De ce era poreclită Elena Ceaușescu, în tinerețe, „Păsărica”? Născută în anul în care România intra în Primul Război Mondial avându-i la conducere pe Regele Ferdinand și Regina Maria, a ajuns, practic, stăpâna țării alături de cel care i-a fost soț vreme de 42 de ani.
De ce era poreclită Elena Ceaușescu, în tinerețe, „Păsărica”? Isabel Peron, femeia care a inspirat-o
Povestea celei care a devenit, dintr-o copilă născută într-o familie săracă, stăpâna României vreme de aproape un sfert de secol, alături de soțul său, „academician de renume mondial”, dar și Prim-viceprim-ministru al guvernului, a început la 7 ianuarie 1916, în satul Petrești din Dâmbovița.
Înainte de 1990, problema datei sale de naștere era un secret de stat, pentru că nu se admitea ca populația să știe că „Tovarășa” era, de fapt, cu doi ani mai în vârstă decât „Tovarășul”.
Astfel, se spune că, în acst scop, data din certificatul de naștere a fost mutată în anul 1919, deși cea reală apare consemnată ca atare - adică ianuarie 1916 - chiar și într-o autobiografie scrisă cu mâna Elenei, prin anii '50, când încă era departe de statutul pe care îl va dobândi după accederea la putere a soțului ei, în 1965.
Numele din certificatul de naștere este Lenuța Petrescu, dar era cunoscută în satul natal ca „Lenuța lu’ Briceag”.
Citește și: VIDEO 22 decembrie 1989, sfârșitul lui Ceaușescu. De ce a fugit cuplul dictatorial spre Târgoviște?
„În comuna natală nu lăsase prea multe amprente. După Revoluţie, au ieşit la iveală, însă, câteva rumori locale care par să se potrivească perfect personalităţii pe care au cunoscut-o românii: era subţire şi înaltă şi, în sat, i se spunea „Păsărica”.
I se dusese numele aşa pentru că nu obişnuia să poarte chiloţi. Preotul bisericii ortodoxe din sat spunea, însă, că era o fată liniştită şi singuratică, preferând mai degrabă să stea ore întregi în clopotniţa bisericii uitându-se după păsări ori în pădure căutând cuiburi şi pui de veveriţă”, scria Edward Behr în cartea „Kiss the Hand You Cannot Bite” („Sărută mâna pe care n-o poți mușca”).
Elena Petrescu - a doua din stânga - în 1939, anul în care l-a cunoscut pe Nicolae Ceaușescu - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 2/1939
Elena Petrescu-Ceaușescu a venit la București pe când avea 17 ani și s-a angajat ca muncitoare necalificată într-un laborator de pastile.
Ulterior, s-a angajat ca „cusătoreasă începătoare” la fabrica „Lantex”. Nici nu avea cum să aibă pretenții mai mari, din moment ce nu făcuse decât patru clase în satul natal, după cum afirmă chiar ea în autobiografia menționată.
Pentru edificare, mai jos redăm pasaje, păstrând ortografia viitoarei „academician doctor inginer” și „savante de renume mondial”, din care aflăm amănunte și despre destinul ei profesional în anii tinereții.
Citește și: Cu cât se vinde colierul purtat de Elena Ceaușescu la întâlnirea cu Regina Elisabeta, din 1978?
„Elena Ceauşescu (Petrescu) mam născut în comuna Petreşti, jud. Dâmboviţa, în anul 1919 la 7 Ianuarie. Părinţi se numesc Nae şi Alexandrina ocupaţia agricultori avere 4 hectare de pământ şi casă de locuit, în tre ani 1926-1930 am făcut şcoala primară în com unde mam născut.
În anul 1936 am venit la Bucureşti, am intrat ca ucenică la fabrica Lantex. în urma unei acţiuni am fost concediată. am lucrat la fabrica Texca până 1937 am intrat la fabrica Minerva.
Din 1936 am participat la şedinţele Sindicatelor Unite din Şerban Vodă în 1937 am început să lucrez pentru apărare până în 1939. În 1939 când sa format comisia pentru tineret am luat parte şi am început să lucrez pentru U.T.C.
În toamna lui 1939 a fost grevă la fabrica Minerva, am luat parte în comitetu de conducere al grevei, am rămas fără lucru până în toamna lui 1940 am intrat la fabrica Jachard până în 1941 am lucrat în comitetu local pe linie de U.T.C. ca secretar al Sectorului III Albastru.
În 1941 am primit un avertisment din cauză că am fost întro casă conspirativă (…) în septembrie am fost arestată singură. am fost dată de Mitran care devenise provocator, nu am recunoscut nimic şi nu am dat pe nimeni din lipsă de dovezi am fost eliberată.(…)
În 1943 prin Iulie am luat legătură pe linie de apărare cu Revi Elena, Olga Voss până la 23 August am dus colete pentru Târgu Jiu. După 23 August am lucrat la Sectorul III Alb(…).
