Corespondentul Newsweek România, Remus Cernea, a fost pe frontul din zona Vovchansk și a înregistrat brutalitatea luptelor, fiind la rândul său, alături de militarii ucraineni, ținta obuzelor și dronelor.
VIDEO Corespondentul Newsweek sub atacuri de artilerie și drone în în regiunea Harkov
Prima dată când am ajuns în Harkov, în iunie 2022, rușii erau la 10 kilometri de oraș și îl atacau cu artileria de câmp. Ulterior, ucrainenii i-au alungat din regiunea Harkov prin ofensiva din toamna lui 2022. Au fost eliberate și orașe importante precum Kupiansk. Pentru aproape doi ani, rușii s-au mulțumit să atace de la distanță, cu rachete și drone, ucigând civili din Harkov ori alte localități ale regiunii. Prin noua ofensivă, începută în 10 mai 2024, rușii au crescut din nou amenințările iminente asupra locuitorilor din zonă.
Dar am intuit că ucrainenii îi vor opri repede, ceea ce s-a întâmplat în zona Vovchansk. Și am dorit să merg pe front pentru a întâlni trupele care operează acolo și care îi țin pe ruși la distanță. I-am reîntâlnit pe unii artileriști ai Brigăzii de elită nr. 57 pe care o văzusem acum 4 luni apărând orașul Kupiansk. De data aceasta, am mers în zona în care efectuau trageri cu artileria americană de tip M101A1 care utilizează obuze de 105 mm.
Obuziere americane din Al Doilea Război Mondial
Raza de acțiune a acestora este de aproximativ 11 km, astfel că aceste obuziere au fost amplasate într-o zonă destul de apropiată de liniile rusești, în comparație cu alte piese de artilerie care au o bătaie mai lungă. Da, acest tip de Howitzer a fost proiectat și utilizat intensiv de către armata americană în cel de-Al Doilea Război Mondial. Este atât de eficient și de robust încât a intrat în arsenalele multor zeci de țări. După invadarea Ucrainei de către Rusia lui Putin, Lituania a achiziționat 54 de astfel de obuziere pe care le-a donat imediat Ucrainei în 2022. Cel mai probabil pe unul dintre acestea l-am văzut lucrând pe front.
Când am ajuns, pădurea unde erau amplasate piesele de artilerie, era cuprinsă de flăcări în zonele unde rușii loviseră. Soldații ucraineni s-au străduit să stingă focul și au reușit după câteva minute astfel că incendiul nu s-a răspândit pe o rază mai mare de 1-2 hectare.
Acest conflict are numeroase trăsături specifice primului și celui de-al doilea război mondial (fronturi stabile, lupte de tranșee, dueluri de artilerie, lupte în zone urbane, implicarea blindatelor, bombardamentele aviatice șamd) la care se adaugă impactul produs de drone și rachetele performante. Mai nou și de bombe care planează și care sunt foarte greu de contracarat. Astfel că cerul era împânzit de drone de observație rusești și ucrainene care se ridică la o înălțime de 1500-2500 de metri, acoperind zone largi. Atunci când este detectată activitate în tabăra inamică, coordonatele locului respectiv sunt trimise artileriei și operatorilor de drone care încearcă apoi să lovească țintele.
Sub atacurile cu drone și cu artilerie ale rușilor
Exploziile sunt dese și am avut ocazia să filmez nu doar tragerile executate de către ucraineni, dar și atacurile cu drone și cu artilerie asupra pozițiilor unde ne aflam. Au fost lovituri și la cca 15-20 de metri sau chiar mai puțin de tranșeele noastre. Din fericire nimeni nu a fost ucis ori rănit, dar au fost momente extrem de grele. Cu totul 3 drone și două abuze au explodat la distanță mică de noi într-un interval scurt de timp.
