"Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței la data de 11.03.2019 (...), petentul Dragnea Valentin-Ștefan a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (...) din data de 27.02.2019.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a susținut că, în data de 27.02.2019, pe când circula pe raza Sectorului 1 al municipiului București cu autoturismul înmatriculat cu numărul XXXXXXXXX, a fost oprit de către un echipaj de poliție și, intenționând să coboare din autoturism, a eliberat centura de siguranță. În momentul imediat următor, agentul constatator s-a apropiat de mașina petentului, iar petentul a deschis geamul din stânga și a dialogat cu acesta, prezentându-i actele personale și ale autoturismului. Petentul a constatat, ulterior, că a fost sancționat contravențional pentru că nu a purtat centură de siguranță.
De asemenea, acesta a considerat că sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică, întrucât purta centura de siguranță la momentul în care autoturismul se afla în mișcare.", se arată în motivarea deciziei Judecătoriei Sectorului 1 București prin care i s-a respins plângerea lui Dragnea junior.
Instanța a analizat și a conchis: "Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (...) se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât săvârșirea faptei contravenționale a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul de poliție.
Sarcina răsturnării acestei prezumții revine petentulu i, astfel cum rezultă din art. 249 C.proc.civ., potrivit căruia „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, text legal aplicabil în speță în baza art. 47 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Petentul nu a făcut niciun demers în vederea combaterii acestei prezumții, limitându-se doar la a preciza că mențiunile din cuprinsul procesului-verbal nu reflectă realitatea. O asemenea afirmație, nesusținută în plan probatoriu de niciun mijloc de probă, nu este aptă să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, fiind o apărare invocată pur formal. Deși citat de instanță cu mențiunea de a se prezenta personal (f. 21), acesta nu a dat curs solicitării, neprezentându-se la termen pentru a fi ascultat conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Concluzia instanței este, așadar, în sensul legalității și temeiniciei actului sancționator."
