Îndrăgitul personaj de desen animat „Sailor Moon” – pe numele ei real „Usagi Tsukino” – este o elevă obișnuită în timpul zilei, dar, atunci când este nevoie, se poate transforma în magica și puternica Sailor Moon, care, cu ajutorul colegilor ei, Sailor Soldiers, este chemat în mod regulat să salveze sistemul solar.
Citește și: Înainte de Tom și Jerry ne uitam la Mihaela și Azorel. Cele 5 minute de fericire din „1001 de seri”
În România, toate cele 200 de episoade au fost difuzate de TVR 1 între 4 iunie 1997 și august 1998, iar mai târziu pe TVR 2, între 1999 și 2000. Seria manga nu a fost publicată în limba română, dar o revistă numită Sailor Moon - Bandă desenată cu războinicele lunii, care ilustra episoade din serial în format de bandă desenată, a fost publicată lunar între 1997 de 1998 de către editura Erc Press.
Actrița Kirstin Dunst ar fi trebuit să joace în ecranizarea Tv, dar - în final - acest lucru nu s-a mia întâmplat.
Pelicula a generat venituri de 13 miliarde de dolari
Multă vreme s-a crezut că va fi ecranizată la Hollywood la fel cum s-a întâmplat cu o serie de eroi de benzi desenate și de desene animate.
Citeşte şi: Vă amintiți de băieții Pic și Poc, desenele animate românești care concurau cu Miaunel și Bălănel ?
Este o dezvoltare SF a unui mit care a fost folosit în multe colecţii de benzi desenate, dar şi în diferite filme, precum "Captain Avenger", din 1980, cu regretatul actor John Ritter, foarte cunoscut în România: eroul anonim, care intervine ca să rezolve probleme de infracţionalitate pe care autorităţile nu le pot dovedi.
De asemenea, aduce cu filmele din francizele "Robocop", "Omul Păianjen" sau "X Men". Creația scriitoarei și ilustratoarei Naoko Takeuchi, „Sailor Moon” şi-a început cariera în Japonia, în anul 1991, devenit serial în revista manga „Nakayoshi”.
Sailor Moon e o fetiţă cu cozi blonde, cam gălbii, aşa, şi nenaturale, care, la cucuiele deşteptăciunii, sunt dotate cu două coculeţe drăguţe. Pare scoasă dintre figurinele de pe porţelanurile de Meisen, dar e totuşi ceva mai kitsch.
Are ochii albaştri, ca protagonista din serialul "Heidi", poartă diverse rochiţe ingenue, iar noaptea devine eroină SF. Colorată, capabilă și sărbătorită pentru arta, umorul și mesajul ei plin de putere, „Sailor Moon” a devenit un hit masiv.
Citeşte şi: A introdus desenele animate la televizor înainte de 1989. Copiii strigau după mine „Mama lui Donald”
În cele din urmă, a dat naștere la o varietate de producţii, inclusiv la o emisiune animată de televiziune japoneză, care, după ce a fost dublată în engleză, a devenit un fenomen în America de Nord și apoi în întreaga lume.
La scară globală, „Sailor Moon” a vândut peste 35 de milioane de copii, în formă tipărită, și a generat peste 13 miliarde de dolari, în legătură cu peste 5.000 de produse diferite "Sailor Moon" generate, care au fost lansate pe piață.
Serialul animat original a fost difuzat și retransmis la nesfârșit, pe posturile locale, pe Fox Kids și pe Cartoon Network. Mai târziu, a fost lansat pe DVD; astăzi, se difuzează pe diverse servicii de televiziune şi online.
Vă amintiți desenele Sailor Moon care a lansat o moă vestimentară în România?
„Sailor Moon” a făcut de multă vreme parte din cultura occidentală, scrie Library of Congress Blogs. În 1996, Geena Davis și Disney s-au jucat cu ideea unei versiuni de teatru live-action.
