Cine a fost Sinan Pașa, generalul turc învins de Mihai Viteazul la Călugăreni? Marele Vizir de la acea vreme a condus expediția otomană ce urmărea înlăturarea voievodului de pe tronul Țării Românești și transformarea provinciei în pașalâc. Dar planurile i-au fost dejucate, finalmente, de marele domnitor, primul unificator al celor 3 Țări Române.
Cine a fost Sinan Pașa, generalul turc învins de Mihai Viteazul la Călugăreni? Mare Vizir, de 5 ori
Numele lui Sinan Pașa este cunoscut românilor, dacă nu din manualele ori cărțile istorice, cel puțin din popularul film „Mihai Viteazul”, din 1971, regizat de Sergiu Nicolaesu și cu un Amza Pellea magistral în rolul voievodului.
În aceeași peliculă, actorul și cântărețul de operă, Nicolae Secăreanu, l-a întruchipat pe Sinan Pașa, la 70 de ani acesta nefiind prea departe de vârsta generalului otoman, care avea 75 de ani la vremea bătăliei
Pe 13/23 august 1595, la Călugăreni, într-o zonă mlăștinoasă străbătută de apa Neajlovului, Mihai Vodă - cu doar 16.000 de oameni - a înfruntat și a învins o imensă oaste otomană, estimată la 180.000 de oșteni, condusă de acest Sinan Pașa, Marele Vizir al Imperiului Otoman la acel moment.
Dar să punem pe „pauză” bătălia și să revenim la Sinan. Acesta era un albanez născut în 1520, care a urcat în ierarhia demnitarilor otomani, după ce fusese recrutat ca ienicer de tânăr.
Citește și: Suleyman Magnificul, sultanul vrăjit de Hurrem. Primul padișah care a numit domni în Țările Române
Ascensiunea lui n-a fost una fulminantă, abia la 49 de ani fiind numit guvernator al Egiptului, în timpul domniei sultanului Seim al II-lea, fiul lui Suleyman Magnificul
Până în 1571 a condus luptele pentru cucerirea Yemenului, iar în 1574 a fost în fruntea marii expediții împotriva Tunisului, pe care l-a cucerit în ciuda apărării îndârjite a garnizoanei italo-spaniole.
În 1580, Sinan a fost comandantul în războiul împotriva Persiei, iar în același an a fost numit, pentru prima oară, Mare Vizir.
Ajunsese deja la vârsta de 60 de ani, dar din această clipă a început o sarabandă amețitoare de demiteri și renumiri în cea mai importantă funcție din Imperiul Otoman, sigur, în umbra puterii sultanului.
Izgonirea turcilor la Călugăreni în viziunea pictorului Theodor Aman - Foto: arhiva
În momentul bătăliei de la Călugăreni se afla deja la al patrulea „mandat” ca Mare Vizir, fiind un caz rar de supraviețuire după atâtea demiteri din funcție, care, adesea, se terminau și cu executarea celui considerat nedemn de înalta poziție.
Deși pare stranie această ezitare în a-i lua viața a tuturor sultanilor sub care a slujit, explicația se leagă, probabil, și de vârsta tot mai înaintată a lui Sinan.
În plus, nu a avut copii, adică niciun moștenitor pentru care, eventual, să râvnească, în cine știe în ce moment prielnic, chiar la tronul Imperiului.
De asemenea, era, totuși, un comandant militar cu mare experiență, de ale cărui competențe nu te puteai lipsi definitiv așa de ușor
Citește și: Care fiică de domnitor a ajuns sultană? A fost soția nepotului lui Suleyman Magnificul
Prima demitere a venit după doar un an, în 1581, fiind totodată și exilat. În cele din urmă a fost reactivat și numit guvernator al Damascului, apoi, în 1589, după marea revoltă a ienicerilor, a fost desemnat Mare Vizir pentru a doua oară, conform dosaresecrete.ro.
