Care domnitor al Țării Românești a murit la o petrecere? N-a rămas mare lucru în memoria posterității despre faptele acestui personaj, pe cât de interesant, pe atât de controversat. A mințit, a inventat cu o ușurintă debusolantă, de la otomani, la habsburgi, dar, pe de altă parte, a vrut să devină un al doilea Mihai Viteazul.
Care domnitor al Țării Românești a murit la o petrecere? Și-a schimbat numele de trei ori
Faptele marelui Mihai Viteazul au devenit o adevărată inspirație pentru mulți dintre voievozii care au ocupat tronul Țării Românești în secolul care a urmat asasinării primului unificator al celor trei țări românești.
Printre aceștia s-a numărat și ce consemnat de istorie, sec, drept Mihnea al III-lea, o combinație explozivă de aventurier lăudăros și lider cu viziuni remarcabile asupra soartei pincipatului pe care l-a condus nici doi ani, în perioada ianuarie 1658 - decembrie 1659,
S-a născut la Iași, pe la 1613, tatăl său fiind cămătarul Iane Surdul, copilul primind numele de botez Franți. Dar, mai târziu, viitorul domnitor se lăuda că a fost crescut în Serai, unde ajunsese favorit al sultanei-mamă și al surorii sultanului. Î
Când asta i-a folosit, și-a schimbat povestea imediat, solicitând tronul Țării Românești, în virtutea faptului că ar fi fost fiul fostului voievod Radu Mihnea, care domnise de șase ori în ambele Țări Române.
Franți n-a avut ezitări nici în privința promisiunilor pe care le făcea în ceea ce privește religia.
Citește și: Ce domnitor al Moldovei a fost poreclit Armeanul? Putea muta singur un tun. Ucis în mod groaznic
Ca să obțină scaunul Țării Românești, le-a promis sultanului și marelui vizir că, dacă va avea domnie lungă, va introduce religia islamică și-l va răspândi în trei ani în toată țara.
Principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea - Foto: arhiva
Cum-necum, otomanii au fost convinși de grecul cu aspirații mai mari decât și-ar fi închipuit cineva are, pentru a-și atinge obiectivele, mințea la fel de natural cum respira.
Prin ceremonia de învestitură din 29 ianuarie 1558, desfășurată la Constantinopol, în limba turcă - pe care Radu o cunoștea bine alături de greacă și persană - sultanul și marele vizir i-au înmânat însemnele demnității sale de„ bei al Țării Românești”, așa cum erau văzuți, în ochii Imperiului Otoman, conducătorii principatelor românești.
Citește și: Când a apărut mita la români? Mihai Viteazul a plătit 1.500.000 de galbeni pentru a obține tronul
După ce a intrat în Târgoviște, la 5 martie 1658, însoțit de trupe turcești și tătărăști, și-a pregătit încoronarea cu lux și fast de care era mare iubitor.
Care domnitor al Țării Românești a murit la o petrecere?
Ceremonia a avut loc de Rusalii (30 mai 1568) și proaspătul Domn a fost miruit și încoronat cu o coroană care era inspirată după cea imperială bizantină.
Slujba a fost oficiată de patriarhul Macarie al Antiohiei, unchiul lui Paul de Alep care a descris solemnitatea în amănunțime. Desigur ritualul a fost ortodox bizantin în limba greacă întrucât noul domn nu cunoștea limba țării, conform independentaromana.ro.
La fe, ca să obțină ajutor de la suveranii din Apusul Europei, n-a avut nici o apăsare să le promită acestora că va sprijini convertirea la catolicism a locuitorilor din spațiul dintre Carpați și Dunăre.
După încoronare, fostul Franți și-a adăugat și prenumele pretinsului tată, devenind subit „Io Mihnea Radu Voievod”.
Peste puțin timp și-a schimbat iar numele, luându-l și pe cel al lui Mihai Viteazul, pentru care românii aveau deja un cult, de aceea i-a nemulțumit pe mulți cu această îndrăzneală, mai ales venită din partea unui venetic.
Astfel, el s-a transformat în Mihail Radu Voievod, dar istoriografia românească l-a consemnat sub forma de Mihnea al III-lea.
Mai mult de atât, a renunțat la titlul de „domn”, originar din latinescul „dominus”, înlocuindu-l cu cel de „ighemon”, care însemna tot „domnitor”, „domn” „stăpân”, dar provenea - pe filieră slavă - din limba greacă, Mihnea al III-lea insinuând astfel presupuse legături și cu împărații Bizanțului.
Noua titulatură este prezentă în documentul din 13 iunie 1658 adresat Episcopiei Râmnicului în care-și spune „Io Mihail Radu ighemon, conducător şi arhiduce al părţilor transalpine”.