În 1997, actrița Kirstin Dunst s-a prezentat drept o mare fană „Sailor Moon”, dând speranță fanilor pentru mult-dorita adaptare live-action. În 1998, „Sailor” a fost verificată, ca popularitate şi impact public, de către Barenaked Ladies, în cântecul lor de succes „One Week”.
Chiar și astăzi, la fiecare Halloween, „Sailor Moon” devine un costum preferat pentru multe fete și femei. Uneori, ele nu așteaptă până la Halloween.
Să pozezi în postură de Sailor Moon
Nu cu mult timp în urmă, cântăreața şi compozitoarea Halsey a pozat pe Internet în postură de Sailor Moon, așa cum a făcut-o şi starul rap Meghan Thee Stallion, care a adoptat masca acesteia, atunci când a apărut la un festival de muzică japonez. mai devreme, anul acesta.
Deloc surprinzător, succesul „Sailor” de la începutul anilor 1990 nu a fost ceva ce putea fi ușor trecut cu vederea de Hollywood.
În 1994, producătorul tv Frank Ward, prin intermediul unui trio de companii – Bandai, Renaissance-Atlantic și Toon Makers, Inc. – a optat pentru drepturile asupra personajelor și a început să lucreze la crearea unor elemente filmate, pentru a le afișa sindicatelor tv și posturilor locale, în speranța de a vinde producția, ca serie în curs de desfășurare.
Proiectul Y
Conceptul lor asupra emisiunii TV a fost o combinație de acțiune live și desene animate: viața de zi cu zi a lui Sailor Moon și a prietenilor acesteia, ca grup de adolescente obișnuite, reprezentate de actori adevărați (actrița Stephanie Dicker a fost distribuită în rolul protagonistei), în timp ce aventurile ei incitante, când se luptă cu răul, ar fi povestite în animație.
Seria propusă, denumită în timpul dezvoltării „Proiectul Y”, a devenit astfel un fel de amestec de „Salvaţi de clopoţel” și „She-Ra”.
Ward și ai lui au ajuns să creeze două elemente video diferite pentru prezentarea „Sailor Moon”:
1) un scurt film-pilot de 10 minute/„dovada conceptului”, care prezintă atât actorii lor live, cât și unele animații și
2) un videoclip muzical de două minute. prezentând melodia tematică propusă de spectacol, care, din punctul de vedere al versurilor, oferă o poveste scurtă de fundal despre cine sunt Sailor Moon și prietenii ei.
Nu s-a vândut niciodată
Videoclipul muzical încorporează filmări, atât animate, cât și umane, din teaserul-probă al conceptului.
După finalizarea lor, împreună cu prezentarea lor către diferite posturi/distribuitori, compania lui Ward – conform legii SUA – a trimis o copie VHS a fiecăruia, către Oficiul pentru Drepturile de Autor din SUA, pentru beneficiile suplimentare ale înregistrării drepturilor de autor.
În cele din urmă, seria propusă „Sailor Moon” nu s-a vândut niciodată și toate părțile implicate au trecut la alte eforturi. Și, deși au persistat câteva zvonuri despre existența sa, proiectul a fost în mare măsură uitat.
Aceasta este practic povestea unui proiect care, la momentul gândirii şi realizării sale, nu avea piaţă, dar care după aceea a avut o cerere imensă.
Vestea
Dar apoi, în 1998, la o expoziție animată din Los Angeles, expertul în grafică computerizată Allen Hastings a vrut să arate un exemplu al unora dintre lucrările sale. A lucrat la filmele „Sailor” din ’94 și a expus un scurt clip, din filmul nevândut.
Vestea s-a răspândit. Aceasta a fost dovada. Această dezvăluire a declanșat o căutare în rândul publicului „Sailor Moon”, pentru a găsi nu numai originile acestui film, ci și tot ce se putea afla despre el.
Căutarea a continuat în următoarele două decenii, până când în cele din urmă un detectiv de Internet cu resurse și hotărâre, un YouTuber cu numele de ecran Ray Mona, s-a pus pe treabă.
Căutarea exhaustivă l-a condus de la Hollywood, în Japonia și în alte părți ale lumii și, pe parcurs, chiar în niște fundături frustrante.
