Numele de daci al strămoșilor noștri ni se pare astăzi absolut firesc. Totuși, de ce s-au numit așa și nu altfel? Aceasta e o problemă care i-a preocupat pe lingviști și istorici, care au avansat mai multe teorii, din care una pare cea mai logică și probabilă.
De unde vine numele de daci al strămoșilor poporului român? În ce limbă cuvântul însemna „lup”?
Sigur, la ora actuală, e absolut normal să spunem daci fără să ni se pară nimic neobișnuit în această denumire. Dar de ce s-au nuit strămoșii noștri astfel? De ce daci și nu altcumva?
Din păcate, ca și în alte privințe despre istoria viața dacilor, unde încă există multe necunoscute, nici în acest caz nu există un răspuns clar, evident.
Însă, de-a lungul timpului, s-au conturat mai multe explicații dintre care una este considerată cea mai plauzibilă în prezent.
Dacii au făcut parte din marea familie a popoarelor indo-europene, care au venit spre Europa, acum mii de ani, din stepele îndepărtate ale Asiei.
Marea majoritate a limbilor și popoarelor de azi ale „Bătrânului Continent” își au originea în limba și popoarele acelea.
Citește și: Unde ar fi ascunsă comoara regelui Decebal? Locul se află aproape de capitala dacilor, Sarmizegetusa
Dacii au făcut parte din importanta familie a tracilor - deci dacii nu sunt totuna cu tracii, ci doar o ramură a acestora - un popor indo-european de limbă „satem”.
Aceasta era una dintre cele două ramuri majore ale limbilor indo-europene, folosită de tracii din Est, cealalată fiind limba „centum”, utilizată de tracii ajunși în Vestul Europei..
„Tot masivul Carpatic, până spre Morava, Vistula, Nistrul nordic și teritoriul la est de acest fluviu, era locuit de tracii nordici, cunoscuți mai târziu sub numele de daci și geți”, scria marele istoric Vasile Pârvan, în lucrarea sa, „Getica”.
Stindardul de luptă al dacilor avea forma unui cap de lup - Foto: arhiva
Tracii, al căror nivel de civilizație și cultură n-a fost egalat în antichitate pe întregul teritoriu european (în afara lumii grecești, etrusce și romane) decât de civilizația celților, erau un popor a cărui forță și cultură s-a bucurat de multă considerație în Antichitate.
Denumirea generală de „traci” a fost dată triburilor de limbă tracică dintre Marea Egee și Dunăre. Pe de altă parte, triburile din nordul Dunării, vorbind aceeași limbă tracică, purtau nume de daci sau de geți ori denumiri tribale specifice (carpi, costoboci, etc.).
Numele de daci provine din cuvântul care însemna „lupi”
Astfel, din acest creuzet pestriț de popoare, triburi și entități statale și-au făcut apariția în istorie și dacii.
Prima menţiune certă a numelui de „daci” apare spre mijlocul secolului I î.Hr., chiar la marele general și conducător roman, Iulius Cezar (100-44 î.Hr.), într-o descriere geografică a zonelor din estul Rinului, respectiv sudul Germaniei, conform enciclopedia-dacica.ro.
Citește și: De unde vine numele Munților Bucegi? Care este legătura cu dacii?
„Pădurea începe la hotarele helveţilor, nemeţilor şi rauracilor şi se întinde în linie dreaptă, paralel cu Dunărea, până la hotarele dacilor şi anarţilor”, consemna Cezar.
Cam în aceeași perioadă, spre sfârşitul secolului I î.Hr., apare şi numele de Dacia, folosit de către Marcus Vipsanius Agrippa (63-12 î.Hr.), om politic şi general roman, prieten şi colaborator al împăratului Octavian Augustus, pentru a desemna un spaţiu mai larg.
Conform acestuia Dacia getică se mărginea la răsărit cu pustiile Sarmaţiei, la apus cu fluviul Vistula, la nord cu Oceanul, iar la sud cu fluviul Istru, adică Dunărea.
Dar de unde provenea numele dat acelor războinici și statului lor? În mediul academic există mai multe posibile explicații.
Vasile Pârvan leagă atât numele dacilor, cât şi al geţilor, de o influenţă scitică, ipoteză improbabilă și care apare într-o perioadă în care prin scitizare se încerca să fie explicate o mare parte din necunoscutele problemelor istorice din Dacia.
Marele actor Amza Pellea a interpretat rolul regelui Decebal în două filme: „Dacii” (1967) și „Columna” (1968) - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
Dacii și geții sunt menționați de 63 de autori antici: de 32 în limba greacă și de 31 în latină. Între originile propuse pentru numele de „daci” este și cea care îl presupune ca fiind o extensie asupra întregii populații a numelui unei arme caracteristice populațiilor geto-dace, „daca”, ce însemna „pumnal" sau „cuțit”.
Dar ipoteza cea mai plauzibilă și care a fost adoptată de tot mai mulți istorici și lingviști pare a fi cea care leagă numele de „dac” de cel de „dáos”, cuvânt care în limba frigiană - una înrudită cu cea a tracilor - înseamnă "lup".
Limba vorbită de daci era indo-europeană
După mărturia marelui geograf și istoricului antic grec Strabon, autorul amplei lucrări „Geographia“, dacii înșiși își spuneau „Dáoi”, adică „lupi”.
Tocmai de aceea, prestigiosul istoric al religiilor, Mircea Eliade, pleacă de la relaţia numelui cu verbul „dhau” (a sugruma, a sufoca), de unde ar proveni şi numele ilir al lupului - „dhaunos”, ca şi cel frigian - „daos”, menționează sursa citată.
„Dacii” ar fi la origine, potrivit lui Eliade, nu un etnonim - adică numele dat unui popor - ci numele unei confrerii iniţiatice cu caracter războinic, care îşi impune modelul - şi în consecinţă şi numele - asupra unor întregi comunităţi şi regiuni.
Astfel, pare destul de probabil că numele dacilor derivă, în ultimă instanță, de la epitetul ritual al unei confrerii de războinici. Triburi războinice cu numele de „lupi” s-au întâlnit și în multe alte părți ale Europe, în Spania, Irlanda, Anglia, etc.
Acest nume de animal, desigur cu putere de simbol venerat, poate explica și forma de lup a stindardului dac.
Citește și: Cum a provocat aurul dacic prima criză mondială? Romanii au prădat 166 de tone din Dacia
Se pare că în prima jumătate a sec. II î.Hr., toate aceste formațiuni gentilice și tribale constituiau patru uniuni puternice, fiecare emițând (încă din secolul anterior) monedă proprie.
Este foarte posibi, prin urmare, ca numele de „daci” să fi aparţinut iniţial unui singur trib care a ajuns să se impună în fața celorlalte care făceau parte, inițial, din aceeași confrerie de războinici, fiind extins și la acestea,
Acest lucru era frecvent în Antichitate, el petrecându-se atât la traci, cât și la germani, gali/celţi, iliri şi chiar greci.
Prin urmare, dacă această teorie este valabilă, românii pot spune că se trag dintr-un neam războinic „de lupi”, al căror sânge s-a amestecat, după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, după războiul din 105-106 d. Hr., cu cel la fel de războinic al legiunilor mărețului imperiu.
