În multe state sau regiuni, confruntările electorale vor însemna o competiție între viziuni liberale și iliberale, între abordări democratice și autoritariste. De asemenea, alegerile vor fi cruciale în ce privește poziționarea față de marile conflicte fierbinți ale momentului, Ucraina și Orientul Mijlociu.
Din Europa în Statele Unite, din Taiwan în Mexic și Africa de Sud, anul 2024 va putea zgudui actualele baze politice. După cum, în autocrații precum Rusia, Belarus sau Iran, întrebarea este în ce măsură regimurile vor gestiona fără mari necazuri o serie de simulacre electorale menite să le consolideze poziția.
Două mari confruntări vor domina, totuși, atenția întregii lumi – în ordine cronologică alegerile pentru Parlamentul European și alegerile prezidențiale americane.
UE: marea încercare
Mult timp, alegerile europene au putut fi văzute ca o curiozitate și un experiment. Puterile organului ales – Parlamentul European – erau oricum limitate iar acest exercițiu transnațional atrăgea o mică parte din electorat, comparativ cu alegerile naționale.
Dar aceasta a fost în trecut. Din 2009, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, atribuțiile Parlamentului European s-au întărit considerabil, devenind parte egală cu Consiliul (statele membre) în cadrul puterii legislative. Între timp, mai multe crize au reclamat – și primit – soluții europene - de la criza datoriilor și a monedei euro, la migrație, pandemie, schimbări climatice, criza energetică sau războiul din Ucraina.
Cu tot mai multe decizii majore în dreptul instituțiilor UE, peste 400 de milioane de alegători din 27 de ţări vor fi chemați în perioada 7-9 iunie să-i desemneze pe cei 720 de europarlamentari.
De rezultatul acestor alegeri va depinde nu doar arhitectura camerei legislative, cât mai cu seamă formula politică a viitoarei Comisii Europene. După șocurile din ultimii patru ani, nicicând Europa – sau, mai bine spus, viitorul ei – nu a reprezentat o miză mai mare.
Întrebarea este cât de puternic va fi așteptatul avânt al forţelor populiste și eurosceptice. Acestea și-au mai modulat discursul, renunțând la formulări menite a sugera disoluția Uniunii Europene sau părăsirea acesteia de către o țară sau alta. Acum, linia este transformarea sistemelor de decizie în Uniunea Europeană și transferarea unui număr cât mai mare de atribuții către statele membre.
Sondajele combinate indică, în principiu, o păstrare a majorității în cadrul actualei coaliții, PPE (populari), S&D (socialiști și democrați) și Renew (liberali), însă cu o marjă mai redusă decât în prezent.
Cu o asemenea majoritate, actuala președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ar avea șanse bune de a obține un al doilea mandat. La fel, dacă pentru întărirea majorității vor fi cooptați și Verzii.
Însă multe depind de ceea ce se va întâmpla la dreapta spectrului politic, de performanța grupului Identitate și Democrație (ID, al naționaliștilor eurosceptici din extrema dreaptă ) și de cea a conservatorilor (ECR).
Nu este exclus ca, într-o anumită conjunctură, coaliția majoritară să poată fi alcătuită în jurul PPE, dar alături de liberali și conservatori. Ar rezulta o Comisie mai puternic deplasată spre dreapta, cu un nou președinte, cu politici mai puțin verzi și mai stricte în ce privește migrația – dar posibil cu un angajament neschimbat în privința Ucrainei.
Citește și:Biden sau Trump, cine va fi noul președinte al SUA? Sondajele dau un favorit clar | Newsweek Romania
Cât despre extrema dreaptă, cotată în acest moment drept posibila a treia forță din Parlamentul European, speranțele se leagă de o dinamică de tip olandez, care să o propulseze într-o poziție de unde să poată bulversa întregul sistem de decizie.
SUA: alegerile care vor dicta mersul lumii
La 5 noiembrie 2024, americanii sunt chemați să-i desemneze pe „marii electori“, care la rândul lor îl vor învesti pe viitorul șef al Casei Able. Niciodată, cu mai puțin de un an înainte, nu au planat atâtea semne de întrebare nu doar asupra câștigătorului, ci chiar cu privire la cei care vor candida.
Donald Trump, 77 de ani, fostul președinte republican, care nu și-a recunoscut niciodată înfrângerea din 2020, vine cu gânduri deja afirmate de răzbunare. El promite că va distruge structurile așa-zisului „deep-state“ de la Washington. Adversarii săi văd în aceasta o amenințare atât la adresa democrației americane cât și a ordinii globale.
