Cum a ratat Nicolae Ceaușescu Premiul Nobel pentru Pace, în 1978? Mulți români trecuți de o anumită vârstă își mai amintesc de „relațiile prietenești” pe care fostul lider comunist le-a dezvoltat atât cu Israelul, cât și cu lumea arabă, cei doi dușmani ce păreau și încă par ireconciabili.
Și a existat un episod când eforturile sale de a aduce la masa negocierilor cele două tabere păreau că vor fi încununate chiar și cu Premiul Nobel.
Cum a ratat Nicolae Ceaușescu Premiul Nobel pentru Pace, în 1978? A făcut o criză de nervi
Ca și azi, relația Israelului cu țările arabe era una deosebit de tensionată la jumătatea anilor '70.
Nu putea fi uitată înfrângerea umilitoare a coaliției arabe formată din Egipt, Iordania și Siria, în așa-numitul „război de 6 zile” din 5-10 iunie 1967, când statul evreu cucerise și teritorii ce ne sunt atât de cunoascute și la ora actuală: Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania.
A urmat „războiul de Iom Kipur”, declanșat tot de forțele aliate arabe ale Egiptului și Siriei, la 6 octombrie 1973, care au repurtat, în prima fază, mai multe victorii ce au răzbunat umilințele din 1967.
Citește și: VIDEO 22 decembrie 1989, sfârșitul lui Ceaușescu. De ce a fugit cuplul dictatorial spre Târgoviște?
În cele din urmă, tot forța militară superioară a Israelului a prevalat, chiar dacă trupele sale militare au fost alungate din Platoul Golan.
Au fost create, în schimb, premisele unor negocieri de pace care aveau să ducă, în cele din urmă, la celebrele Acorduri de la Camp David, semnate la 17 septembrie 1978 de preşedintele Egiptului Anwar al-Sadat şi primul ministru al Israelului, Menachem Begin, în prezența președintelui SUA, Jimmy Carter.
Nicolae Ceaușescu și premierul Israelului, Menachem Begin, în timpul vizitei acestuia la București, în august 1977 - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 169/1977
Ele au dus la normalizarea relațiilor dintre Egipt și Israel și la recunoașterea, pentru prima oară de către un stat arab, a statului israelian.
Acordurile respective le-au adus lui Anwar Sadat şi Menachem Begin, în 1978, Premiul Nobel pentru Pace. Dar, la auzul numelor laureaților, cineva în București spumega de furie și frustrare.
Era chiar Nicolae Ceaușescu, secretarul general al PCR și președintele României, care se aștepta să fie recompensat și el cu aceeași prestigioasa distincție alături de cei doi.
De ce? Pentru că, de fapt, bazele acelor acorduri de parce istorice au fost puse prin medierea liderului comunist român, de-a lungul anului 1977.
Încă de la începutul anilor ’70, România a încercat să medieze relaţiile dintre ţările arabe şi Israel, state aflate, cum spuneam într-un război aproape continuu.
Citește și: VIDEO Ultima vizită a lui Ceaușescu. De ce s-a dus în Iran când în România izbucnise revoluția?
Nicolae Ceauşescu şi-a cucerit reputaţia de mediator, iar încercările lui de a face pace în Orientul Mijlociu i-au crescut cota în faţa Occidentului.
„În încercarea sa de a-şi echilibra angajamentul politic între statele arabe şi Israel, România păşea pe nisipuri mişcătoare.
Diverse oficialităţi române, inclusiv Ceauşescu, continuau să se întâlnească cu omologii lor arabi, subliniid relaţiile de fraternitate dintre ţările lor. Hafez al-Assad, Saddam Hussein şi Yasser Arafat erau tovarăşi cu Ceauşescu.
În acelaşi timp, diplomaţii români din ţările arabe aveau ordin să păstreze distanţa ori de câte ori ţara-gazdă întreprindea acţiuni pe care Israelul le-ar fi putut considera agresiuni la adresa sa”, susţine Radu Ioanid, în „Securitatea şi vânzarea evreilor”, conform historia.ro.
În 1977, Ceauşescu a pregătit o invitaţie pentru prim-ministrul israelian, proaspăt ales, Menahem Begin. Acesta a acceptat să viziteze Bucureştiul după ce a fost informat că Ceauşescu dorea sincer să joace rolul de mediator între Israel şi Egipt, sosind la București la 25 august 1977.