În primăvara lui 1947 am lucrat la U.F.D.R. sect I Galben cu munca culturală până în August 1947. Am plecat în concediu de boală”, scria, într-o gramatică aproximativă, Elena Ceaușescu în documentul ce a fost publicat de renumitul istoric Lavinia Betea, confom historia.ro.
În spiritul epocii, tovarășa Elena își făcea și necesara autocritică, chiar dacă „boala” fusese, de fapt, reprezentată de cele două nașteri: Valentin, în 7 februarie 1948 și Zoia, 1 martie 1949. Nicu, cel de-al treilea copil al cuplului, va veni pe lume un pic mai târziu, la 1 septembrie 1951.
Nicolae și Elena Ceaușescu, în balconul Palatului „Generala” din Piața Universității, pe 30 august 1944, întâmpinând trupele sovietice care intraseră în București - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 2/1944
„În acest timp am şi născut, de două ori, dar de şi am avut greutăţi totuşi am fost neglijentă că mam lăsat copleşită fără să fiu mai energică nu am depus eforturi nici să citesc, nici să merg să muncesc”, își punea ea cenușă-n cap, cu „simț autocritic”.
Marea întâlnire a vieții Lenuței Petrescu avea să se producă în 1939, când l-a cunoscut pe tânărul Nicolae Ceaușescu, deja ilegalist comunist cu ștate mai vechi.
Probabil că cei doi erau deja un cuplu când, pe 13 august 1939, pe stadionul Veseliei din Ferentari, s-a dat o mare petrecere la care au fost invitați și cei doi.
Evenimentul a fost organizat de breasla lucrătorilor din industria textilă, pielărie și încălțăminte, iar în cadrul petrecerii Elena, care muncea pe atunci ca textilistă la fabrica „Jaguarul”, avea să fie desemnată „Regina Muncii”, în urma unui așa-zis concurs de frumusețe.
De fapt, câștigătoarea era cea care reușea să vândă celor prezenți cele mai multe cărți poștale. Se spune că Nicolae a făcut tot posibilul ca Elena să primească acest titlu, după ce a cumpărat un număr impresionant de cărți poștale în contul ei.
Citește și: Alegeri prezidențiale 2024. Nicolae Ceaușescu a fost primul președinte al României. De când?
Propaganda comunistă de mai târziu avea să susțină că Nicolae Ceaușescu s-ar fi îndrăgostit de cea declarată „regina balului” la acea manifestare, sugerând și anumite date fizice atrăgătoare ale viitoarei titulare a „Cabinetului 2”.
Ce-i drept, au existat zvonuri destul de persistente în legătură cu presupuse relații pe care Elena le-ar fi avut cu soldații germani în timpul războiului sau chiar cu Marin Ceaușescu, fratele mai mare al lui Nicolae, care ar fi „descoperit-o”, dar i-ar fi pasat-o frățiorului mai mic.
Încă nu s-au găsit dovezi absolut edificatoare pentru aceste lucruri, dar e clar că, dintre cei doi, tânăra Lenuța era cea mai „nărăvașă”.
De altfel, e aproape unanim recunoscut de către istorici că ea a fost prima și singura iubire, ba chiar unica femeie din viața lui Nicolae Ceaușescu.
Elena l-a ajutat foarte mult pe acesta să scape de bălbâiala nativă, făcând numeroase exerciții de dicție cu el, lucru care l-a făcut aproape dependent de ea.
În perioada 1940-1944, când Ceaușescu a fost închis la Jilava, apoi internat în lagărul pentru deținuții politici de la Tg. Jiu, Elena l-a vizitat de nenumărate ori, cei doi beneficiind și de momente de intimitate, cu acordul paznicilor.
Cei doi au fost prezenți și pe 30 august 1944 - imediat după eliberarea lui Nicolae din pușcărie - la întâmpinarea trupelor sovietice care intrau în București.
Ceaușescu a ținut cu acest prilej primul discurs politic important, în Piața Universității, de la balconul Palatului „Generala”, Palatul BCR, după Revoluție.
Nicolae și Elena Ceaușescu, în vizita din 1974, în Argentina, alături de președintele țării, Juan Peron și de soția acestuia, Isabel Peron - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 44/1974
Elena și Nicolae Ceaușescu s-au căsătorit în decembrie 1947, când ea era însărcinată în 7 luni cu Valentin, iar el fusese deja ales, după alegerile falsificate de comuniști din noiembrie 1946, deputat de Olt.
De aici, mai ales după înlăturarea monarhiei, urmată de proclamarea Republicii - la 30 decembrie 1947 - și instaurarea totală a puterii comuniste în țară, cariera politică a lui Ceaușescu a cunoscut o ascensiune fulminantă.
Ea a fost încununată de ajungerea în fruntea Partidului Comunist și, implicit a României, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în martie 1965, poziție confirmată în vara aceluiași an, la Congresul al IX-lea al Partidului Muncitoresc Român, transformat, tot cu aceeași ocazie, în PCR.
