Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 27 martie 1918. A fost prima rază de lumină dintr-un an ce începuse întunecat, cu Regatul României redus la Moldova, dar care avea să se încheie în triumf, prin realizarea României Mari, proces desăvârșit la 1 Decembrie 1918.
Unirea Basarabiei cu România, evenimentul ce a amuțit Rusia. Armata bolșevică, alungată peste Nistru
Poate niciodată România nu a fost mai aproape de dispariție decât în Primul Război Mondial. Bucureștiul și Muntenia, în general, fuseseră ocupate, încă din decembrie 1916, de armatele Puterilor Centrale, în frunte cu cea germană.
De asemenea, Cadrilaterul, teritoriul de la sud de Dunăre, obținut în 1913, după Al Doilea Război Balcanic, fusese pierdut odată cu dezadrul de la Turtucaia și înaintarea armatelor inamice din acea direcție.
Regele Ferdinand, Regina Maria și întreg guvernul se refugiaseră la Iași, tezaurul fusese trimis - și pierdut, de fapt - în Rusia, iar țara fusese redusă doar la o parte din fostul principat medieval al Moldovei.
Citește și: Cel mai greu moment din istoria României. Când a fost ocupat Bucureștiul de armatele străine?
Și asta, pentru că încă din 1812, Rusia țaristă obținuse de la Imperiul Otoman partea de Moldovă denumită generic Basarabia, deși inițial numele era atribuit doar părții de sud a provinciei.
Mai mult, cum Ferdinand fusese exclus din Casa de Hohenzollern datorită atitudinii sale anti-germane la intrarea României în război, Imperiul German făcea planuri de înlocuire a acestuia pe tron, ba chiar de ocupare totală a țării, atât cât mai rămăsese din ea.
Doar eroismul ostașilor români din marile lupte din vara lui 1917, de la Mărășești, Mărăști și Oituz, făcuseră că aceste lucruri încă să nu se concretizeze. Dar situația, la îneputul anului 1918 era la fel de complicată, iar perspectivele întunecate.
Membrii Sfatului Țării din Basarabia, în decembrie 1917 - Foto: historia.ro
Pe acest fond, în Rusia s-a declanșat revoluția care a culminat cu revoluția bolșevică, sub conducerea lui V.I. Lenin, de la 26 octombrie/7 noiembrie 1917.
Țarul Nicolae al II-lea fusese înlăturat încă din martie, același an, iar bolșevicii lui Lenin au triumfat, ulterior, asupra altor facțiuni revoluțuionre împreună cu care luptaseră inițial.
Odată cu preluarea puterii, în condițiile prăbușirii dinastiei Romanovilor și a monarhiei, noii lideri de la Kremlin au decis ieșirea Rusiei din război și semnarea unei păci separate cu Puterile Centrale, la Brest-Litovsk, pe 3 martie 1918.
Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918
În același timp, puterea bolșevică a recunoscut și dreptul la autodeterminare al popoarelor de pe cuprinsul fostului imperiu țarist.
În acest context, profitând de această oportunitate, în Basarabia a fost ales un organism reprezentativ - Sfatul Țării, care și-a început lucrările la Chișinău pe data de 21 noiembrie 1917, sub președinția lui Ion Inculeț.
Ca structură, Sfatul Țării cuprindea 156 deputați, din care 105 erau moldoveni, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean și 1 grec potrivit radioromaniacultural.ro.
Într-o primă fază, pe 2 decembrie Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Cinci zile mai târziu s-a constituit Consiliul Directorilor Generali, în fapt un guvern condus de Pantelimon Erhan.
Dar existența Sfatului Țării și a Consiliului Directorilor Generali era amenințată de trupele rusești bolșevizate care se retrăgeau de pe frontul din Moldova, unde luptaseră inițial ca aliați ai României.
Citește și: De câte ori a invadat Rusia teritoriul României? Ecaterina cea Mare, prima care a intrat în Moldova
Soldații ruși, în număr foarte mare, dezorganizați și fără comandă, începuseră o serie de crime, jafuri și atacuri asupra așezărilor și populației civile din Moldova și Basarabia, ce erau greu de combătut.