O victorie a lui Donald Trump în fața actualului președinte Joe Biden (81 de ani) este privită cu îngrijorare și de partea cealaltă a Atlanticului. Europenii, care au avut mai mult de suferit din cauza războiului declanșat de Rusia în Ucraina (criză energetică, refugiați…) se tem de o dezangajare a Americii, ba chiar de o ieșire a acesteia din NATO. Și astfel, Europa se va găsi în situația de a face față de una singură agresivității rusești.
Nu este clar încă dacă Donald Trump va putea să candideze împotriva lui Joe Biden - Foto: Profimedia Images
Însă va ajunge Donald Trump măcar pe buletinele de vot? Nici asta nu este sigur, date fiind numeroasele procese cărora trebuie să le facă față. De asemenea, Curtea Supremă urmează să decidă dacă Trump este eligibil pentru postura de candidat. Aceasta, după ce două state, Colorado și Maine, l-au scos de pe buletinele de vot, invocând un amendament constituțional vizându-i pe participanții la insurecții.
Citește și: Condiția lui Joe Biden pentru alegerile din SUA: „Doar dacă Donald Trump va fi contracandidatul meu”
Ar fi o urmare directă a faptului că Trump nu s-a disociat de atacarea Capitoliului, la 6 ianuarie 2021, ba chiar, în primă instanță, a părut să-i încurajeze pe insurgenți.
Favorit în primarele republicane, cotat cu prima șansă și în confruntarea finală, Donald Trump vede cum, pe turnantă, se apropie Nikki Haley, prima femeie guvernator din Carolina de Sud, din 2011 până în 2017. În mai multe state, ea începe să-l depășească în sondaje pe guvernatorul Floridei, Ron de Santis și să atace, astfel, locul doi.
Politica față de China, angajamentul în cadrul NATO, politicile comerciale față de Uniunea Europeană, Orientul Mijlociu… toate vor fi setate sau resetate în funcție de rezultatul din 5 noiembrie.
Taiwan: sub amenințarea Chinei
Alegerile din Taiwan, programate pe 13 ianuarie, nu înseamnă doar prima confruntare electorală majoră a anului. Scrutinul prezidențial din țara insulară cu 24 de milioane de locuitori are o importanță strategică.
Favoritul la câștigarea alegerilor este Lai Ching-te, candidatul Partidului Democrat Progresist (DPP), aflat acum la putere. Lai este vicepreședintele lui Tsai Ing-wen – actuala președintă, care nu mai poate candida întrucât a acumulat deja două mandate.
Lai Ching-te, candidatul Partidului Democrat Progresist (DPP), este favorit la câștigarea alegerilor în Taiwan - Foto: Profimedia Images
China consideră Taiwanul o provincie rebelă și, dacă reprezentantul Partidului Democrat Progresist pro-independență câștigă din nou, vom vedea un Beijing înfuriat. Iar nervii Chinei sunt deja întinși din cauza marilor probleme economico-financiare.
Falimentul grupului financiar Zhongzhi, care finanța sectorul-cheie al construcțiilor, este văzut de analiști drept un adevărat „moment Lehman“ al Chinei. Aceasta, după prăbușirea în cursul anului trecut a gigantului imobiliar Evergrande și problemele financiare înregistrate de un alt mare jucător din domeniu, Country Garden.
China pare a intra într-o lungă perioadă a stagnării, de tip japonez. Partidul comunist este astfel departe de a-și ține promisiunea privind asigurarea unui standard ridicat de viață al populației.
Chingile politice și ideologice sunt tot mai strânse, progresele în dezvoltarea inteligenței artificiale (IA) sunt folosite pentru supravegherea pe scară largă a populației, antreprenori și oameni de afaceri de succes, precum Kack Ma sau Bao Fan dispar fără urmă pentru lungi perioade.
Regimul comunist nu mai pare în măsură a oferi altceva decât exaltarea națională. Ceea ce poate fi înfricoșător. China a transmis Statelor Unite că nu va face nici cel mai mic compromis în privința Taiwanului și a somat Washingtonul să înceteze înarmarea insulei.
Votul are implicații globale profunde. Taiwanul este a 16-a cea mai mare economie din lume și produce 90% din cipurile vitale pentru industrie, dar mai ales pentru boom-ul inteligenței artificiale.
