O cartelă de alimente din timpul lui Ceaușescu este ceva ce nostalgii acelor vremuri au uitat sau vor să uite că a existat. Dincolo de relaxarea din primii ani ai regimului Ceaușescu a existat o lungă și rece „noapte”, una în care se ascundeau atât creaturile fioroase ale Securității și ale fricii, cât și spectrul foametei, la propriu.
Cum arăta o cartelă de alimente din timpul lui Ceaușescu? Românii primeau 0,5 kg de carne pe lună
Unii au uitat, alții, probabil, vor să uite ori să treacă cu vederea lucrurile inumane petrecute în timpul regimului comunist, inclusiv sun conducerea „celui mai iubit fiu al poporului”, Nicolae Ceaușescu, cel care a condus PCR și țara între 1965-1989.
Sigur, prin lege, practic, trebuia să ai un serviciu, deci te bazai pe un venit, iar dacă av eai noroc sperai la o repartiție de garsonieră sau apartament într-unul dintre blocurile comuniste.
Citește și: Cum a pierdut Ceaușescu clauza națiunii celei mai favorizate? „Democrația noastră e superioară
Și da, siguranța pe străzi era mai mare, pentru că, practic, miliția și Securitatea supravegheau pe oricine, iar cei care își riscau libertatea făcând tâlhării, furturi sau alte ilegalități, era mult mai mic.
Însă în apartamentul acela pe care, dacă erai băftos sau pilos, îl primeai de la stat, avea curent electric doar câteva ore pe zi, căldura era la fel de rară, ele devenind adevărate sicrie înghețate, iarna și saune, vara, programul la televizor ajunsese de doar 2 ore pe zi, și acelea dedicate mai ales „tovarășului” și „realizărilor mărețe”.
În plus, după ce valul de relativă bunăstare din primii ani ai regimului Ceaușescu a trecut, situația alimentară a românilor a devenit din ce în ce mai grea. Până a ajuns o adevărată luptă pentru supraviețuire, lună de lună, zi de zi.
Coadă la pâine pe vremea comunismului - Foto: foaiatransivana.ro (cu rol ilustrativ)
Cei care oftează după acele vremuri probabil nu-și dau seama că sunt nostalgici mai ales după propria lor tinerețe sau, oricum, după o altă vârstă decât o au acum sau că, de au fost copii în anii 80, n-au știut, firesc, chinurile, presiunea și responsabilitățile trăite de părinții lor pentru a le pune pâinea pe masă.
Mulți au auzit sintagmele „alimentație științifică” sau „alimentație rațională” în legătură cu politica alimentară a lui Ceaușescu. Dar ce au însemnat ele, de fapt, mai concret?
O cartelă de alimente avea o rație de 300 grame de pâine pe zi
Programul de alimentație rațională a avut ca scop reducerea cheltuielilor statului în vederea plății datoriei externe.
De fapt, planul de alimentație „științifică” din anii 1980 nu a fost o noutate în cadrul regimului comunist românesc.
Normele de alimentație rațională, după criterii medicale, bazate pe indicatori de vârstă, gen, profesie, consum energetic, stare fiziologică etc., fuseseră elaborate încă din 1964, sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar au fost duse de Ceaușescu pe noi „culmi”.
În 1976, ministrul Sănătății de atunci, Nicolae Nicolaescu, propunea o comisie de specialitate care să elaboreze normele de alimentație rațională.
Citește și: Cine trebuia să conducă România în locul lui Nicolae Ceaușescu? A murit în 2010, la 97 de ani
În fruntea acestei comisii se a fost numit prof. dr. Iulian Mincu - șeful catedrei de nutriție și boli metabolice din cadrul IMF București, director al Centrului de nutriție și boli metabolice, devenit medicul personal al ui Ceaușescu.
Ca fapt divers, după Revoluție, Iulian Mincu a fost „răsplătit” cu funcția de ministru al Sănătății, în perioada 1992-1996, în guvernul condus de Nicolae Văcăroiu.
Coadă la carne în România anilor '80 - Foto: historia.ro
La data de 19 decembrie 1980 a apărut „Legea pentru constituirea, repartizarea şi folosirea pe judeţe a resurselor pentru aprovizionarea populaţiei".