Dar tot o revoltă a ienicerior avea să pună capăt viziratului său, doi ani mai târziu, în 1591. Doi ani mai târziu a fost chemat să ocupe pentru a treia oară în respectiva funcție Imperiului, în acel mandat conducând armata otomană în campania împotriva Ungariei.
În ciuda victoriilor pe care le-a repurtat, Sinan a fost demis din funcție în februarie 1595, imediat ce la tronul Imperiului a ajuns sultanul Mehmet al III-lea, și a fost trimis - evident - în exil.
Dar, a urmat o nouă reevaluare, altfel că fix în luna august a lui 1595 fost rechemat la post pentru a conduce campania turcească împotriva lui Mihai Viteazul.
Acum putem reveni la acea istorică bătălie. Cum spuneam inițial, voievodul Țării Românești a reușit să pună pe fugă imensa armată otomană, în agitația panicată a acesteia, Sinan Pașa căzând de pe cal de pe un podeș fix în apa Neajlovului.
A supraviețuit, fiind salvat de un oștean credincios, dar și-a pierdut și ultmii doi dinți pe care-i mai avea.
În film acest episod îl arată pe generalul Selim Pașa, jucat de Sergiu Nicolaescu, pe post de salvator al lui Sinan, dar, în realitate, nu e cunoscut niciun comandant otoman cu acel nume care să fi fost părtaș la luptăa respectivă.
Bătălia decisivă de la Giurgiu, din 15-20 octombrie 1595 - Foto: arhiva
Chiar dacă a dat bir cu fugiții de pe câmpul de luptă, armata otomană n-a putut fi oprită în înaintarea ei, din cauza mărimii sale uriașe. De fapt, cel care s-a retras în munți, chit că izbândise în lupta propriu-zisă - a fost Mihai.
Și a facut asta chiar în noaptea ce a urmat bătăliei, lucru pe cre Sinan l-a descoperit abia în dimineața următoarei zile, când și-a dorit să reia atacul. Însă, realist, voievodul și-a at seama că nu poate face față la nesfârșit forțelor otomane și a preferat să aștepte un moment mai prielnic pentru lovitura decisivă.
În acest timp, Sinan și-a început misiunea cu care venise în Țara Românească: s-o transforme în pașalâc.
Citește și: Cine a fost domnitorul ce putea recuceri Transilvania ? Fiul lui Mihai Viteazul a fost ginerele său
A ocupat Bucureștiul, stabilindu-și sediul la mănăstirea Radu Vodă și a început să facă numiri în diverse funcții administrative. Apoi, Sinan Pașa s-a îndreptat către Târgoviște, unde a ajuns în primele zile ale lui septembrie. Dar n-a îndrăznit să- atace direct, din nou, pe Mihai Vodă, ci a rămas în expectativă.
La sfârșitul lui septembrie, Sigismund Báthory, principele Transilvaniei, a pornit în ajutorul Viteazului, aliatului său în acel moment, cu o oștire de circa 20.000 de mercenari, secui și germani care s-a alăturat celor aproximativ 8.000 de oșteni pe care-i mai avea Mihai.
Aceste forțe reunite au început în octombrie înaintarea împotriva otomanilor, obținând victorii pe linie, la Târgoviște, București și în bătălia decisivă, cea de la Giurgiu, din 15-20 octombrie 1595.
Firește în urma eșecului expediției, Sinan a fost demis din nou, dar, tot din nou, soarta a vrut altfel.
Succesorul său în funcie, Lala Mahommed, a murit subit, la doar trei zile după numire. Acest eveniment a fost privit ca un semn divin, iar Sinan a fost numit Mare Vizir pentru a cincea și ultima dată.
Ultima „demitere” a fost și cea definitivă, el murind, tot pe neașteptate , anul următor, pe 3 aprilie 1596, exact în ziua în care împlinea 76 de ani.
A lăsat în urmă o uriașă avere și nici un moștenitor, dar a rămas în istoria Imperiului, dar și a Țării Românești, drept Marele Vizir învins de Mihai Viteazul.
