Cine a fost haiducul-martir Ion Florea? Deși mult mai puțin cunoscut decât alți răzvrătiți, precum Iancu Jianu, Pintea sau Gruia Novac, acest personaj a fost unul foarte iubit de oamenii simpli de la finalul secolului al XIX-lea. În plus, a rămas de pomină evadarea sa din ocnele de sare de la Telega, unde ispășea o pedeapsă la muncă silnică pe viață.
Cine a fost haiducul-martir Ion Florea? Modul spectaculos în care a evadat din temniță
Dei numele este mult mai puțin cunoscut la ora actuală, față de cele ale unui Iancu Jianu, Pintea sau Baba și Gruia Novac, Ion Florea a fost un haiduc foarte iubit de popor la finalul secolului al XIX-lea.
Însuși marele scriitor Mihail Sadoveanu i-a deplâns tragica moarte petrecută lângă Mănăstirea Neamţ, el trecând adesea pe lângă locul respectiv și cunoscând, de asemenea, şi monumentul funerar al acestuia de la biserica Bogoslovu.
Citește și: Cine a fost haiducul „Față neagră”? „Zorro al României” era baron și jefuia bogații
Licean fiind, scriitorul a fost fascinat de personalitatea lui Ion Florea și intenționa să-i dedice o povestire vânătorească - „La poale în codru” - proiect nerealizat, înlocuit cu o odă formată din zece versuri în care deplânge tragica moarte a lui Florea, conform mesagerulneamt.ro.
Despre faptele sale au scris din plin ziarele timpului, iar la 1900, la doi ani de la moarea sa, circula o broşură tipărită la Huşi, cu largă circulaţie în mediul sătesc, în care apărea şi „Cântecul lui Florea”.
De asemenea, în 1976, mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu, fost stareț la Neamț, și A. Sever au publicat un studiu dedicat haiducului, intitulat „În afara legii-Ion Florea”, apărut la editura Junimea.
Dar cine a fost acest personaj? S-a născut undeva prin anul 1858, într-o familie de ţărani nevoiaşi, cu 6 copii, răzeşi deposedaţi de pământ de către moșierii zonei - Frunzetti, Șvarț, Mihalache și Safta - din satul Drăgăneşti, judeţul Suceava.
Familia aparținea unei categorii sociale ce era supusă abuzurilor zapciilor şi fiscalităţii, ale marilor proprietari de moşii, dar îndeosebi ale arendaşilor, vătafilor şi intermediarilor de tot felul.
Studiul din 1976 despre viața lui Ion Florea, scris de Nestor Vornicescu și A. Sever - Foto: mesagerulneamt.ro
De aceea, sătul de nedreptăți, Ion Florea a decis să-și facă dreptate cu arma în mână.El și-a organizat o ceată cu care desfăşura acţiunile de jefuire a unor drumeţi - de obicei înstăriţi - boieri, negustori și alte persoane cu parale.
Florea - care avea deja spr 40 de ani - este arestat și condamnat la muncă silnică pe viață la ocnele de sare Telega. Aici, reușește o evadare spectaculoasă împreună cu alți 14 deținuți.
Ei au spart peretele de sare și au trecut prin opt metri de pământ spre libertate. Doar 12 dintre ei au reușit evadarea, ceilalți doi fiind împușcați de către gardieni, potrivit ziarpiatraneamt.ro.
Florea e întoarce în munţii săi, haiducind în Stânişoara, Rarău, Giumalău, până-n Bucovina. Era când cioban, când ţăran cu coasa-n spate, poteraş, pădurar şi chiar femeie.
Cum a fost prins?
Avea multe gazde iar poterile, deşi numeroase, erau formate şi din mulţi ţărani, care umblau fără entuziasm, ba, mai mult, căutau să-i dea de ştire.
Citește și: Povestea lui Vasile Blidaru, supranumit ultimul haiduc. Ar fi fost trădat de femeia pe care o iubea
Legenda spune că, în faţa unei cârciumărese din satul Bogdăneşti, judeţul Suceava, s-a justificat pentru faptele sale spunând că nu e vina lui, el nu-i făcător de rele şi dacă ia bani e vina autorităţilor şi a justiţiei care l-au împins spre codru.
Iar o expresie a haiducului a intrat în folclorul local, spusă unui reporter de la ziarul ieşean „Opinia”: „Eu nu fur, ci iau”,
Mărturia unui ţăran este definitorie pentru portretul omului Ion Florea: „Era un om drept. Nu făcea năpastă. El lua de unde vedea că era prea mult şi da cui n-avea. Da’ asta făcea orice haiduc”.