Rușii ne detectaseră iar dronele încărcate cu explozibili roiau deasupra noastră, căutându-ne printre tranșeele camuflate. Așteptarea momentului în care urma să fim loviți din nou este un timp care trece extrem de intens. Tot ceea ce gândești, tot ceea ce simți, tot ceea îți dorești de la viață se poate încheia în orice clipă. Sub această stare trăiesc militarii ucraineni zi de zi, oră de oră, minut de minut. Dar nu trebuie să se lase copleșiți de ea. Dimpotrivă, e necesar să continue lupta oricât de grele și pline de riscuri ar fi condițiile date.
Zgomotul exploziilor a fost extrem de puternic, iar loviturile foarte apropiate, umplându-ne adăpostul cu praf. După ce trei drone au lovit nu s-a mai auzit bâzâitul specific acestora. Nu mai erau și altele aproape. Doar cu atâtea ne urmăriseră rușii. Astfel că am profitat de acest moment de respiro pentru a ieși din adăpostul unde rușii ne știau deja că suntem.
Probabil urmau să-și intensifice atacurile asupra locului, cu alte drone, cu artilerie sau cu bombe care planează. Dacă au trimis și alte drone pe urmele noastre, acestea au ajuns mult după ce noi am reușit să ne îndepărtăm în grabă de pozițiile inițiale. Însă la foarte scurt timp după ce am ieșit din adăpost am auzit șuierul unui obuz care se apropia vertiginos de noi. Ne-am aruncat la pământ iar explozia a fost foarte apropiată. Cu toții ne-am ridicat repede teferi.
Între timp, ucrainenii de la centru care știau că suntem sub atac intens au trimis în zonă un vehicul pentru evacuare. Șase dintre noi am plecat repede de acolo până la un punct ceva mai ferit. După care salvatorii au făcut cale întoarsă pentru a extrage alți doi camarazi de-ai lor care rămăseseră în urmă.
Și aceștia au fost recuperați. Ulterior ne-am împărțit în două grupuri și ne-am adăpostit o perioadă în locuri diferite pentru a aștepta ca acțiunile dronelor rusești de observație și atac să scadă în intensitate, înainte de a putea să părăsim zonele intens monitorizate și, deci, periculoase. Cu certitudine noi am fost ținta atacurilor, nu vehiculul cu care ajunsesem acolo și nici obuzierul american.
Ambele au scăpat fără a fi lovite direct. Doar mașina are o urmă de șrapnel, dar în rest e funcțională. Tranșeele fortificate, tacticile de îndepărtare de zonă, dar și șansa au făcut ca nici unul dintre noi să nu fim atinși de tirurile rușilor. Cu foarte mici schimbări ale circumstanțelor, situația ar fi putut fi alta, de-a dreptul dramatică. Rușii au făcut tot ce au putut pentru a ne găsi și a ne ucide.
Acestea sunt realități de zi cu zi ale fronturilor din Ucraina. Este necesar să fie înregistrate și prezentate opiniei publice. Dincolo de cifrele seci ale pierderilor de vieți omenești, persoane ca oriare dintre noi au acum de dus o luptă extrem de intensă și de periculoasă cu un inamic brutal pentru a-și salva familiile, libertatea, pământul și viitorul. Chiar dacă acum mă aflu în orașul Harkov, departe de tranșeele din Vovchansk, mintea mea rămâne conectată la dramatismul situațiilor pe care le au de înfruntat în permanență militarii ucraineni.
M-a impresionat foarte mult să văd și faptul că, până foarte aproape de linia frontului câmpurile agricole sunt lucrate. Am văzut combine care își fac treaba, la doar 3-4 kilometri de locurile unde exploziile se aud aproape la fiecare minut. De peste doi ani de când vin în Ucraina, nu încetez să fiu uimit de bravura și reziliența acestor oameni.
PS: îi mulțumesc lui Dmytro Kutovyi pentru sprijinul acordat în realizarea drumurilor în zone de front.
Remus Cernea este corespondentul Newsweek în Ucraina