Citește și: Cine a fost singura soție de domnitor care a condus Țara Românească? A primit firman de la sultan
În mod paradoxal, dar și îndrăzneț, totodată, deși datora tronul turcilor, domnul/ighemonul a ales calea de a elibera ţara de sub dominația otomană.
Pentru asta, Mihnea avea nevoie de aliați puternici, iar principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, era cel în care vedea posibila forţă capabilă de a se opune Porţii Otomane.
Boierii, însă, nu au primit cu aceeaşi bunăvoinţă intențiile sale. Idealul lor era menţinerea păcii, care nu se putea realiza, considerau ei, decât prin supunerea faţă de Poartă.
Când şi-au dat seama că, deşi venit la domnie ca om al turcilor, Mihnea nu le va asigura această pace, boierii au refuzat să accepte planul său de răscoală antiotomană, bazat doar pe sprijinul lui Gheorghe Rákóczi al II-lea.
La Teleajen, în drum spre Transilvania, marele vistiernic Pârvu Vlădescu şi alţi boieri l-au părăsit pe domn, atrăgând şi o parte a oastei, care i-a însoţit în tabăra turcească, unde au arătat planurile antiotomane ale lui Mihnea, cerând înlocuirea acestuia, ca domn, cu Preda Brâncoveanu.
Mihnea, cu un curaj nebun, de care nu ducea lipsă, s-a dus singur în cortul pașei și i-a acuzat pe boieri și pe comandanții oastei că l-au părăsit de frica războiului.
Ca să-l convingă pe pașă, i-a făgăduit 60 de pungi cu galbeni. Argument foarte convingăror: Mihnea nu a mai fost nici mazilit, nici executat pentru trădare.
Reîntors în tabăra sa cu gardă otomană, Mihnea a poruncit executarea mai multor căpitani și boieri. A trimis ucigași inclusiv la Târgoviște care au omorât alți boieri printre care și fostul ban Preda Brâncoveanu, care fusese cerut de boieri ca domn.
Bineînțeles cî toate averile celor uciși au revenit domnitorului. Numai Preda Brâncoveanu era stăpân peste 200 de sate, 30.000 de oi, mii de vite etc. Mihnea a trimis asasini și după Cantacuzini, însă aceștia au aflat și au fugit.
În vara anului următor, 1659, după tratative cu Gheorghe Rákóczi al II-lea, Mihnea al III-lea a declanşat răscoala antiotomană.
Înainte, însă, a mai cerut părerea boierilor şi, din nou, s-a confruntat cu opoziția acestora. Pentru a preveni o nouă trădare, a luat o măsură demnă de Alexandru Lăpuşneanu.
În iulie 1659, cu prilejul unui ospăţ la curte, a ucis un număr mare de boieri, peste 30, în frunte cu spătarul Udrişte Năsturel, scrie istorie-pe-scurt.ro.
Astfel, campania antiotomană a fost declanşată la 12 septembrie 1659, printr-o altă acțiune care semăna leit cu cea întreprinsă de Mihai Viteazul: uciderea gărzii turceşti de la curte, apoi a turcilor din Târgovişte şi, în cele din urmă, din ţară.
Oamenii lui Mihnea n-au iertat pe nimeni, indiferent dacă era vorba de ostași ori civili turci, numărul celor uciși ridicându-se după unele surse, la aproape 17.000 de persoane.
În următoarele două săptămâni au fost atacate raialele Giurgiu, Brăila şi Turnu, iar dincolo de Dunăre - Rusciuk, Nicopole şi Măcin.
La 12 octombrie 1659, prin tratatul încheiat la Bran de principele Rákóczi cu Constantin Şerban, fostul domn al Munteniei, acesta din urmă îi ceda lui Mihnea drepturile de stăpânire asupra Țării Româneşti, în schimbul unui ajutor pentru redobândirea scaunului Moldovei.
Cei trei și-au făcut, însă, un plan de atac ce s-a dovedit greșit, din punct de vedere strategic, pentru că și-au divizat forțele pe trei direcții diferite, în loc să acționeze unit, pe câte un front pe rând.
Așa se face că, până la urmă, răscoala antiotomană a fost reprimată de turci, cu ajutorul tătarilor, în ciuda unui început al ei marcat de câteva victorii importante.
Dar cum forța turcilor a devenit copleșitoare, după o încercare de rezistență în apropiere de Călugăreni, la începutul lui decembrie 1659, Mihnea n-a avut altă opțiune decât să treacă în Transilvania, la aliatul său, ajungând tocmai la Satu-Mare.
Aici, la 5 aprilie 1660, a participat la un festin oferit de celălalt pribeag, fostul domn Constantin Șerban. A doua zi în zori, la 47 de ani, Mihnea al III-lea a fost găsit mort, fiind poate otrăvit chiar de Șerban sau doborât de vreun infarct.
