Cât ar valora azi leul românesc din vremea lui Cuza? După Unirea Principatelor de la 1859, Alexandru Ioan Cuza a tatonat cu ideea de a bate o monedă naţional concretă, fizică, dar Imperiul Otoman, ca putere suzerană, s-a opus.
Astfel, în Principate au circulat o sumedenie de monede străine, alături de leu care, încă din 1835, fusese declarat monedă oficială a Țării Românești, dar nu exista și în forma sa reală..
Cât ar valora azi leul românesc din vremea lui Cuza? Paralele și sfanții, mai tari ca moneda actuală
Deși domnitorul Alexandru Ghica reușise să impună leul românesc drept monedă oficială a Țării Românești încă de la 1835, el nu exista concret. E drept, toate tranzactiile, taxele și impozitele se calculau în lei, dar se plăteau tot în monedă străină.
După Unirea Principatelor Române din 1859, Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iaşi, Victor Place, să negocieze baterea unor monede româneşti la monetăria din Paris.
Acestea ar fi urmat să se numească „români” sau „romanat”. Un „român” ar fi cântărit 5 grame de argint şi ar fi fost împărţit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară, conform istorie-pe-scurt.ro.
Turcia, însă, ca putere suzerană s-a opus intenției „Prințului Unirii”, iar proiectul a fost abandonat. Doar în 1864, după ce Cuza și-a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată şi s-au bătut câteva monede de probă.
Citește și: De ce moneda națională se numește leu? Ce erau „românii”, banii care ar fi putut să-l înlocuiască?
Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului şi inscripţia „Alecsandru Ioan I”, dar ele nu au fost puse în circulaţie niciodată.
Astfel, în perioada domniei ui Cuza monedele pe care oamenii le aveau în buzunar erau tot doar de proveniență străină, leul fiind folosit, cum spuneam, doar pentru calculul tranzacțiilor, taxelor etc., statutul său fiind unul „virtual”, cum am spune azi.
Paraua otomană era o monedă foarte populară în perioada domniei lui Cuza - Foto: arhiva
Chiar și-așa, leul „virtual” din acea epocă, utlizat doar ca „monedă de cont” era foarte puternic.
Din lucrarea „Evoluția economică a României. Cercetări statistico-istorice 1859 - 1947. Vol. III”, scrisă de Victor Axenciuc,, aflăm informații despre paritatea monetară a leului, diviziunile acestuia și despre alte detalii legate de sistemul monetar de atunci.
Din datele disponibile la nivel internațional, se poate aproxima valoarea vechilor monede, folosind evoluția prețului aurului și a dolarului în valori comparabile, la paritatea puterii de cumpărare.
Astfel, leul de atunci ar valora astăzi 490 lei, asta, dacă ținem cont de creșterea reală a valorii aurului de 5,1 ori și de prețul de astăzi a gramului de aur, potrivit analizeeconomice.ro.
Calculând prin raportarea la valoarea aurului, observăm că moneda națională este, la ora actuală, de 490 de ori mai slabă decât la momentul înființării ei.
Citește și: Rezervele valutare ale BNR au crescut la finalul anului trecut la 62.135.000.000 euro
Sfanțul, copeica, paraua, galbenul, creițarul, icosarul, polul - toate aceste monede circulau în Principatele Unite în vremea lui Cuza.
Una dintre cele mai populare monede era paraua otomană. Cunoscuta expresie „nu face două parale” vine de la faptul că avea o valoare redusă și era confecționată dintr-un material prost.
Astfel, o folosire intensă o tocea, iar monedele chiar se lipeau unele de altele. Dar chiar și în aceste condiții, o para de atunci, ar valora astăzi 4,5 lei, scrie sursa citată.
Sfanțul, care era numele popular al unei monede austriece numită „zwanziger”, a intrat și el în expresiile devenite celebre ale românilor, precum „n-am un sfanț în buzunar”, care au rămas până în timpurile noastre.
Monede de 1 ban și 5 bani de la 1867 - Foto: gazetadambovitei.ro
Sfanțul, a cărui subdiviziune era creițarul (20 creițari = 1 sfanț), ar fi echivalent astăzi cu aproape 412 lei, o sumă deloc neglijabilă.
Prin urmare, cine spune că n-are un sfanț în buzunare, înseamnă că, de fapt, are mai puțin de 412 lei la el
La rândul său, Copeica, a suta parte dintr-o rublă rusească, ar valora astăzi 19,6 lei, iar rubla de atunci ar valora astăzi 1.960 de lei.
De asemenea, icosarul, o altă monedă turcească folosită pe atunci, ar costa în prezent ceva mai mult decât rubla, adică 2.156 de lei.
Printre cele mai valoroase monede se numără polul imperial rusesc și ducatul austriac - denumit în mod popular „galben” - care ar fi în prezent echivalentul a 9.996 lei, respectiv 5.758 lei.
Iar cele mai tari ar fi lira turcească și lira sterlină, care ar valora în prezent 11.123 lei, respectiv nu mai puțin de 112.250 lei.
După abdicarea lui Cuza și odată cu venirea în fruntea țării a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul rege Carol I - la 10 mai 1866 - prima Constituţie a ţării, cea din luna iunie a aceluiași an, ignora complet problema suzeranităţii Imperiului Otoman asupra Principatelor, dovedind încă de atunci dorinţa statului român de a-şi căpăta independența.
La 22 aprilie 1867 a fost stabilită ca monedă naţională a Principatelor Unite, devenite între timp România, tot „leul”.
Citește și: Moneda de 100 LEI care valorează o mică avere, lansată de BNR. Ce o face atât de valoroasă?
Era o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi având 100 de diviziuni, numite „bani”, iar un leu echivala cu un franc francez.
După cucerirea independenței, în urma războiului din 1877-1878, statul român a fost liber să bată nestingherit propria monedă națională și să emită, în 1880, primele bancnote, inițial în bilete de 20, 100 și 1.000 de lei.
