucraina devastată de război, cu Belarus, aliatul de nădejde al Moscovei, şi cu enclava rusă Kaliningrad, situată între Polonia şi Lituania şi separată de Minsk prin coridorul Suwałki.
„Se vorbeşte tot mai mult despre acest punct de joncţiune, cu un scenariu în care ruşii ar putea invada această zonă pentru a ne izola de statele baltice”, avertizează Aurélien Duchêne.
Îngrijorată de posibilele planuri ale lui Vladimir Putin, Polonia a anunţat la 10 februarie un plan de investiţii de 155 de miliarde de euro pentru 2025 în domeniul apărării şi securităţii.
Pentru moment, Rusia nu a făcut pasul de a lansa o nouă „operaţiune specială” - numele dat invaziei din Ucraina - către alte ţări occidentale. Dar capitalele europene rămân totuşi foarte vigilente în faţa unor „scopuri expansioniste” care nu au fost niciodată lăsate în urmă, explică Aurélien Duchêne.
„Ideea unei „lumi ruseşti” îi va supravieţui lui Vladimir Putin. Atât timp cât ruşii nu au pierdut în Ucraina, ei nu îşi vor fi abandonat visul lor de imperiu colonial”, conchide specialistul.
Putin atacă țările europene hibrid
La mai bine de treizeci şi cinci de ani de la căderea blocului comunist susţinut de Moscova, „riscul de război pe continentul european, în Uniunea Europeană, nu a fost niciodată atât de ridicat”, a declarat luni şi ministrul francez de externe Jean-Noël Barrot.
Această perspectivă a unei confruntări cu Rusia dincolo de Ucraina trebuie luată în serios, explică Aurélien Duchêne în ultima sa carte, deoarece Vladimir Putin poartă deja un război împotriva Occidentului.
Nu în maniera „operaţiunii sale speciale” din Ucraina, în care forţele sale armate sunt angajate într-o luptă frontală, ci prin canale multiple, un război multifaţetat, cu alte cuvinte un război hibrid. Şi toate acestea în serviciul unei strategii: slăbirea puterilor pentru a le răsturna din interior”, explică el.
Prin ce mijloace? Acţiuni teroriste, atacuri cibernetice, război informaţional, război economic, energetic şi agricol, presiuni migratorii, operaţiuni de destabilizare, sprijin pentru partidele liberale şi populiste. Acest mod de a purta război împotriva Occidentului se află acum în centrul gândirii strategice a numeroase puteri europene, de la Londra la Paris, trecând prin Berlin, Polonia, statele baltice şi ţările scandinave, scrie La Croix.
Armata lui Putin, în Moldova și România?
Dar putem crede serios că armata rusă, dacă nu ar fi oprită, ar merge până în Moldova şi România, aşa cum preconizează acum Parisul? Şi poimâine în Polonia, ţările baltice şi Finlanda, aşa cum spun guvernele acestor ţări opiniei lor publice şi aliaţilor lor europeni şi NATO? se întreabă Laurent Larcher în La Croix.
În ceea ce priveşte Moldova şi România, observatorii remarcă faptul că Rusia se află deja foarte clar în scaunul şoferului. Şi cum?
Intervenind în alegerile din toamna trecută pentru a favoriza candidatul pro-rus. În Moldova, Moscova are deja un punct de sprijin cu Transnistria, care cere de treizeci de ani să fie ataşată Rusiei. Un teritoriu secesionist în mâinile pro-ruşilor, a miliţiilor lor şi a soldaţilor din Rusia, care ar putea vedea un scenariu similar cu cel din Donbas sau Crimeea, crede Larcher.
Este cu adevărat credibilă perspectiva unei invazii armate a acestor ţări? „Comportamentul lui Vladimir Putin în Ucraina înseamnă că nu mai putem exclude cu certitudine faptul că nu va întreprinde acţiuni militare împotriva vecinilor săi apropiaţi”, notează Jean Radvanyi, autorul cărţii Russie, un vertige de puissance.
Totuşi, adaugă el, „dificultăţile întâmpinate de armata rusă în Ucraina nu au scăpat Kremlinului. Iar ucrainenii, deşi ajutaţi de Statele Unite şi de europeni, nu au puterea NATO. Acest lucru ar trebui să-i pună pe gânduri pe ruşi”. Mai ales că, adaugă el, „ataşamentul ruşilor pentru Ucraina este mult mai puternic decât pentru Moldova sau România”.
Cu toate acestea, coeziunea Alianţei Atlantice a fost slăbită de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, făcând-o mai puţin descurajantă şi, în acelaşi timp, slăbind securitatea Europei. În acest context, analizează generalul Benoît Durieux, autor împreună cu Olivier Wieviorka al lucrării Maîtres de la stratégie, „nu este deloc responsabil astăzi să credem că conflictul ucrainean ar fi limitat la teritoriul Ucrainei.
Înainte de invazie, Putin şi-a anunţat obiectivele de război, inclusiv revenirea NATO la frontierele sale din 1997”, reaminteşte generalul.
Cu alte cuvinte, cele ale Pactului de la Varşovia, cu excepţia Germaniei de Est. Mai mult, observă generalul Durieux, „rezistenţa neaşteptată a Ucrainei a forţat Rusia să dezvolte o industrie şi o economie de război care nu sunt propice unei reveniri la pace.
Prin urmare, putem presupune că tentaţia de a nu se opri la Ucraina trebuie să fie foarte puternică la Moscova”, conchide generalul.