La început fără a se implica politic, Elena Ceaușescu a fost interesată să își creeze o imagine de „om cu carte”, mai întâi prin „absolvirea” Facultății de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii bucureștene.
Sigur, patalamaua conta, altfel nu se punea problema că ar fi trecut prin facultate ca un student silitor. Așa cum avea să obțină și celelalte titluri academice din viața ei, cu lucrări făcute de alții.
Dar, obsedată de acest lucru - cu siguranță și din cauza complexului de a nu avea, în mod real, decât patru clase - Elena Ceaușescu a strâns nenumărate titluri, de la cel de „doctor în chimie”, la cel de „academician doctor inginer”, devenind membră a șase academii și „Doctor Honoris Causa” a zece universități de pe tot mapamondul, plus alte numeroase distincții.
Într-un fel, putem spune că obsesia adunarii unor asemenea titluri academice – toate fiind primite fără nici măcar o secundă de efort intelectual din partea beneficiarului - a fost surprinzătorul model al obsesiei asemănătoare existentă după Revoluție în rândul a numeroși oameni politici de la noi.
Treptat, pe măsură ce Ceaușescu își întărea poziția de lider de necontestat al partidului și statului și pretențiile politice ale soției au căpătat alte dimensiuni.
În iulie 1972, ea a fost aleasă în rândul membrilor Comitetului Central al PCR, pentru ca un an mai târziu să intre în Comitetul Executiv al CC al PCR (CPEx).
În noiembrie 1974 devine membru al Biroului Permanent al CPEX al CC al PCR, adică al „miezului” select - avea doar 16 membri - al celui mai important for de decizie în partid.
Să nu uităm că în aprilie, tot 1974, Nicolae Ceaușescu devenise primul Președinte al României, funcție inexistentă până atunci în istoria țării.
Elena Ceaușescu este însărcinată, de asemenea, cu problemele de cadre din PCR, având pe mănă, practic, dosarele cu toate secretele celorlalți lideri comuniști.
Din acest moment, ea devine, practic, numărul 2 în partid și, implicit, și în stat, biroul ei fiind cunoscut din acel moment drept „Cabinetul 2”.
S-a spus că aceste ambiții au fost alimentate de modelul altor femei puternice, precum Isabel Peron, a treia soție a președintelui Argentinei, Juan Peron, ea urmându-i Evitei Peron, decedată la doar 33 de ani, în 1952, care a fost a doua soție a acestuia, devenind, în schimb, un personaj mult mai cunoscut publicului larg.
Isabel Peron, în schimb, pe care soții Ceaușescu au întâlnit-o chiar în 1974 cu ocazia vizitei făcute în Argentina cu puțină vreme înainte de moartea lui Juan Peron, nu a fost doar „Prima Doamnă” a Argentinei, ci și președintele statului sud-american, vreme de aproape doi ani, între 1 iulie 1974 și 24 martie 1976.
Ea i-a urmat în funcție propriului soț, la moartea acestuia, asta după ce, în prealabil, fusese vicepreședintele țării, între 1973-1974. Isabel Peron trăiește și în ziua de azi, la venerabila vârstă de aproape 94 de ani, pe care-i va împlini pe 4 februarie.
Așa se face că - având acest model în minte - ambițiile politice ale Elenei Ceaușescu n-au mai cunoscut limite, din 1980 ea devenind și Prim-viceprim-ministru în guvernele Ilie Verdeț, apoi Constantin Dăscălescu, funcție deținută până la Revoluție, deci aproape un deceniu.
Citește și: VIDEO Ateul Ceaușescu și-a înmormântat părinții cu sobor de preoți. Imagini de colecție
Despre infuența ei nefastă asupra lui Ceaușescu s-a scris în nenumărate rânduri, părerea unanimă fiind că era „o femeie rea”, după cum o caracteriza propriul socru, Andruță Ceaușescu.
Pe de altă parte – vrem, nu vrem – ea va rămâne în galeria „Elenelor” din ultima sută de ani a istoriei noastre, ce începe cu Elena Lupescu, „Duduia” care a influențat atât de mult destinul Regelui Carol al II-lea, până la, mai aproape de noi, Elena Udrea, fosta „blondă de la Cotroceni”, colaboratorul cel mai apropiat – la propriu și la figurat – al fostului președinte Traian Băsescu.
Dar, spre deosebire de ele, puterea dobândită de Elena Ceaușescu s-a manifestat inclusiv direct, prin funcții reale în partid și în stat, nu doar prin influențarea celui care deținea, de fapt, puterea, ca în celelalte cazuri.
Spulberați de la conducere în urma Revoluției din decembrie 1989, Nicolae și Elena Ceaușescu au murit, totuși, așa cum au trăit aproape toată viața. Împreună.
Au fost executați la zidul unității militare din Târgoviște chiar în ziua de Crăciun din 1989, la doar 40 de kilometri de locul nașterii ei. Și tot împreună își dorm somnul de veci în Cimitirul Ghencea din Capitală.
