Oficialii din domeniul sănătății și educației s-au înveselit, după ce au pariat că beneficiile uriașe ale școlarizării în persoană depășesc riscul răspândirii virale în rândul copiilor și profesorilor - și de la școli la comunități mai largi.
Drept urmare, multe locuri care se mișcau cu prudență la început au deschis ușile sălilor de clasă în august și septembrie. Școlile din Regatul Unit, Danemarca și Olanda au trecut de la predatul în sistem ciclic, cu grupuri mici de elevi, la clase de dimensiuni mari. Orașe precum Montreal, care păstraseră școlile închise, i-au întâmpinat pe elevi înapoi. În Manaus, Brazilia, oraș cu una dintre cele mai ridicate rate ale deceselor cauzate de COVID-19, peste 100.000 de studenți s-au întors în sălile de clasă. Adolescenții se înghesuiau pe holuri în Georgia, Iowa și Texas. Dar fundalul este foarte diferit acum: în multe zone, rata de infectare cu COVID-19 a crescut la niveluri chiar mai ridicate decât la începutul anului.
În iulie, publicația Science a examinat cum stăteau lucrurile la redeschiderea școlilor, îndeosebi în zonele în care era un grad mare de infectare cu coronavirus. Acum, examinarea deschiderii școlilor în țările în care virusul reapare este o imagine mai complexă a riscurilor și a modului în care acestea ar putea fi gestionate.
Din cauza virusului, la nivelul intern al mai multor țări au apărut divergențe cu privire la modul în care ar trebui să funcționeze școlile. În multe țări, cum ar fi India, Mexic și Indonezia, majoritatea școlilor rămân închise. În Statele Unite, studenții înscriși în școlile publice urbane de la Los Angeles până la Chicago continuă să învețe de acasă, în timp ce școlile private bogate au instalat corturi pentru învățarea în aer liber și au angajat mai mulți profesori, pentru a putea micșora clasele.
„Inechitățile de la școală la școală sunt inexcusabile și dureroase”, spune Tom Kelly, șeful Școlii Horace Mann, o școală privată din New York care a folosit multe resurse pentru a redeschide.
Dovezile timpurii, adunate adesea de cercetători cu copii la școală sau de un soț profesor, sugerează că școlile pot rămâne deschise chiar și în fața răspândirii semnificative a virusului în comunități, având în vedere măsurile de siguranță puternice și voința politică. Multe țări închid restaurante, baruri și săli de sport și imploră rezidenții să se îndepărteze de adunările sociale pentru a limita răspândirea și a menține școlile deschise. Uneori, acest lucru nu a fost suficient: Republica Cehă, Rusia și Austria au închis școlile în fața numărului crescut de cazuri în octombrie și la începutul lunii noiembrie.
„Cred că școlile ar trebui să fie ultimele care se închid”, spune Michael Wagner, un ecolog microbian de la Universitatea din Viena, care face parte dintr-un consorțiu care studiază prevalența virusului în școlile din Austria. Închiderea acestora poate fi „una dintre cele mai puternice măsuri pe care le avem, dar și una dintre cele mai costisitoare” pentru copii.
În Austria, școlile au rămas închise până la 17 noiembrie. Dar alte țări, cum ar fi Coreea de Sud și Australia, au închis multe școli la primul semn de cazuri în creștere, deoarece autoritățile au lucrat pentru a anula chiar și transmiterea comunitară modestă.
Cât de frecvente sunt focarele școlare?
O problemă care le trezește o anxietate chinuitoare profesorilor și părinților este răspândirea tăcută a virusului prin holuri și săli de clasă. Majoritatea școlilor au impus măsuri de protecție, cum ar fi purtarea măștii sau distanțarea fizică, pentru a împiedica izbucnirea unui focar dacă un elev sau un membru al personalului aduce COVID-19 în clădire. Dar, odată cu creșterea cazurilor de virus în multe comunități, aceste bariere sociale se confruntă cu un test de stres. „Sunteți mereu pe ace”, spune Bradford Gioia, șeful Montgomery Bell Academy din Nashville, Tennessee, o școală de băieți de 800 de persoane, care se desfășoară de la clasa a VII-a la a XII-a.
Schimbă școlile deschise percepția riscurilor?
Sport. Întâlniri. Petreceri aniversare. Practica orchestrei. Când se deschid școlile, este posibil ca celelalte activități ale elevilor să fie reluate. Și asta îi îngrijorează pe cercetători.
„Familiile se uită la școli pentru a comunica ceea ce este în regulă”, spune Jennifer Lerner, care studiază psihologia judecății și a luării deciziilor la Universitatea Harvard. Chiar și atunci când școlile fac tot ce pot pentru a atenua COVID-19 răspândit în clădirile lor, simplul act de deschidere poate trimite un mesaj neintenționat conform căruia amestecarea este benignă și oferă mai multe oportunități de a face acest lucru.
Luând în considerare modul în care oamenii evaluează riscul, Lerner indică o lucrare seminală publicată în 1987 în Science, în care psihologul Paul Slovic de la Universitatea din Oregon scria că, cu cât pare ceva mai incert și mai incontrolabil, cu atât oamenii cu riscuri îl consideră. Activitățile asociate școlii se simt familiare și controlabile și, prin urmare, pot părea mai puțin riscante, spune Greer. Ea a constatat într-un sondaj național că 40% dintre familii își au copiii în cel puțin o activitate după școală, iar unele „au copii care participă la programele extrașcolare 5 zile pe săptămână”.
Pentru mulți oameni, este deosebit de greu să-ți imaginezi școala fără sport. Dar potențialul virusului să se răspândească acolo se profilează. In Statele Unite, numeroase focare în luna august au fost depistate la antrenamentele de fotbal. La începutul acestei luni, Iowa High School Girls Athletic Union a găzduit un campionat de volei de stat care a reunit 20.000 de fani și jucători de liceu într-o arenă interioară, deoarece cazurile din orașul gazdă, Cedar Rapids, au atins recorduri iar spitale erau pline. În Ontario, în Canada, focarele au fost legate de hochei pentru tineri; dacă COVID-19 s-a răspândit în timpul jocului în sine sau la adunări cu familia și prietenii nu este cunoscut. „Școlile vor avea o perioadă foarte grea cu sportul”, spune Benjamin, potrivit sciencemag.org.
