Domnitorul care a urcat pe tronul Moldovei la doar 13 ani. Acest personaj istoric a avut un tată mult mai cunoscut decât a apucat el să fie și un străbunic faimos, fiind descendent din „osul” lui Ștefan cel Mare.
Domnitorul care a urcat pe tronul Moldovei la doar 13 ani. Era strănepotul lui Ștefan cel Mare
Bogdan al IV-lea al Moldovei a avut un destin pe cât de scrut, pe atât de tumultuos. Era fiul cel mare al controversatului și complexului domnitor Alexandru Lăpușneanu, cel care a condus Moldova în două rânduri, între septembrie 1552 – noiembrie 1561 și octombrie 1564 – martie 1568.
Acesta l-a considerat mereu drept copil legitim, deși se născuse în 1554, cu doi ani înainte de căsătoria tatălui său cu Domnița Ruxandra, fiica lui Petru Rareș.
Citește și: Cine a fost domnitorul care a făcut Craiova capitala Țării Românești? E îngropat în Herson, Ucraina
Cronicarul oficial al lui Alexandru Lăpuşneanu, Eftimie, cel mai bine informat izvor contemporan, indicând chiar şi luna calendaristică, mărturiseşte că „fiind în al doilea an al domniei, lui Alexandru voievod i s-a născut un copil scump şi prea dorit şi fiu prea iubit, Bogdan voievod, în luna august”(1554), conform cersipamantromanesc.wordpress.com.
Imediat după această naştere, la 3 septembrie septembrie 1554, Lăpuşneanu a întemeiat mănăstirea Slatina, între cele două evenimente fiind desigur o legătură.
De asemenea, preotul armean din Cameniţa Podoliei, care l-a cunoscut aici pe Bogdan, la 17 septembrie 1571, afirmă că la acea dată acesta era „de abia de 17 ani, însă avea un corp regulat şi era frumos”, confirmând, astfel, varianta 1554 ca an al nașterii.
Nu trebuie uitat că, după cum tatăl său, Alexandru Lăpușenanu era nepotul lui Ștefan cel Mare, Bogdan era, pe cale de consecință strănepotul gloriosului voievod.
Că Bogdan era special pentru părintele său, o dovedește și faptul că acesta stabilise prin testament, încă de la 24 martie 1564, ordinea succesiunii la tron a fiilor săi, cei pe care îi socotea legitimi, în fruntea listei fiind mereu Bogdan, indiferent de modificările pe care Lăpușeanu le-a mai adus testamentului.
La 9 martie Alexandru Lăpuşneanu aduna Marele Sfat al Ţării şi îi cerea să aleagă domn pe fiul său, Bogdan, căruia îi va transmite sceptrul înaintea tuturora. Înaintea morţii, grijuliul părinte, renunţând la domnie în favoarea acestuia, consecvent concepţiei sale asupra priorităţilor politice, s-a adresat înaltei Porţi pentru trimiterea steagului de domnie.
După încheierea Sfatului, Lăpușneanu s-a călugărit sub numele de Pahomie, a cărui iniţială provenea de la numele putat înaintea domniei, Petru. El s-a stins la scurtă vreme, în circumstanțe ce au us la gândul la un asasinat ticluit de anumiți boieri.
Alexandru Lăpușneanu alături de băiatul său cel mare, Bogdan și de încă un alt fiu - Foto: arhiva
După moartea fostului domn, nu toţi boierii şi-au ţinut cuvântul, unii susţinând candidatura marelui vornic al Ţării de Jos, Ionaşcu Zbierea.
În cadrul adunării elective care a urmat, marele hatman Dumitru şi marele logofăt Gavrilaș, s-au ridicat împotriva lui Zbierea, a cărei candidatură a fost respinsă, iar sfatul domnesc l-a confirmat ca domn pe Bogdan.
Citește și: Cum a pierdut Ștefan cel Mare tronul Moldovei? A fost înlocuit de un văr. Cât a durat situația?
La 25 martie 1568, după numai 11 zile de la înmormântarea lui Alexandru Lăpuşneanu, sultanul îi anunţa pe regele Poloniei şi hanul Crimeei că domnia Moldovei „a fost acordată fiului său Bogdan şi i s-a trimis împărătescu nostru steag”, mai scrie sursa citată.
