Sabia a fost forjată în secolul al XV-lea, are o lungime de 3,77 metri și cântărește peste 14 kg. Este expusă la Templul Kibitsu din prefectura Okayama.
Japonezii sunt renumiți pentru tehnologia lor de fabricare a sabiei. Multe varietăți de lame au fost produse de către săbierii din Japonia, dar cea mai renumită este katana, datorită asocierii sale cu renumiții samurai.
Însă există și alte tipuri de săbii mai puțin cunoscute care au fost produse de-a lungul secolelor în Japonia, dintre care una este odachi.
Odachi - care se traduce prin „sabie mare” - este un tip de sabie japoneză cu lame lungi, de 90 - 100 cm, ușor curbate. Cele mai mari săbii odachi înregistrate au o lungime de 2 metri.
Odachi era una dintre armele preferate pe câmpul de luptă în perioada Nanboku-chō, în secolului al XIV-lea. Din această perioadă provin multe săbii odachi cu o lungime de peste un metru. Perioada de glorie a trecut destul de repede, principalul motiv fiind că nu era foarte practică în lupte. Totuși, războinicii Toyotomi au continuat să folosească odachi până în 1615, când, după asediul orașului Osaka, șogunatul Tokugawa a distrus clanul Toyotomi.
Odachi era folosită de luptătorii pedeștri, rareori de cavalerie. Era purtată în spate, iar marii seniori aveau un aghiotant care o purtau pentru ei.
Nu a fost niciodată o sabie de armată, fiind folosită de războinici individuali, dar, cum era o sabie tradițională, putea să folosească unei unități de armată ca simbol, alături de steag.
În perioada Edo (1603 - 1868), în timpul șogunatului Tokugawa, odachi era folosită în timpul ceremoniilor și erau uneori așezate în altare șintoiste ca ofrandă zeilor, cunoscându-se numele celui ce o oferise invocând protecția divină.
După unii istorici, săbiile odachi speciale erau forjate pentru a demonstra măiestria unui săbier și bogăția celui ce o comanda.
În ceea ce privește Norimitsu Odachi, singura legendă existentă spune că a fost a unui uriaș. Recent, un grup de cercetători de la Deprtamentul de Știință al Universității Okayama a demonstrat că „a fost folosită în scopuri practice”, după stadiul de uzură al lamei și curbura acesteia, și, prin urmare, utilizatorul său trebuia să aibă o statură impresionantă. Nu este de neacceptat, existând o serie de povești populare cu uriași, dintre care cea în care un grup de giganți a fost învins, prin șiretenie, de copilul Momotaro și prietenii lui - o maimuță, un câine și un fazan - este cea mai populară.
Fabricarea unei lame atât de lungi ar fi fost posibilă doar în mâinile unui săbier celebru, iar sabia ar fi costat foarte mult.
Misterul se adâncește prin faptul că nu există indicii nici cu privire la săbier - și toți își conservau legendele, fiind brand-ul lor - și nici la nobilul/războinicul care ar fi comandat-o ca să-și etaleze superioritatea. De altfel, niciun indiciu istoric nu însoțește această formidabilă sabie.