Ceaușescu, la întâlnirea cu președintele Egiptului, Anwar al-Sadat, în octombrie 1977, de la București - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 201/1977
Cu acel prilej, Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa de a sprijini negocierile pentru obţinerea unei înţelegeri în Orientul Mijlociu.
Astfel, președintele României a fost cel care a aranjat o întâlnire paralelă secretă în Bucureşti, între prim-ministrul Begin şi Said Merei, un reprezentant al Adunării Naţionale a Egiptului.
Begin a subliniat că este dispus să rezolve problema Sinaiului şi chiar de a negocia crearea unei entităţi arabe cu guvern propriu în Gaza şi Cisiordania. Merei urma să transmită mesajul lui Anwar al-Sadat, preşedintele Egiptului.
„Ceauşescu s-a convins că noul prim-ministru al Israelului dorea cu sinceritatea pacea şi l-a invitat pe preşedintele Sadat la Bucureşti.
Sadat a răspuns invitaţiei în octombrie şi, odată sosit, l-a întrebat (...) pe Ceauşescu dacă era absolut sigur că Begin dorea pacea şi era capabil să semneze un acord.
Ceauşescu a răspuns afirmativ la ambele întrebări”. descria Abba Gefen, ambasadorul Israelului la Bucureşti la cea vreme, consecinţele vizitei lui Begin.
Citește și: Cum a scăpat Nicolae Ceaușescu dintr-un accident de avion? Victimă, socrul lui Adrian Năstase
„În septembrie 1977, Moshe Dayan, ministrul israelian de Externe, i-a dat instrucţiuni lui Meir Rosenne, consilier juridic al Ministerului de Extrene, să redacteze un proiect de tratat de pace între Egipt şi Israel”, mai notează Radu Ioanid.
Dar „caimacul” eforturilor depuse de partea română avea să fie luat de SUA, ca una dintre cele două mari puteri mondiale ale timpuului.
De la stânga la dreapta: Anwar al-Sadat, Jimmy Carter și Menachem Begin, în timpul ceremoniei de semnare a Acordurilor de la Camp David, pe 17 septembrie 1978 - Foto: Profimedia Images
Astfel, la un an de la medierea făcută de Ceaușescu, preşedintele Egiptului, Anwar al-Sadat şi prim-ministrul Israelului, Menachem Begin, au semnat Acordurile de la Camp David pe care le-am menționat mai sus.
Negocierile secrete de la Camp David au durat 13 zile, iar cele două acorduri-cadru au fost semnate la Casa Albă, în prezenţa preşedintelui de atunci al Statelor Unite, Jimmy Carter.
Al doilea dintre aceste aceste acorduri-cadru a condus direct la Tratatul de pace israeliano-egiptean din 1979.
În 1978 Sadat și Begin au fost recompensați cu Premiul Nobel pentru Pace, pentru eforturile depuse la edificarea unei păci de neânchipuit până atunci, în Orientul Mijlociu.
În schimb, Nicolae Ceaușescu a fost total ignorat de Comitetul Nobel, în ciuda speranțelor pe care și le pusese în obținerea faimosului premiu, care i-ar fi adus o notorietate și un prestigiu crescute în lume.
Citește și: Sfârșitul unei ere: Jimmy Carter, președintele care a schimbat lumea, a murit la 100 de ani
După ce a văzut că nu a cîștigat Nobelul, liderul comunist român a făcut o adevărată criză de nervi, pentru ca, în anii care au urmat, să mobilizeze toate forțele serviciilor de informații pentru a-i facilita obținerea premiului prin „cumpărarea” - într-un fel sau altul - a bunăvoinței unor personalități influente care-l puteau ajuta în acest sens.
„Ceauşescu s-a scandalizat că nu a primit Premiul Nobel pentru pace drept recunoştere a rolului jucat în negoieri.
Apoi, ani la rând, unul dintre interesele majore a fost să recruteze, prin intermediul CIE, oameni influenţi din culise care să-l ajute să aducă premiul în România”, mai scrie Radu Ioanid, potrivit aceleiași surse.