India: impact strategic
În luna mai, aproape un miliard de alegători sunt așteptați la urne pentru alegerile legislative din India – descrisă adesea drept „cea mai mare democrație a lumii“. Despre calitatea acestei democrații ar fi multe de discutat – drepturile și libertățile au cunoscut o puternică degradare în ultimii ani, sub conducerea partidului naționalist hindus Bharatiya Janata al lui Narendra Modi.
Sondajele îl indică pe acesta favorit pentru un al treilea mandat, dar nu se știe cât de viabile sunt aceste cifre. Aceasta, tocmai în condițiile conducerii autoritare a naționaliștilor hinduși – presiuni tot mai mari asupra presei independente și opozanților politici, înăsprirea represiunii în Kashmir.
Prim-ministrul Indiei, Narendra Modi (centrul imaginii), se roagă la Ramkund (un iaz religios) din Nashik - Foto: Profimedia Images
În această situație, nu se știe care sunt șansele reale ale coaliției de opoziție formată din 28 de partide, numită INDIA – Alianța Națională pentru Dezvoltare Incluzivă din India.
O înfrângere surpriză a lui Modi ar putea avea ramificații strategice, făcând mai dificile încercările Occidentului de a curta India ca aliat și contrapondere pentru China.
Africa de Sud: sfârșitul „erei Mandela“?
Programate în luna mai, alegerile legislative din Africa de Sud ar putea marca o premieră: Congresul Național African (ANC), al legendarului lider și luptător pentru libertate Nelson Mandela, ar putea pierde majoritatea, amenințată de partide precum Alianța Democrată.
ANC este măcinat de scandaluri de corupție și își pierde sprijinul din cauza politicilor ineficiente având ca rezultat un șomaj în creștere, criminalitate la cote înalte, întreruperi frecvente ale furnizării de energie electrică.
România și Republica Moldova: despre credibilitatea Europei
Alegerile din România au o miză care depășește granițele celei de-a șase țări ca mărime din Uniunea Europeană. Vor fi toate alegerile interne posibile: locale, legislative și prezidențiale. Plus cele europene. Iar aceasta se întâmplă odată la 20 de ani.
România joacă un rol cheie în sprijinirea Ucrainei, îndeosebi în fluxurile logistice și comerciale ca și în ce privește antrenarea piloților ucraineni pentru aeronavele F-16. Importanța României a fost recunoscută de Kiev și de numeroase voci din UE.
Maia Sandu este cotată cu prima șansă la alegerile prezidențiale din Moldova - Foto: INQUAM PHOTOS/ Elena Covalenco
Dar ascensiunea extremei drepte ar putea deraia România de pe această cale, cu consecințe grave asupra războiului. Menținerea unei coaliții și a unui președinte cu angajamente puternice în direcția Ucrainei este principala miză a alegerilor.
În țara vecină, Republica Moldova, sunt programate în toamnă alegeri prezidențiale. Președinta pro-europeană Maia Sandu a cerut Parlamentului să convoace și un referendum cu privire la orientarea geopolitică a țării. Probabil că această consultare va fi organizată odată cu alegerile și va putea constitui o motivație în plus pentru un electorat pro-european obosit deja de criza energetică, inflație și războiul hibrid al Rusiei.
Susținută și de recenta deschidere a negocierilor de aderare la UE, Maia Sandu este cotată cu prima șansă, dar un eventual succes al pro-rușilor ar pune serios sub semnul întrebării nu doar parcursul micii republici, dar chiar și legitimitatea întregului proces de extindere europeană.
Ucraina, Israel: opțiuni dificile în timp de război
Ucraina și Israelul sunt două țări aflate în război. Vor trece ele și prin alegeri în acest an? Ar fi o posibilitate.
În Ucraina, mandatul prezidențial al lui Volodimir Zelenski expiră în această primăvară.
Conform legii marțiale, alegerile sunt suspendate, dar o reconfirmare prin vot – foarte probabilă, în caz că se va pune problema – ar fi o supapă de siguranță pentru a elibera tensiunile interne – chiar dacă Putin ar încerca să submineze alegerile prin bombardamente intense.
Mandatul lui Volodimir Zelenski expiră în această primăvară - Foto: INQUAM PHOTOS/ Eduard Vânătoru
Ar fi, în definitiv, un mesaj că democrația nu se predă.
