„În susţinerea acuzaţiilor, Adina Florea invocă, drept bază legală, articolul 297 din Codul penal (referitor la abuz în serviciu), faptă pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Potrivit aceluiaşi Cod, dacă fapta nu ar fi fost descoperită, prescripţia ar fi survenit după 8 ani de la comitere, deci în aprilie anul acesta. S-ar zice, aşadar, că Adina Florea a început ancheta taman la ţanc, în ultimul moment în care mai era posibil.

Căci dacă întocmeşte acum, până în aprilie, orice act de procedură comunicabil părţilor, se întrerupe termenul de prescriţie, iar dosarul mai câştigă încă 8 ani pentru cercetare şi judecare, până intervine prescripţia specială. Numai că...

Problemuţa Adinei Florea e însă următoarea: articolul 297, invocat de ea, a intrat în vigoare pe 1 februarie 2014, odată cu noul Cod penal - deci la trei ani DUPĂ ce Kovesi ar fi săvârşit faptele imputate. La momentul comiterii presupuselor fapte de către Kovesi, era în vigoare vechiul Cod penal, unde abuzul în serviciu era pedepsit cu maximum 5 ani, iar termenul de prescripţie era de 5 ani. 

Cum în penal se aplică întotdeauna legea penală cea mai favorabilă, sunt greu de înţeles motivele pentru care Adina Florea nu a constatat că Laurei Kovesi i se aplică vechiul Cod penal, iar faptele de abuz în serviciu de care e acuzată, comise în aprilie 2011, s-au prescris în aprilie 2016. Or ea a declarat-o deja suspectă pe Kovesi, adică a început urmărirea penală împotriva ei, fără să verifice dacă acţiunea penală mai poate fi exercitată.

Cum Adina Florea ne-a fost prezentată de către ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, drept o profesionistă desăvârşită, aptă chiar să devină şefă la DNA, nu ne rămâne decât să căutăm motivele acestei scăpări în altă parte", scrie Liviu Avram în Adevărul.