Saban Moon
De exemplu: de ani de zile, Saban Entertainment, furnizorii serialului tv „Mighty Morphin Power Rangers”, s-a crezut că au contribuit la producerea acestor filme „Sailor Moon”, atât de mult, încât titlurile vânate au fost denumite în mod regulat „Saban Moon”, de către fani.
În cele din urmă, implicarea Saban, deși o presupunere logică, s-a dovedit a fi o eroare neintenționată.
În cele din urmă, din comentariile câtorva părți interesate care i-au urmărit saga online, Ray Mona a decis să verifice la Biblioteca Congresului și la Oficiul pentru Drepturi de Autor din SUA, deoarece, chiar dacă programul nu a fost difuzat niciodată, producătorii nu știau dacă puteau să-și asigure drepturile de autor.
Ray Mona. Căutarea
La computerul ei, Ray Mona, înarmată cu o colecție vastă de indicii (cum ar fi titlul eufemistic „Proiect Y”, împreună cu cunoștințele despre presupusele companii de producție ale spectacolului), a căutat în catalogul online de drepturi de autor, pentru lucrările trimise de Frank Ward, Renaissance-Atlantic și ai lui.
Ea a descoperit că, de-a lungul anilor, cei trei parteneri au produs – și au trimis la Librăria Congresului – o mare varietate de proieccte-pilot, pe bobine de film, și au filmat idei de spectacole, adesea pentru lucrări care nu s-au realizat niciodată.
În final Ray Mona nu numai că a găsit înregistrări de drepturi de autor, dar şi înregistrările pentru două casete video, fiecare din anul 1994, fiecare identificată ca „Sailor Moon”.
Numai cu permisiune prealabilă
Imediat, Mona a sunat la Bibliotecă, pentru a vedea cum se pot obține copii ale acestor două casete video vechi de 28 de ani. Dar a fost informată, conform politicii bibliotecii și legislației SUA, că aceste copii i-ar fi putut fi furnizate numai cu permisiunea prealabilă a deținătorului drepturilor de autor – Frank Ward.
Din fericire, Mona a avut deja un contact stabilit cu Ward, care era destul de izolat, dar care, mai târziu, i-a dat acordul de a obține copii ale casetelor de la LC. Mona și-a trimis rapid semnătura către LC și, așa cum povestește ea, în relatarea online, a primit un răspuns foarte rapid, din partea Bibliotecii.
După ce permisiunea și semnătura secției au fost verificate de către Bibliotecă, a fost trimis ordinul de duplicare.
Rapid
Deși acțiunea din partea Bibliotecii Congresului a fost rapidă – Bibliotecii aveau să-i ia doar câteva săptămâni pentru a-i furniza lui Ray copiile. A fost încă o așteptare lungă pentru ea, după urmărise totul de aproape un an.
Întrebarea trimisă prin e-mail a lui Ray Mona a ajuns la LC în mai 2022. După ce a fost trimisă de către un bibliotecar de referințe pentru imagini în mișcare, a fost transmisă laboratorului video de la Campusul Packard, al Bibliotecii Congresului, situat în Culpeper, Virginia.
Comanda a ajuns apoi către membrul personalului din Culpeper, Eric Graf, un reprezentant al Serviciului Public care, împreună cu tehnicianul video de bibliotecă John Grandin, a onorat comanda.
Ascunse la vedere
Acum, că aceste două artefacte „Sailor Moon”, despre care chiar și Ray observă că s-au ascuns la vedere de atâția ani, i-au fost furnizate, Mona le-a împărtășit (cu permisiunea proprietarului) cu vastul univers „ devotații Sailor Moon”.
Ei au fost îmbrățișați cu căldură și entuziasm, ca o parte vitală, care nu mai este absentă a moștenirii „Sailor Moon”.
În cele din urmă, reacția iubitoare a publicului la această încarnare specială a „Sailor Moon” spune ceva destul de pozitiv despre cultul fandomului, precum și despre valoarea colecției.