La luarea domniei, în martie 1568, Bogdan Lăpuşneanu avea doar 13 ani şi 9 luni, fiind minor, aşadar, chiar și după normele de atunci, având-o ca tutore pe mama sa, Ruxandra.
După moartea acesteia, în 1570, tânărul voievod Bogdan a rămas conducător de sine stătător, la numai 15 ani. Numai că el n-a ştiut să profite de bunele relaţii cu Poarta, moştenite de la tatăl său.
Orientarea sa spre Polonia, cu care a încheiat tratate de supunere, i-a atras mazilirea din partea Porţii, care nu era dispusă să cedeze nici o palmă din influenţa sa asupra Moldovei, dar și din partea vechilor boieri, care au fost înlocuiți în favoruri și anturaj cu „sfetnici leși”, cu care risipea averea domnească.
Plângerile acestora, dar și propria nemulțumire, i-au făcut pe otomani să decidă înlocuirea lui Bogdan din tronul țării, cu Ioan Vodă cel Viteaz sau cel Cumplit, pentru unii boieri..
Cam în aceeași perioadă, la sfârşit de ianuarie 1572 Bogdan Lăpuşneanu plecase spre Polonia, pentru a se căsători cu fiica unui magnat din Lvov, Ioan Tarlo.
Acolo, însă, a fost atacat și făcut prizonier de un nobil polon, Cristofor Zborowski, logodnicul unei surori a lui Bogdan, fusese chipurile jignit de ruperea logodnei la cererea domnului Moldovei.
În timpul luptei care s-a dat, Bogdan s-a ales cu o rană gravă la cap care avea să-i pricinuiască mari necazuri și care, în cele din urmă, îi va aduce moartea, câțiva ani mai târziu. Fiind priceput în mânuirea armelor, Bogdan s-a împotrivit capturării, fiind rănit grav la cap.
Dar cauza reală a atacului nobilului polonez a fost cu totul alta, după cum s-a aflat mai târziu. El fusese plătit de rivalul la tron al lui Bogdan, cel care avea să intre în istorie drept Ioan Vodă cel Viteaz - sau cel Cumpit, pentru o bună parte dintre boieri.
Până la urmă, după o lună de captivitate și după ce a plătit o răscumpărare serioasă, Bogdan a fost eliberat.
Dar, între timp, jocurile fuseseră făcute, otomanii numindu-l deja ca nou domnitor al Moldovei chiar pe Ioan Vodă.
Cu ştirea regelui Sigismund II August, în martie sau aprilie 1572, Bogdan Lăpușneanu a organizat o expediţie în Moldova, pentru redobândirea tronului, dar a fost învins de oastea lui Ioan Vodă la Ștefănești.
A urmat un dureros exil. În încercarea zadarnică de a-și recăpăta tronul, Bogdan a rătăcit pe la mai toate curţile europene, ajungând, într-un final la cea a Rusiei, unde domnea Ivan cel Groaznic.
Citește și: Cine a fost domnitorul poreclit Pârlea Vodă? A mai fost supranumit și „Fugarul”. A murit la Moscova
Acesta l-a primit cu mare cinste și i-a dăruit două moșii importante. astfel că Bogdan Lăpuşneanu a rămas la Moscova până la moarte, dar n-a abandonat niciun moment speranţa de a se întoarce în Moldova,.
Oricum, moartea sa, survenită în iulie 1574, la doar 20 de ani, s-a datorat, foarte probabil, rănii de la cap primite în timpul atacului lui Cristofor Zborowski, cu doi ani înainte.
Nu se ştie unde a fost înmormântat Bogdan Lăpuşneanu, fiind sigur însă că mormântul i s-a aflat în Moscova.
Deși nu se știe nici cine a fost soția lui Bogdan al IV-lea, spre sfârșitul veacului a apărut un „fiu al său” și nimeni nu i-a contestat pretenția de a fi fiul lui Bogdan Lăpușneanu.
Acest Alexandru vodă a domnit în Moldova între iunie 1592 și septembrie 1593, poporul poreclindu-l, însă, după firea și faptele sale, Alexandru cel Rău.