Cum pe capul lui autoritățile au pus o recompensă substanţială, de 1.000 de galbeni, căutările lui s-au intensificat.
Două poteri din judeţul Neamţ şi Suceava au început o acţiune susţinută şi după mai multe tentative eşuate, întâmplarea a făcut ca un grup de jandarmi să-l surprindă, pe 3 iulie 1898, cu trei tovarăşi, dormind în pădurea Cărbuna.
Inițial, Florea a reușit să fugă, dar jandarmii nu s-au lăsat și l-au urmărit într-o pădurice de lângă mănăstirea Neamț.
Confruntarea directă nu a mai putut fi evitată. Superioritatea puştilor cu repetiţie a jandarmilor a fost decisivă, iar Nicolae Herţa, jandarm din Târgu-Neamţ, l-a împuşcat mortal pe Florea.
Poteraşii s-au apropiat de trupul prăbuşit și au văzut un ţăran cu opinci, cu iţari, flanelă de lână roşie şi o puşcă marca „Lefoucher”.
Citește și: Cine a fost haiducul Pintea Viteazul? De ce i s-a spus „cel mai important român al secolului 17?
Deznodământul tragic al morţii lui Ion Florea a fost marcat printr-o cruce de piatră înaltă de 1 metru, cu următoarea inscripţie: „În acest loc s-au împuşcat banditul Ion Florea de jandarmul Herţa şi 3 soldaţi din regimentul 15 Războieni, astăzi 3 iulie 1898”.
O mulţime mare a venit la sicriul lui Florea, din curiozitate, dar şi cu pietate şi admiraţie. A fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Neamţ, pe 5 iulie 1898.
Ce a pățit jandarmul care l-a împușcat?
După un număr de zile, trupul lui a fost decapitat şi reîngropat. Capul său conservat corespunzător a ajuns ulterior la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici”, pentru studii de antropologie criminală, scrie lovendal.ro.
Arhimandritul Narcis Creţulescu a scris inscripţia de pe monumentul funerar al lui Ion Florea şi adăuga: „Eu, Narcis, am esaminat pe Florea pe când stătea mort în biserica Bogoslovu, de faţă cu tatăl şi toate rudele lui şi s-a constatat că Florea n-a fost nici tâlhar, nici bandit, ci un om nenorocit căzut în năpaste”.
Amintirea morţii tragice a lui Florea a rămas peste ani. Omul din popor considera că acesta fusese ucis pe nedrept, iar că că cel care omora un haiduc trebuia să fie şi el pedepsit, nu neapărat de oameni.
De aceea, oamenii simpli l-au considerat un adevărat martir căzut în lupta pentru dreptate și nu un nelegiuit.
Ciudat, răzbunarea, pedeapsa de care vorbeau țăranii chiar a venit câțiva ani mai târziu. Întâmplarea a fost povestită, prin 1911, de un moşneag din satul Crăcăoani care stătea într-o crâşmă, unui reporter de la gazeta „Dimineaţa”.
Conform acestuia, jandarmul Herța, cel care l-a împușcat pe Florea, a avut parte de o soartă tragică, trecând prin moarea fiicei, a soției, după care a înnebunit, murind cu mințile duse.
„Ce, nu ştii? Păi, ştie toată lumea. Herţa aista era un jandarm acu vreo 12 ani şi el îi cel care l-o împuşcat pe Florea la Mănăstirea Neamţului.
Amu dacă l-o împuşcat, el credea că o să-i dea stăpânirea o mie de lei cum a făgăduit. Când colo, i-o dat numai o sută. Dar asta n-ar fi nimic.
Într-o vară, se duce Herţa cu nevasta şi cu o fetiţă de-a lor la Mănăstirea Neamţului. Dar fetiţa, cum se juca în munte, se uită o dată într-un fund de văgăună şi venindu-i ameţeala, a căzut jos şi s-a prăpădit. Eu mă aflam pe acolo şi am auzit pe doftor spunând că i-a venit un vârtej.
Acum, vârtej o fi fost, ori n-o fi fost un vârtej, de, lumea zicea că de la Florea i s-a tras… şi pe urmă, să vedeţi mata, că n-o trecut mult şi s-a smintit la minte şi bietu’ Herţa, iar puţin mai încoace i s-o prăpădit şi femeia”, a povestit bătrânul.
Citește și: Cine a fost haiducul celebru care n-a omorât pe nimeni? Achitat de justiție, a murit de cancer
Așa s-a terminat povestea lui Ion Florea, haiducul-martir, dar amintirea faptelor sale mai este prezentă în memoria colectivă, mai ales din zona în care a trăit.