Israelul s-ar putea găsi în curând într-o situație similară. Sondajele arată că sprijinul pentru coaliția de dreapta a lui Netanyahu s-a prăbușit – o mare parte a opiniei publice o învinuiește pentru că nu a prevenit atacurile din 7 octombrie.
Nu sunt programate alegeri, dar presiunea publică este probabil să crească. Iar un nou scrutin ar însemna un contract reînnoit între cetățeni și conducători, într-un moment de cumpănă din existența statului evreu.
Alegeri fără libertate: Rusia, Belarus, Iran, Venezuela
Rusia și Belarus vor avea la rândul lor alegeri, de fapt simple exerciții formale menite a-i reîncorona pe dictatori. Putin a închis, a exilat sau și-a eliminat fizic rivalii, în timp ce nivelul de aprobare publică rămâne ridicat, în pofida pierderilor uriașe de pe front și a greutăților generate de sancțiunile economice.
Mulți ruși nici măcar nu-și pot imagina un alt lider sau cel puțin le este frică până să și gândească la așa ceva, darămite să mai acționeze.
Precedentele alegeri prezidențiale din Belarus au fost urmate de proteste masive, opoziția reclamând falsificarea acestora. Represiunea care a urmat, sprijinită puternic de Kremlin, face ca șansele unei mișcări similare în acest an să se reducă simțitor.
La 1 martie, în Iran sunt programate alegeri legislative, la un an și jumătate de la moartea tinerei Masha Amini. Moartea acestei tinere kurde, anchetată dur de poliţie pentru că nu purta vălul în mod regulamentar, a declanşat demonstraţii masive împotriva liderilor politici şi religioşi. Mișcarea a fost reprimată cu asprime și se așteaptă ca multe candidaturi să fie invalidate de liderii religioși. Este previzibil un boicot masiv al scrutinului din partea alegătorilor.
În Venezuela, țara bogată în petrol și care traversează o criză economică și socială de proporții colosale, Nicolas Maduro vizează un al treilea mandat de președinte. Și astfel, continuarea politicilor dezastruoase.
Realegerea din 2018 a lui Maduro a fost considerată pe scară largă drept frauduloasă și nu a fost recunoscută de lumea democratică. Acum, opoziția s-a regrupat în jurul Corinei Marudo, declarată însă neeligibilă de către regim.
Marea Britanie, sub semnul schimbării
În Marea Britanie ar putea avea loc alegeri generale „în a doua jumătate“ a anului 2024, așa cum s-a exprimat premierul Rishi Sunak. Dar există speculații că ar putea avea loc chiar mai devreme, în mai, când au loc unele alegeri locale. Mandatul actualului parlament expiră la 17 decembrie, dar șeful guvernului are posibilitatea de a convoca scrutinul mai devreme.
Premierul Rishi Sunak a spus că ar putea avea loc alegeri generale în Marea Britanie în a doua jumătate a anului 2024 - Foto: Profimedia Images
Sondajele indică o schimbare de putere în favoarea laburiștilor, în condițiile în care beneficiile promise de Brexit întârzie să se facă simțite și țara traversează o criză a serviciilor publice.
Mexic: femeile la putere
O foarte probabilă premieră în Mexic: o femeie ar putea deveni pentru prima dată preşedinte al Mexicului, în urma alegerilor programate pentru luna iunie – un adevărat simbol într-o țară cunoscută pentru violența împotriva femeilor.
Claudia Shienbaum ar putea deveni prima femeie președinte a Mexicului - Foto: Profimedia Images
Claudia Sheinbaum, fostă primăriţă a oraşului Mexico, din partidul de stânga aflat la putere, este favorita alegerilor. Este concurată de senatoarea de opoziție Xochitl Galvez.
Pakistan: incertitudini în jurul alegerilor
Se spune adesea despre Pakistan că nu este o țară care are o armată, ci o armată care are o țară.
După ce fostul prim-ministru Imran Khan a fost înlăturat în aprilie 2022, un guvern de coaliție condus de partidul Pakistan Muslim League-Nawaz (PML-N) a preluat conducerea. În august anul trecut, adunarea legislativă a fost dizolvată și a fost instalat un guvern interimar care să supravegheze alegerile, care trebuiau inițial să aibă loc la sfârșitul anului 2023.
De atunci, apelurile de a amâna viitoarele alegeri generale s-au înmulțit, într-o țară cunoscută pentru fragila sa democrație.