Decretul stabilea raţionalizarea consumului de alimente în funcţie de judeţ, iar cartelele la zahăr şi ulei erau diferenţiate pe categorii de populaţie, conform adevarul.ro.
Pentru a justifica reducerea porţiilor, a fost inventat, la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, „Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”, document apărut în 1982.
Elaborat de echipa condusă de profesorul Mincu, acesta stabilea necesarul de calorii, raţiile de mâncare şi inclusiv standardele de greutate ale românilor.
Pentru aplicarea unei „alimentații raționale” a societății, statul comunist a pus în mișcare un uriaș aparat de elaborare, propagandă și implementare a programului. Scopul declarat era acela de a îmbunătăți starea de sănătate a populației.
Totul avea, însă, legătură cu situația economică la zi și cu dorința lui Ceaușescu de a plăti datoria externă a României.
Fiind un proiect național de anvergură, cu multiple implicații în varii zone instituționale, aprobarea de către Marea Adunare Națională și publicarea în Buletinul Oficial a „Programului” nu s-a făcut decât în 1984, când înfometarea populației a atins noi cote.
„Alimentația științifică” a lui Ceaușescu a dus la înfometarea populației
Programul a dus la o penurie generalizată și mari lipsuri și suferințe pentru populație. Românii au fost nevoiți să se „descurce”, fiecare cum a putut, modalitățile de „fentare” a normelor și vigilenței autorităților devenind aproape legendare.
Limitarea consumului de alimente a fost controlată de vechiul regim prin introducerea cartelelor, documente fără de care nimeni nu avea acces la pâine, zahăr sau ulei.
Citește și: Cât costa o cutie cu ness Amigo pe vremea lui Ceaușescu? Când a intrat pe piața din România?
Fiecare familie era arondată unui magazin din cartierul unde avea domiciliul. Capul familiei se prezenta la gestionarul magazinului cu cartea de imobil pentru a dovedi domiciliul şi cu buletinul pentru a dovedi identitatea şi toate datele erau trecute pe cartelă.
Cartelele pentru pâine aveau culori diferite, de la oraş la oraş, iar fiecare român avea, de exemplu, dreptul doar la o jumătate de pâine pe zi.
Cartelă la pâine din 1986 - Foto: amintiridincomunism.wordpress.com
În privința cartelizării alimentelor, existau mici variații de la o zonă a țării la alta, dar numitorul comun era lipsa acută a acestora.
Iată cum arăta, de exemplu, rația lunară pentru o persoană din orașul Galați, potrivit istorie-pe-scurt.ro :
- Pâine - 300 de g/zi (4 lei - pâinea de 500-600 de grame);
- Carne de pasăre: 1 kg (20-27 de lei kg.);
- Carne de porc sau vită: 500 de grame/lună (21-27 de lei kg.) În caz de lipsă a cărnii se dădeau conserve din URSS sau Cehoslovacia;
- Mezeluri (sau preparate): 800 de g sau, la alegere, pateu de ficat;
- Telemea: 500 de g. trimestrial;
- Unt: 100 de g (6,5 lei pachetul);
- Ulei: 750 de g. (9,5 lei);
- Zahăr: 1 kg. (15 lei kg.);
- Mălai: 1 kg (4 lei kg. grișat);
- Făină: 1 kg trimestrial;
- Ouă: 8-12 pe lună;
- Supliment muncitori cu muncă grea: 300 de g/ lună diverse produse.
Trebuie menționat că proviziile de alimente erau considerate speculă şi se pedepseau aspru. Ceauseşcu inventase legi care pedepseau datul pe sub tejghea al alimentelor sau strângerea de provizii.
Citește și: FOTO Cât costau țigările în „Shop”-urile comuniste? Cum luai Kent și More „pe sub mână”?
Decretul Consiliului de Stat 306/1981 privind „măsuri pentru prevenirea şi combaterea unor fapte care afectează buna aprovizionare a populaţiei”, din octombrie 1981, stabilea pedepse pentru românii care făceau provizii de alimente. care puteau ajunge și la 5 ani de închisoare.
Întuneric, frig, foame, frică, program tv de 2 ore, lipsa oricăror libertăti fundamentale - de la cea de exprimare, până la cea de a călători sau munci peste graniță, în Occident - iată „oferta” regimului comunist ceaușist pe care unii români încă îl regretă.
