Alături de aceste drepturi esențiale pentru modernizarea statului român există și o serie de obligații, corelative, asumate și transformate în legi, prin ratificarea Tratatului de aderare în Parlament. Una dintre aceste obligații este înscrisă în Anexa IX, punctele 3 și 4 din Tratatul de aderare. România și-a asumat obligația implementării, imediate și cu bună-credință, a legislației privind Justiția (Legile 303, 304 și 317/2004), adoptând un plan de acțiune și o strategie de reformă, actualizate și aplicate. Scopul esențial al acestei legislații – fără de care România nu ar fi fost integrată în UE – a fost asigurarea independenței și autonomiei funcționale a puterii judecătorești.
Una dintre garanțiile că România înțelegea exact ce trebuia făcut pentru a-și asigura statutul de participant demn la proiectul european a fost și este și astăzi separarea politicului de Justiție, printr-un „gard legislativ“, clar și coerent, acceptat atât de zona decidentă politic, cât și de autoritatea judecătorească. Până în 2017, această obligație a fost respectată de partidele politice care s-au succedat la guvernare, iar miniștrii Justiției – nominalizați politic – și-au exercitat, cu bună-credință, mandatul încredințat, fără a încerca să interfereze cu sistemul judiciar.
De la momentul adoptării Ordonanței 13/2017, procesul de alterare a funcțio-nării sistemului judiciar a devenit evident, iar voința politică a autorităților de la București a fost explicită în ceea ce privește schimbarea atitudinii privind ingerința politică în funcționarea justiției. Prin repetate intervenții, partenerii europeni și euro-atlantici, dar și societatea civilă și asociațiile magistraților din România au cerut imperios Coaliției de guvernare să înceteze asaltul asupra Justiției. Niciunul dintre semnalele de îngrijorare nu a primit un răspuns corespunzător. Comisia Europeană a solicitat autorităților de la București să precizeze, punctual, dacă modificările la Codul penal și Codul de procedură penală sunt conforme cu legislația europeană, iar Comisia de la Veneția a evaluat modificările aduse legilor Justiției, stabilind că acestea încalcă dreptul european și funcționarea independentă a Justiției.
Este vorba de îngrijorări evidente privind respectarea obligațiilor asumate de România prin Tratatul de aderare la UE, dar și un răspuns la interogarea ipocrită adresată instituțiilor europene. „Să spună concret ce îi nemulțumește. Noi nu vedem vreo problemă“. În acest moment, dialogul cu europenii a atins o fază critică. Bucureștiul a ales confruntarea în locul cooperării. Partenerii esențiali pentru România au decis să aducă în dezbatere publică „incapacitatea“ politicienilor de la Bcurești de a nu ține seama de niciun semnal de îngrijorare. Parlamentul European a găzduit un dialog aplicat cu primii doi reprezentanți ai Bucureștiului și o decizie este așteptată. În acest moment, sunt șanse de 50% privind adoptarea unei rezoluții cu conținut sancționator la adresa României. Dar urmează și Raportul privind Mecanismul de Cooperare și Verificare, care se anunță unul dintre cele mai critice, din 2007 până astăzi.
Într-un moment complicat pentru destinul UE, majoritatea statelor europene doresc să promoveze o nouă ordine, bazată pe reguli și valori clare. Câteva state, printre care și România, au o altă viziune și transmit semnale contradictorii. Pe de o parte doresc să beneficieze de piața unică și de fondurile de coeziune, pe de altă parte operaționalizează politici anti-europene. Este un paradox. Națiunea română, profund atașată de Occident, este alăturată, forțat, de câteva partide politice la un proiect anti-european, pe care nu l-a votat și pe care îl respinge vehement.
Românii și-au asumat obligațiile europene pentru că au înțeles că se discută de viitorul occidental, modern, liber și demn, pentru o națiune mândră. În acest moment, prin voința unor politicieni, aceste obligații sunt încălcate, izolând România împotriva voinței cetățenilor săi. Evaluările tehnice privind independența Justiției, elaborate de instituțiile europene, se află pe masa decidenților din UE. Pe baza lor, prin exercițiul drepturilor suverane, se vor lua decizii care vor afecta România. Majoritatea statelor UE sunt și membre NATO. Evident că o atitudine rezervată față de România, în momentul în care devine decizie politică națională, nu poate fi diferită de la o organizație la alta. Deci și garanțiile de Securitate privind România pot fi afectate. Chiar dacă ar părea dramatice sau excesive, o serie de decizii fundamentale sunt necesare, în acest moment, pentru a opri această nedreptate la adresa uneia dintre cele mai pro-europene națiuni, națiunea română.
Cristian Diaconescu a fost ministru al Justiției
Citește și
Justiția în vremea infractorilor. Analiza completă a doi ani de luptă împotriva statulului de drept
Justiția în vremea infractorilor. Magistrați vânați, magistrați amenințați