Actul Unirii Basarabiei cu România, de la 27 martie 1918 - Foto: arhiva
Deoarece noile autorități basarabene nu aveau o armată proprie la dispoziție, ele au apelat la sprijinul guvernului român de la Iași.
La 22 decembrie 1917, Pantelimon Erhan, împreună cu Ion Pelivan (director general la Externe) și Vladimir Cristi(director general la Interne) au adresat ministrului de război al României cererea de a trimite la Chișinău un regiment ardelenesc care să stea la dispoziția Consiliului Directorilor Generali.
Două zile mai târziu, generalul Constantin Iancovescu, ministrul de război, a aprobat această cerere, dar ea nu a fost urmată de punerea în aplicar din cauza situației în care se afla România însăși.
Citește și: Cine a fost prințesa română care putea fi țarina Rusiei? A avut un fiu cu Petru cel Mare
„Regele, guvernul și poporul trăiesc sub teroare. Provocatorii și conducătorii anarhiei ruse fac toate eforturile pentru a antrena și această țară în starea în care a aruncat pe soldatul și țăranul rus.
Moldova a fost și continuă să fie devastată de soldații ruși, care, izolați sau chiar organizați în bande, fură, omoară și distrug fără rușine și fără teamă de răspunderi (...).
Suntem înconjurați din toate părțile de inamici. Dintre toți, cei mai de temeut sunt rușii, fiindcă deși aliați, se poartă cu noi mai rău ca inamicii, și nu pot fi tratați ca inamici, fiindcă sunt încă aliații noștri”, se arăta într-un raport al Marelui Cartier General al Armatei, din 1 decembrie 1917, conform historia.ro.
Totuși această inacțiune a determinat deplasarea lui Ion Pelivan la Iași, pe 6 ianuarie 1918, lucru care a schimbat lucrurile.
După discuții între rege, guvern și comandanții militari s-a decis să se dea curs cererii Consiliului General al Directorilor.
Unirea Basarabiei cu România, ocrotită de armata română
Armata română a trecut Prutul sub comanda generalului Ernest Broșteanu, care la 13 ianuarie 1918 a intrat în Chișinău, alungându-i pe soldații și jefuitorii bolșevici peste Nistru.
Această acțiune a primit aprobarea fie tacită, fie deschisă, atât din partea Antantei cât inclusiv a Puterilor Centrale.
De altfel, generalul D. Șerbacev, comandantul trupelor rusești de pe forntul din Moldova, s-a pronunțat pentru intervenția armatei române în scopul restabilirii ordinii în Basarabia.
Generalul Ernest Broșteanu, cel sub comanda căruia armata română a alungat din Basarabia, dincolo de Nistru, hoardele dezorganizate și violente de soldați ruși bolșevizați - Foto: historia.ro
În aceste noi condiții, pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești față de Rusia. În funcția de președinte al republicii a fost ales Ion Inculeț.
Dar situația noului stat era foarte delicată. Solicitările de participare la pacea de la Brest-Litovsk nu au fost luate în considerație, iar structurile administrative nu se puteau închega pe cuprinsul Basarabiei.
Ca urmare, liderii politici au apreciat că singura soluție rezonabilă era unirea cu România. În plus, prezența armatei române dădea un sentiment de siguranță.
În acest sens, pe 26-28 februarie 1918, președintele RDM, Ion Inculeț și primul-ministru Daniel Ciugureanu s-au deplasat la Iași unde au avut discuții cu Regele Ferdinand și alți oameni politici.
Pe 6 martie 1918 proprietarii agricoli din Basarabia au înaintat un memoriu în care se exprima: ”în numele păturilor culte și producătoare ale populației din Basarabia, recunoștința noastră adâncă pentru apărarea vieții noastre și avutului nostru, care în mare parte a fost deja nimicit de anarhia revoluționară bolșevică”.
„Suntem fericiți a exprima Majestății Voastre dorința tuturor păturilor din Basarabia, ce sunt pentru ordine, liniște și muncă productivă, de a fi totdeauna sub sceptrul Majestății Voastre, care dorință este a întregului neam românesc și prin urmare a poporului românesc din Basarabia”, se arăta în memoriu, potrivit istorie-pe-scurt.ro.
Prim-ministrul Guvernului României, Alexandru Marghiloman, a sosit pe 26 martie 1918 la Chișinău pentru a participa la ședința festivă care urma să proclame unirea Basarabiei cu România.
A doua zi, pe 27 martie 1918 Sfatul Țării a declarat Unirea Basarabiei cu România, ca urmare a unui vot în care al cărui rezultat a fost: 85 pentru. 35 împotrivă și 3 abțineri.
Citește și: De ce a vrut România să ocupe Budapesta, în 1956? Ce a oprit-o? Acuzațiile din presa ungurească
„În numele poporului român și al regelui Ferdinand I, iau act de unirea Basarabiei cu România de aici înainte și în veci! Trăiască România Mare!”, declara Marghiloman imediat după istoricul vot.
De asemenea, răspunzând scrisorii primite din partea Sfatului Țării, regele Ferdinand aprecia:
„Cu adâncă emoție și inima plină de bucurie am primit știrea despre importantul act ce s-a săvârșit la Chișinău.
Sentimentul național ce se deșteaptă atât de puternic în timpurile din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit, prin votul înălțător al Sfatului Țării, o solemnă afirmare. Un vis frumos s-a înfăptuit.
Din suflet mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat în zile de restriște, ca o dulce mângâiere, să văd după o sută de ani pe frații basarabeni revenind iarăși la patria-mamă”.
Pe 28 martie 1918 o delegație basarabeană la Iași pentru a-i înmâna regelui „Declarația Unirii”. La banchetul oficial care a urmat, regele Ferdinand s-a adresat invitaților într-un discurs istoric.
„Vă salut pe voi, frați de dincolo de Prut. Voi sunteți aceia care ați înțeles sentimentul ce de mult domnea în inimile fraților noștri. Azi putem vorbi unii cu alții ca frații, ca prieteni”, a spus, printre altele, Ferdinand I.
Ulterior, prin decretul regal din 9 aprilie 1918 s-a ratificat unirea Basarabiei cu România, iar doi reprezentanți ai acestei provincii- Ion Inculeț și Daniel Ciugureanu - au intrat în guvernul lui Alexandru Marghiloman.
Astfel, după 106 ani, Basarabia revenea la patria-mamă, primul pas spre făurirea României Mari, proces dezăvârșit la 1 Decembrie, prin unirea Transilvaniei cu România. Dar perioada de înflorire și maximă întindere a țării a durat doar 22 de ani.
O nouă spintecare s-a produs pe parcursul unui alt an întunecat al istoriei noastre, 1940. Atunci, odată cu ultimatumul URSS din 26 iunie, Basarabia, dar și nordul Bucovinei au fost din nou smulse din trupul țării de o putere discreționară comunistă care, de altfel, nu recunoscuse în niciun moment actul din 27 martie 1918.
După o scurtă revenire la origini, în perioada 1941-1944,, Basarabia avea să fie din nou înghițită de „monstrul de la Est”. De data aceasta pentru încă 47 de ani.
la 27 august 1991, Republica Moldova și-a declarat independența față de un URSS care avea să dispară la finalul acelui an, fiind înlocuit -în titulatură - cu Rusia.
De atunci, în afară de „celebrele poduri de flori din anii 90, România și Moldova nu au putut repeta gestul istoric din 1918.
Dar, odată cu noua amenințare pe care o constituie încercarea lui Vladimir Putin de a reface fostele imperii țariste și sovietice - ca influență și, probabil, măcar parțial și ca teritoriu - s-ar putea crea contextul favorabil pentru o nouă unire.
